Cum locuiau comunităţile evreieşti din Moldova

Intrate de mult în literatura română şi în folclor, comunităţile evreieşti din Moldova au devenit un punct de reper în mentalul colectiv românesc şi în sens pozitiv, şi în sens negativ, acceptarea împletindu-se, din păcate, cu prejudecăţile.

Christine Leșcu, 16.04.2023, 10:00

Intrate de mult în literatura română şi în folclor,
comunităţile evreieşti din Moldova au devenit un punct de reper în mentalul
colectiv românesc şi în sens pozitiv, şi în sens negativ, acceptarea
împletindu-se, din păcate, cu prejudecăţile. Pentru a cunoaşte mai bine viaţa
din orăşelele moldoveneşti locuite preponderent de evrei, arhitecta Irina Nemţeanu
a publicat recent lucrarea Ipostaze ale locuirii comunității
evreiești din Moldova (1775 – 1930). Demersul ei a plecat de la constatarea că
istoria
multiculturalității din spațiul românesc a avut o influență asupra țesutului
urban și a arhitecturii locale. Iar, în ceea ce privește istoria migrării
evreilor în spațiul moldovenesc și stabilirea lor, aceste aspecte au depins și
de politicile socio-economice practicate de diversele stăpâniri străine care au
dominat în Moldova istorică: imperiile Habsburgic, otoman și rus. De pildă,
evreii au început să se stabilească aici încă înainte de 1775 când s-au
intensificat valurile de migrație. Și ei au beneficiat de o anumită politică a
imperiului otoman care, suzeran fiind în Moldova, deținea monopolul asupra comercializării
internaționale a multor mărfuri provenind din principat. În condițiile acestea,
așezarea unor negustori străini aici – necondiționați de monopolul impus
autohtonilor – a însemnat impulsionarea tranzitului comercial spre zone din
afara imperiului și păstrarea drumului moldovenesc ca una dintre principalele
rute negustorești regionale. Cum au
ajuns să se stabilească evreii în Moldova ca urmare a politicii regionale a
marilor imperii ne istorisește în continuare arhitecta Irina Nemțeanu.

Istoria acestor comunități din Moldova nu începe la sfârșitul secolului
al XVIII-lea, ci mult mai devreme. Știm de vechile comunități din Siret și din
Iași, chiar din secolul al XVII-lea. În schimb, de fapt, ceea ce se întâmplă la
sfârșitul secolului al XVIII-lea începe să fie un fenomen mult mai vizibil din
punct de vedere urban. E un număr foarte mare de comunități care încep să
migreze către Moldova într-un context, care explică foarte multe lucruri despre
istoria spațiilor din afara Moldovei. Mă refer și la faptul că Imperiul
Habsburgic preia anumite teritorii, inclusiv în Bucovina, dar și la spațiul
zonei de rezidență din Imperiul Rus, de pildă. Apoi trebuie să ținem cont de
diversele limitări ale comunităților evreiești care își doreau o oarecare libertate
de locuire și de practicare a negoțului, libertate pe care, de fapt, au găsit-o
mai curând în Moldova. Aici, din anumite puncte de vedere, situația era mult
mai benefică față de față de ceea ce se întâmpla în afara acestui teritoriu.

În Moldova, străbătută încă din Evul
Mediu de o serie de importante drumuri comerciale internaționale, se
dezvoltaseră în timp destul târguri negustorești, mai mici sau mai mari. În
preajma lor s-au așezat evreii și, în unele cazuri, chiar le-au revigorat pe
unele care sărăciseră. Irina Nemțeanu detaliază.

Vorbim, pe de o parte, despre marile
târguri ale Moldovei care au început să capete o nouă valență începând cu
începutul secolului al XIX-lea, datorită contextului politic și economic în
special. Mă refer la Iași, Roman, Dorohoi și alte așezări de dimensiuni mai
mari. Pe de altă parte, vorbim și despre târgușoare, o serie de așezări care au
început să se dezvolte fix în acest context economic schimbat și care de fapt
s-au format ca niște așezări cu rol comercial în apropierea unor sate
preexistente și care se aflau pe moșiile unor boieri moldoveni. Exemplele de
acest tip sunt destul de multe: Podu Iloaiei, Frumușica în județul Iași,
Ștefănești, Berești. Sunt foarte multe exemple care practic atestă că a fost un
fenomen prezent la nivelul întregului teritoriu, dar care într-adevăr s-a
dezvoltat și în funcție de anumite perioade și în funcție de valurile de
imigrare ale acestor comunități, care erau în principal formate din târgoveți
și dintre care foarte mulți au fost evrei.

Locuințele
și prăvăliile evreiești din zonă se înscriau în tiparul cunoscut al caselor
negustorești de aiurea: fie spațiul comercial la parter și locuința la etaj,
fie locul de vânzare în față și camerele familiale în spate. Alte detalii
despre particularitatea cartierelor evreiești din aceste târguri ne oferă Irina
Nemțeanu:

Nu se poate discuta despre o arhitectură evreiască, dar se poate
discuta despre anumite elemente comune la nivelul regiunii. Definitoriu ar fi
intenția de a sistematiza anumite funcțiuni în jurul unei artere comerciale
foarte puternice și un fel de intenție programată de a ascunde latura
comunitară și religioasă. Acest din urmă aspect ținea și de statul-gazdă care
impune norme de integrare acestor comunități. Pe de altă parte, cel puțin până
la jumătatea secolului al XIX- lea, comunitățile aveau probabil tendința de
a-și ascunde spațiile de cult. De aceea, sinagogile de cele mai multe ori se
află într-un plan secund, nu erau vizibile, (…) erau ascunse în spatele acestor
locuințe și dughene, deci locuințe și spațiu comerciale cu dublă funcțiune. Și
din acest motiv, de fapt, până la începutul secolului al XX-lea, această
specificitate a locuirii evreiești a reușit să se mențină în special la
periferie, în spațiul mahalalei.

Având în vedere
această
ascundere a aspectelor religioase ale comunității, ce s-a observat legat de
coabitarea evreilor cu populația majoritară? Concluzionează tot arhitecta Irina
Nemțeanu.

Sunt două ipostaze diferite. Pe de o parte,
era faptul că aceste comunități locuiau în târguri unde evident că era vorba de
o locuire difuză, mixtă, deci ele stabileau relații și cu alte grupuri alogene
sau autohtone. Era de fapt un fel de mozaic cultural la nivelul așezării. Pe de
altă parte, în târgușoare, tocmai prin simplul fapt că aceste comunități
dețineau o oarecare majoritate, dădeau impresia că era că era vorba de o
așezare aproape evreiască. Nu a fost neapărat o intenție programată, ci și un
rezultat al așezării unor oameni care aveau cumva un trecut cultural comun.

Astăzi aspectul acestor foste
târguri comerciale din Moldova este mult schimbat, multe din casele evreilor
dispărând de-a lungul timpului. Cele rămase ar trebui conservate mai bine și
puse în valoare laolaltă cu contextul istoric și etnic în care au apărut.