Documente iconice ale Marii Uniri
Memoria unirii Transilvaniei cu România de pe 1 decembrie 1918, Ziua Națională a României, a fost imortalizată pe mai multe tipuri de documente și surse.
Steliu Lambru, 01.12.2024, 14:48
Memoria unirii Transilvaniei cu România de pe 1 decembrie 1918, Ziua Națională a României, a fost imortalizată pe mai multe tipuri de documente și surse. Unele dintre ele au devenit, în cei peste 100 de ani câți au trecut de atunci, referințe standard ale marelui moment.
Una dintre imaginile cele mai cunoscute ale adunării care a proclamat unirea Transilvaniei cu România este prezență obligatorie de sărbătoarea zilei naționale. Ea este expusă în toate manualele de istorie, apare în filmele documentare dedicate evenimentului, în muzeele și în locurile publice din toată România. Este o fotografie care înfățișează o mulțime de oameni pe câmpul numit ”Câmpul lui Horea”, țărani în majoritate, dar în care se văd și câteva uniforme militare. În centrul imaginii se observă un bărbat în vârstă, în costum țărănesc, care ține în mâna stângă un drapel tricolor roșu-galben-albastru, iar mâna dreaptă este ridicată la 45 de grade. În jurul acestui personaj se mai văd alți cinci-șase oameni care țin și ei în mâni drapele tricolore, cu culorile dispuse pe orizontală. Omniprezența acestei fotografii se explică prin voința regimului comunist de dinainte de 1989 de a arăta țărănimea ca principal factor decident al unirii. Fotografia de pe Câmpul lui Horea punea în umbră o altă fotografie în care apărea figura proeminentă a episcopului greco-catolic Iuliu Hossu, deținut politic și cel care a citit proclamația unirii.
O a doua imagine, la fel de mult prezentată publicului precum cea amintită, este fotografia în care apare un grup de aproximativ 50 de femei și bărbați, țărani din satul Galtiu, comuna Sântimbru, județul Alba. Fundalul este reprezentat de câțiva copaci, iar în partea stângă se vede un bărbat din grupul îmbrăcat în costume naționale alb-negru care ține în mână un drapel tricolor. La mijloc, deasupra tuturor, este un banner pe care a fost scris textul ”Galtiu. Trăiască unirea și România Mare”.
Autorul celor două fotografii iconice este Samoilă Mârza, cel supranumit ”fotograful unirii”. Originar din comuna Galtiu, lui Mârza românii îi datorează singurele fotografii, cele două amintite, dar și alte opt mai puțin cunoscute. Născut în 1886, după absolvirea liceului la Alba Iulia învață meseria de fotograf de la un fotograf din Sibiu. Participă la primul război mondial și este încadrat în serviciul topografic și fotografic al armatei austro-ungare. La terminarea războiului, Mârza face trei clișee fotografice care surprind sfințirea primului steag tricolor al Consiliului Național Român Militar, pe 14 noiembrie 1918. Cu patru zile înainte de desfășurarea adunării de la Alba Iulia, Mârza ajunge în satul natal, face trei fotografii cu consătenii săi înainte de a pleca la Alba Iulia. Căra aparatul cu burduf, trepiedul și clișeele de sticlă pe o bicicletă. Din cauza greutății aparatelor și a vremii înnorate, Samoilă Mârza a realizat cinci fotografii cu aspecte de la întrunire, trei cu mulțimea și două cu tribunele oficiale la care a fost citit actul unirii. La începutul anului 1919, Samoilă Mârza și-a publicat fotografiile într-un album intitulat ”Marea adunare de la Alba Iulia în chipuri”.
Chiar dacă nu au devenit iconice, documentele audio legate de memoria zilei trăite nu sunt mai puțin importante. În 1918, preotul greco-catolic Gherasim Căpâlna avea 24 de ani și într-un interrviu din anii 1970 din arhiva Centrului de Istorie Orală din Radiodifuziunea Română el își amintea despre organizarea plecării la Alba Iulia de la episcopia la care lucra.
”Pregătirea a fost din gură în gură, din sat în sat, de la preoți, de la învățători. S-a hotărât ca adunarea să se țină în ziua de Arhanghel, 8 noiemvrie. Dar s-a schimbat și s-a luat hotărârea la Arad ca în prima zi din decemvrie să mergem la Alba Iulia. Însă acolo, la Alba Iulia, atâta lume o fost de nu puteai să străbați locul. Întâi s-au organizat șefii, s-o pus un președinte al Adunării, o fost Gheorghe Pop de Băsești. El era cel mai bătrân și apoi el o dat ordine la fiecare centru, în fiecare județ. La noi la centru era Vaida-Voevod, aici a stat el ascuns. Și era și doctorul Theodor Mihali, deputat. Motorul principal, dinamica orgnizării adunării, au fost preotul și învățătorul, fără ei nu s-a putut face nimic. Ei au făcut-o și au făcut-o cu riscul vieții lor. S-a făcut o listă anumită cu cine voia să meargă și acea listă a fost cerută de noi ca să putem primi permis pe tren. Căile Ferate ne-au pus la dispoziție vagoane, noi am plecat de aici joi și adunarea a fost duminică. Vineri am fost pe drum, sâmbătă am ajuns la Alba Iulia nu mai puțin de 100 de oameni. Cei mai mulți, majoritatea, care n-au avut unde dormi au dormit în aer liber. Au stat și s-au plimbat prin oraș și au dormit rezemați de zidurile Albei Iulia.”
Documentele iconice ale istoricei adunării de la Alba Iulia de pe 1 decembrie 1918 au și ele mica lor istorie. Pe care noi astăzi o integrăm marii istorii pentru a o înțelege mai bine.
