Medicul psihiatru Alexandru Obregia (1860-1937)

Psihiatria modernă a pătruns în spațiul românesc odată cu răspândirea cunoștințelor medicale, ea fiind o specialitate în expansiune împreună cu alte specializări înrudite ori cu alte discipline

Steliu Lambru, 12.02.2023, 12:00

Psihiatria
modernă a pătruns în spațiul românesc odată cu răspândirea
cunoștințelor medicale, ea fiind o specialitate în expansiune împreună cu alte
specializări înrudite ori cu alte discipline. Înaintea secolului al 19-lea,
tratarea bolilor mintale era apanajul Bisericii, așa cum era peste tot în
Europa. Însă creșterea prezenței statului în societate a făcut ca de instruirea
specialiștilor să se ocupe instituțiile de stat nou create. Preocuparea pentru
gradul de responsabilitate al bolnavului, mai ales atunci când acesta comitea
un delict, a devenit din ce în ce mai mare. Cu atât mai mult pentru cazurile în
care nu existau infracțiuni, dar măsurile împotriva celor bolnavi care dețineau
funcții importante s-au dovedit a fi eronate. Un astfel de caz a fost cel al
principelui Munteniei Nicolae Mavrogheni (1735-1790) despre care a vorbit
psihiatrul Octavian Buda, profesor la Universitatea de Medicină și Farmacie Carol
Davila din București.

La
noi, în epoca fanariotă, am avut un domnitor nebun, pe Nicolae Mavrogheni. Se
pare că avea tulburare bipolară, era maniacal în toată regula. Ionescu-Gion
spune despre el că era o . De la noi a rămas acea gravură
cu trăsura trasă de cerbi, dar vorba cuiva: domnule, parcă era un Moș Crăciun
avant la lettre. Această remarcă n-are importanță, dar prin bizareria
comportamentului lui cert este că a fost dat jos de otomani și executat.
Astfel, ei au executat un om cu o patologie psihiatrică, după toate
aparențele.

Între
numele care încep să exceleze în psihiatria română se remarcă și Alexandru
Obregia, cu studii și specializări în psihiatrie și neurologie la Berlin și
Paris. Printre cei cu care a lucrat s-a numărat și celebrul medic, psiholog și
fiolosof Wilhelm Wundt. Născut la Iași în 1860, Obregia a continuat tradiția
începută de mentorul său Alexandru Suțu și a dezvoltat-o. Obregia și-a susținut
teza de doctorat la 28 de ani la București și a fost numit profesor aici unde a
activat timp de 25 de ani. De numele lui se leagă și apariția primului spital
de boli nervoase din România. Era amplasat în sudul Bucureștiului, în actualul
cartier Berceni, la data înființării sale din 1923 fiind în afara orașului. Ridicat
între 1907 și 1910 cu sprijinul politicianului conservator Gheorghe Grigore
Cantacuzino, dar inaugurat în 1923 din cauza primului război mondial, spitalul
a beneficiat, în timp, de cele mai bune minți din domeniul psihiatriei și
neurologiei. Octavian Buda a remarcat că în 2023 se împlinesc 100 de ani de la
apariția acestei instituții de sănătate publică, o instituție de o importanță
capitală, fondată pe baza existenței unei elite de specialitate în care
profesorul Alexandru Obregia avea un loc de frunte.

Încep să apară specialiști, de exemplu Alexandru Obregia,
care începe cariera la Mărcuța. Anul acesta se împlinesc fix 100 de ani de la
inaugurarea Spitalului pavilionar, astăzi Spitalul . El a fost
un fel de ministru al sănătății, director al direcției sanitare, cu studii
făcute în Germania, la Munchen, a fost o mare personalitate. Și îi mai avem pe
frații Minovici, de exemplu, care, și e valabil și la Șuțu, și la Obregia, și la
frații Minovici, încep să discute lucruri despre criminalitate și despre
societate, îl contestă cu foarte mare curaj pe Lombroso. Mina Minovici, de
exemplu, l-a contestat pe Cesare Lombroso.

Alexandru
Obregia s-a remarcat, asemenea medicilor din generația sa, prin diagnostice
bine puse și prin inventarea de metode de tratament. El a orientat psihiatria
și mai mult către particularitățile anatomice ale pacienților și către
funcționarea lor biologică. Astfel, este recunoscut ca unul care a propus metoda
anatomo-clinică și metoda experimentală în tratarea bolilor nervoase. De
asemenea, s-a pronunțat împotriva convingerilor de atunci din sistemul medical
românesc conform cărora existența unei așa-numite degenerări și o
ireversibilitate a simptomelor favorizau apariția bolilor nervoase. În acest
sens, a întreprins cercetări asupra bolii denumită ciclofrenie, o tulburare
mintală afectivă, de confuzie și de consum exagerat de alcool, arătând ca ea și
simptomele ei sunt reversibile. În anul 1908, după ani de cercetări proprii,
Obregia a introdus metoda puncției suboccipitale.

În 1934, profesorul
Alexandru Obregia, cu o vastă experiență de manager pe care începuse s-o
acumuleze din anul 1893, se retrage de la conducerea spitalului de boli nervoase.
Din anul 1905 îndeplinise funcția de director al ospiciului Mărcuța, unul dintre
cele mai cunoscute locuri de tratament pentru bolnavii mintal unde, pentru
scurt timp, fusese tratat și poetul Mihai Eminescu. A fost decorat în 1901 de
președintele Franței cu Legiunea de Onoare și în 1913 de regele României
Carol I cu Crucea Meritul sanitar. În vara anului 1937, la trei ani după
pensionarea sa și la patru zile de la împlinirea vârstei de 77 de ani, Obregia
moare în locuința sa din București. Numele său a fost dat după 1990 spitalului
din cartierul Berceni pe care-l condusese, iar un bulevard din același cartier
îi poartă numele.