Machete din cel de-al doilea război mondial

Se spune că în dragoste și în război totul este permis, o zicală care are însă poate fi amendată. Oamenilor le plac principiile și nerespectarea lor atrage judecățile de valoare

Steliu Lambru, 21.02.2021, 11:11

Se spune că în dragoste și în război totul este permis,
o zicală care are însă poate fi amendată. Oamenilor le plac principiile și
nerespectarea lor atrage judecățile de valoare. În război însă, pentru
înfrângerea inamicului este chiar indicată înșelarea lui, recurgerea la orice
îl face să bată în retragere și să capituleze la final. În România celui de-al
doilea război mondial a existat o strategie de înșelare a inamicului sovietic
cu care din iunie 1941 se afla în conflict deschis.

România
a intrat în cel de-al doilea război mondial în vara anului 1941 cu frontierele amputate
în urmă cu un an, în iunie, august și septembrie 1940. Astfel, zona petroliferă
din jurul orașului Ploiești căpăta o importanță strategică extrem de mare fiind
unica sursă de combustibil din întreaga regiune. De aceea, ea avea nevoie de
apărare. Ideea originală a apărării sale și cu ajutorul butaforiei a fost pusă
în practică de comandamentul german. Armatele și zonele industriale false erau
o practică a ambelor tabere, documente fotografice ne arată tancuri, camioane
și avioane gonflabile chiar și instalații industriale și orașe făcute pentru a
deruta.

Istoricul Lucian Vasile de la Institutul
de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc este autor
al unei istorii a orașului Ploiești. De la el am aflat cine a avut ideea
construirii machetelor care să-i deturneze pe sovietici de la obiectivele lor. Acele machete la scară foarte
mare aveau rolul de a proteja rafinăriile din jurul orașului Ploiești. Ele au
fost gândite în prima fază de apărare a orașului în 1941. Înainte ca România să
intre în război, toate posibilele pericole erau la nivel teoretic. De aceea, trupele
germane în colaborare cu cele române au luat în calcul mai multe variante de
apărare. Pe lângă aducerea de tunuri antiaeriene și pe lângă instalarea de
baloane în jurul orașului, autoritățile germane au luat în calcul contruirea unor
machete false. Prima zonă industrială falsă a fost creată la sfârșitul
primăverii anului 1941. Locul nu era ales întâmplător. Era clar că odată cu
declanșarea operațiunii Barbarossa sovieticii vor încerca să atace zona
petroliferă din jurul orașului. Deci atacurile urma să vină din est, așa că
trebuia creată o zonă falsă care să-i întâmpine pe atacatorii sovietici înainte
ca aceștia să întâlnească Ploieștiul.

O
asemenea machetă de mărimi considerabile trebuia făcută din materiale ușoare,
manevrabile și care să nu coste mult. Lucian Vasile spune că ele erau destul de
detaliate pentru a părea cât mai autentice. Structurile erau făcute din
lemn iar zidurile erau făcute din pânză. Ele erau gândite pentru a fi utilizate
pe timpul nopții. De aceea trebuia create niște structuri care să imite
structurile reale care trebuia protejate. Erau deci niște construcții de lemn
cu pânză, aveau inclusiv străzi iluminate pentru ca atunci când s-ar fi
apropiat valul de avioane sovietice, ca să le spun așa, tocmai pentru a capta
atenția atacatorilor sovietici. Existau de asemenea un fel de furnale unde se
ardeau tot felul de reziduuri pentru a crea impresia că acolo era o rafinărie
funcțională și că era un obiectiv de atacat. Din păcate fotografii nu s-au
păstrat, sunt numai descrieri alea celor zone.

Însă
machetele de la Ploiești s-au dovedit a avea eficiență mică mai ales că erau
destinate apărării nocturne. Cu detalii Lucian Vasile. Este discutabil dacă a meritat efortul sau nu pentru că ele
erau utile numai în cazul unor bombardamente de noapte. De aceea, odată primul
raid în timpul zilei, pe 13 iunie 1941, operațiunea a fost deconspirată.
Sovieticii au aflat că era o machetă falsă înaintea orașului Ploiești care
trebuia să le distragă atenția. Astfel că autoritățile germane au trecut la
construirea unei a doua machete la Ciorani, la 20 de kilometri și mai la est de
primul amplasament. Tactica era aceeași, când se apropia valul de avioane
sovietice se stingeau luminile de la Ploiești și se aprindeau în machetă care
trebuia să capteze atenția. Și această machetă a fost utilă timp de aproximativ
o lună, până pe 18 august, când un alt raid de zi a descoperit existența
acestei instalații false.

Ultima
încercare de a păcăli inamicul a fost și o încercare de schimbare a strategiei.
Lucian Vasile spune că a treia machetă pentru apărarea Ploieștiului va fi și
cea din urmă. Ca într-un joc
de-a șoarecele și pisica, autoritățile germane au construit a treia machetă, de
data aceasta nu la est ci la vest. Sovieticii se așteptau acum să întâlnească
macheta și apoi orașul. Or, germanii au jucat acum invers, întâi orașul și apoi
macheta. Noua construcție a fost la Brătășanca, la 17 kilometri vest de
Ploiești. Raidurile sovietice au fost minore din punctul de vedere al puterii
de distrugere. Erau câteva zeci de avioane destul de rudimentare dacă comparăm
cu aveau să facă americanii peste câțiva ani când veneau sute de bombardiere
însoțite de sute de avioane de vânătoare.

În
cele din urmă, machetele din zona Ploieștiului au fost abandonate din cauza
costului mare, a ineficienței lor și a ușurinței cu care puteau fi descoperite.
Dar și din cauza cursului războiului în care părțile își perfecționaseră
știința de a lupta