Cetăţile lui Ştefan cel Mare

Primii principi medievali români care s-a gândit la un sistem articulat de fortificaţii permanente a fost Ştefan cel Mare, cel care a condus Moldova în doua jumătate a secolului al 15-lea şi în primii ani ai secolului ai 16-lea.

Steliu Lambru, 12.05.2019, 13:05

Fortificaţiile,
forturile, redutele şi cetăţile au jucat un rol foarte important în
desfăşurarea războaielor până la începutul secolului 20. Chiar şi marile războaie
mondiale ale secolului trecut s-au purtat şi cu ajutorul facilităţilor
întărite, cazemata şi buncărul fiind urmaşele celor amintite anterior.
Sistemele de fortificaţii i-au ajutat pe şefii militari să-şi protejeze
frontierele, să asigure liniştea populaţiei şi să-şi apere interesele
economice. Iar unul dintre primii principi medievali români care s-a gândit la
un sistem articulat de fortificaţii permanente a fost Ştefan cel Mare, cel care
a condus Moldova în doua jumătate a secolului al 15-lea şi în primii ani ai
secolului ai 16-lea.

Ca orice lider politic autentic,
Ştefan cel Mare a întărit în primul rând capitala, Cetatea Sucevei, aflată în
nordul României de azi. Primul fort fusese ridicat încă de la sfârşitul
secolului al 14-lea de Petru Muşat. Fortului construit de Petru Muşat Ştefan
cel Mare i-a adăugat un zid de incintă care îl înconjura şi-l făcea mult mai
greu de cucerit. Zidul de incintă avea bastioane şi creneluri şi era înconjurat
de şanţuri cu apă. În cetate au fost construite alte depozite de muniţii şi
arme şi o pulberărie. Cetatea Sucevei a rezistat foarte bine atacurilor
turcilor din 1476 şi polonezilor din 1485 neputând fi cucerită de cele două
armate.

O altă cetate de piatră întărită de
Ştefan cel Mare a fost Cetatea Neamţului, situată la 70 de kilometri sud de
Suceava. Ca şi la Suceava, cel mai vechi fort fusese ridicat de acelaşi Petru
Muşat, iar Ştefan cel Mare a înălţat zidul de apărare şi a adâncit şi lăţit
şanţul de apărare. Cetatea a rezistat foarte bine atacului otoman din campania
din 1476 a sultanului Mehmet al II-lea împotriva lui Ştefan.

A treia cetate din nordul Moldovei
extinsă de Ştefan cel Mare a fost cea de la Hotin, acum în Ucraina, aflată la
115 de kilometri nord de Suceava. Şi aici Ştefan a extins, înălţat şi lăţit zidurile
de apărare. Şi această cetate a rezistat campaniei turceşti din anul 1476
neputând fi cucerită. A patra cetate a lui Ştefan cel Mare din zona capitalei
Suceava a fost Romanul, ridicată în 1466 la 95 kilometri sud de reşedinţa sa,
din lemn şi pământ. Fortificaţia se afla într-o zonă de câmpie, în apropierea
râului Siret, consta din 7 turnuri legate între ele cu ziduri înconjurate cu
şanţuri cu apă din râu, şi avea rol de avanpost.

Cetăţile lui Ştefan cel Mare erau
menite să apere Moldova dinspre toate punctele cardinale. Ştefan a acordat o
atenţie mare şi cetăţilor de pe râul Nistru şi de pe Dunăre. Năvălirile
tătarilor din est erau cele care produceau Moldovei cele mai mari pagube.
Istoricul Gheorghe Postică de la Universitatea Liberă Internaţională din
Chişinău din Republica Moldova s-a ocupat de fortificaţiile de pe Nistru şi
Dunăre: Sistemul defensiv de
pe Nistru, o linie trasată de la nord spre sud, de la munţi pînă la mare, nu
este ceva întîmplător. Aici avem o delimitare clară a două spaţii: a celui
românesc şi a spaţiilor de altă origine care se aflau dincolo de Nistru, chiar
dincolo de Bug şi Nipru. Cetăţile demonstrează că era vorba despre o delimitare
a două lumi, delimitare care a luat naştere în perioada timpurie a Evului Mediu
continuînd pînă în epoca târzie.

Cele 4 cetăţi ale lui Ştefan cel Mare
de la Nistru arată importanţa securizării frontierei de est şi expansiunea
statului moldovean către fluviu. Pe lângă amintita cetate de la Hotin, care
trebuia să apere şi nordul Moldovei, Ştefan se baza pe cetatea de la Soroca, pe
cea de la Orhei, pe cea de la Tighina şi pe cea de la Cetatea Albă. Aceasta din
urmă, împreună cu cetatea de la Chilia, erau menite să apere sudul Moldovei pe
fluviul Dunăre, iar cetatea Crăciuna, cucerită de la Muntenia, din zona Vrancei
şi a Subcarpaţilor de curbură, apărau graniţa terestră cu Muntenia tot dinspre
sud.

Gheorghe Postică consideră că cetatea
de la Soroca, stăpânită de Ştefan cel Mare, era una construită după model
occidental, de meşteri din zona românească a Transilvaniei: În ceea ce priveşte cetatea de
la Soroca, din punct de vedere tipologic, ea se înscrie în rîndul unor construcţii asemănătoare cu cele
din Italia. Deşi este o cetate cu o formă deosebită, fenomenul nu era cu nimic
ieşit din comun. În perioada medievală, în ţările europene, cetăţile de piatră
de multe ori erau construite de meşteri profesionişti originari din alte
regiuni chiar din alte ţări. Avem cazuri în Anglia, Franţa şi Germania. Soroca
a fost construită de unii meşteri din Bistriţa, aşa cum atestă o pisanie,
dovedeşte că erau invitaţi.

Cetăţile lui Ştefan cel Mare au fost
modele renascentiste de apărare a statului, de purtare a artei războiului, dar
şi de consolidare a economiei, culturii şi ştiinţei. În perioada următoare a
expansiunii otomane, cele mai multe decad, unele fiind dărâmate, altele lăsate
să se degradeze. Considerate monumente istorice, eforturile merg astăzi în
direcţia restaurării lor.