Colonia Argamum

Pe malul românesc al Mării Negre apăreau la jumătatea secolului al 7-lea î.e.n. colonii grecești, sateliți ai orașelor-antice elene. Unul dintre acei sateliți era Argamum sau Orgame, în alte surse era menționat cu numele de Argamon

Warning: Trying to access array offset on null in /home/web/rri.ro/public/wp-content/themes/rri/template-parts/content.php on line 98
Steliu Lambru, 03.02.2019, 11:57

Pe malul românesc al Mării Negre apăreau la jumătatea
secolului al 7-lea î.e.n. colonii grecești, sateliți ai orașelor-antice elene.
Unul dintre acei sateliți era Argamum sau Orgame, în alte surse era menționat
cu numele de Argamon. Așezat la confluența lacurilor Razim și Golovița, Argamum
a fost întemeiat de coloniști greci din Asia Mică, numele metropolei lor de
origine nefiind cunoscut. După mai mult de o jumătate de existență din ce în ce
mai înfloritoare ca port al unui fost golf al Mării Negre, Argamum este ocupat
de Imperiul roman în secolul I e.n. când Roma și-a consolidat prezența la
Dunărea de Jos.

Ruinele orașului au fost descoperite
de istoricul și arheologul Vasile Pârvan în 1916. Situl are aproximativ 100 de hectare, în mare parte nesăpate, decopertate fiind resturi
ale unor ziduri de incintă, o poartă, câteva străzi, basilici paleocreștine și
valuri de pământ. Ștefan Constantin este ghid de turism și îi ajută pe cei care
se aventurează în locurile sălbatice care este acum vechiul Argamum să
înțeleagă ceea ce văd. Constantin spune că grecii fondatori ai coloniei au
ajuns puțin mai târziu în Marea Neagră, în nord, decât în celelalte puncte
cardinale. Abia în secolul 7
grecii au îndrăznit să cerceteze Marea Neagră, evident pentru comerț, presiunea
socială era destul de mare în polisurile grecești. Aveau nevoie de noi piețe,
de noi spații, au ajuns aici probabil unde și-au întemeiat prima colonie mare
la Marea Neagră. Iar cel mai important argument este o mică movilă, un mormânt
antic grec de incinerație, unic în Balcani și în bazinul Mării Negre. Atât de
important a fost pentru locuitorii orașului încât în jurul lui s-a creat un
cult al eroului care a durat în jur de 400 de ani. Toate izvoarele arheologice
culese din sit arată că tumulul datează de undeva din a doua jumătate a
secolului VII, anii 640-630 î.e.n, ceea ce coincide cu întemeierea coloniei.
Era un personaj atât de important încât concluzia arheologilor este că el a fost
chiar conducătorul coloniei.

Ștefan Constantin spune că o stâncă
din Argamum care azi pare nesemnificativă, ocupa un loc important în topografia
de atunci a orașului. Stânca
este menționată într-un singur loc, un geograf roman din secolul 2 d.Hr. o
menționează, cu numele Teron Akron. Akron înseamnă faleză. Din
dicționarul de greacă veche am încercat să traduc teron și sunt două
posibilități. Una ar fi pene de păsări, adică Promontoriul penelor,
cealaltă ar însemna portic sau peristil, o zonă cu coloane. Niciuna dintre
variante nu s-ar potrivi deoarece arheologii au descoperit că așezarea era slab
locuită în secolul 2, abandonată o perioadă de o generație-două. Dacă
localitatea a fost părăsită, atunci nici colonadele, nici penele nu mai erau
prezențe relevante.

Din puținele cercetări de până acum,
arheologii cred că geografia locului era diferită. Ștefan Constantin cu detalii. În antichitate aici era un
golf al Mării Negre, grecii l-au numit Halmyris, apă salmastră, adică puțin
sărată, iar ruta de navigație era pe unde e Gura Portiței de azi. Pe aici era
principala cale de acces în golf. Era și o insulă cu o bisericuță unde era un
punct militar de control. Apoi, pe lacul Razim, se intra pe Dunăre pe un braț
secundar, actualul canal Dunavăț, și se ieșea în zona localității Murighiol de
acum, fostul oraș antic Halmyris care a preluat numele de la ostrovul vechi din
apropiere. În perioada romană, Halmyrisul era un oraș foarte important, mai
important decât Argamum pentru că era bază de flotă militară romană de
graniță.

Din perioada arhaică există o
necropolă, urme de locuințe în zona de est a falezei și cuptoare artizanale
pentru ceramică, iar din secolul 5 î.e.n., perioada clasică a civilizației
antice grecești, datează un segment al zidului de incintă, edificii și alte
cuptoare situate spre promontoriu și morminte tumulare. Epocile următoare, elenistică
târzie și romană timpurie, sunt observabile în afara zidurilor de incintă. Ca
material de construcție locuitorii foloseau lemnul. Se estimează că în perioada
de maximă înflorire a urbei, în sec. 4-5 e.n., locuiau în Argamum 10.000 de
oameni, între ziduri fiind cei bogați, în afara zidurilor avându-și locuințele
cei săraci. Ștefan Constantin spune că Argamum a dispărut în timpul asaltului
pe care migratorii l-au dat asupra graniței romane a Dunării în secolul 7 e.n.: Cetatea a fost distrusă
definitiv în jurul anului 665. Toată Scythia Minor, Dobrogea de azi, a fost
măturată de valul migrator, o alianță între bulgari și avari, care a pus totul
la pământ. Foarte multe așezări nu și-au mai revenit, numai câteva dintre ele
s-au recuperat, Tulcea de azi, Constanța, Mangalia, dar cele de frontieră, cum
a fost Argamum, nu. Și Histria tot atunci și-a încetat locuirea, distrugerea a
fost masivă. Năvălitorii au ars totul, zidurile de incintă au fost dărâmate.
Arheologii au descoperit că, la 50-70 de ani după distrugeri, mai erau urme de
locuire numai în pridvorul bisericii. Probabil că una-două familii au închis
zidul de la intrarea în biserică și au folosit-o pentru o generație-două ca
spațiu de locuire. Dar de atunci nu a mai existat locuire în zonă.

Ca
orice loc uitat și părăsit, Argamum atrage, iar locurile puțin umblate exercită
o fascinație pe care cei pasionați și-o satisfac.