Cazinoul din Constanța
Vă invităm să descoperiți povestea Cazinoului din Constanța, emblema celui mai mare oraș-port românesc la Marea Neagră, fondat de coloniști greci în antichitate sub numele de Tomis.
Iuliana Sima Anghel, 23.02.2025, 15:42
Vă invităm să descoperiți povestea Cazinoului din Constanța, emblema celui mai mare oraș-port românesc la Marea Neagră, fondat de coloniști greci în antichitate sub numele de Tomis. De numele acestei așezări se leagă legenda argonauților, dar mai ales exilul poetului latin Publius Ovidius Naso. Simbolul orașului de astăzi este, indiscutabil, cazinoul, construit în stil Art Nouveau și inaugurat in 1910, pe 15 august, când România sărbătorește Ziua Marinei.
Încă de la 1879, Constanța a fost văzută nu doar ca port, ci și ca stațiune balneară maritimă. În 1880, a fost creat primul salon de dans – Salonul Guarracino, grav avariat in 1891 de o furtună puternică. Primăria a construit în anul următor o nouă clădire, care funcționat până în primăvara anului 1910.
Povestea cazinoului propriu-zis începe, însă, în 1903, când primarul Cristea Georgescu semnează un contract cu arhitectul Daniel Renard, care va proiecta planurile cazinoului în stilul Art Nouveau, explică Delia Roxana Cornea, director interimar al Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța:
”La 15 august 1910, s-a inaugurat acest frumos Cazinou Comunal Carol I, titulatura cu care apare în presa vremii, care a tratat foarte bine acest subiect. Avem inclusiv meniul servit la inaugurare, cu ouă vânătorești, fois gras, vin de Drăgășani și alte asemenea produse.
Cazinoul a avut o evoluție foarte bună până în preajma primului război mondial. În 1916, Dobrogea cade sub ocupație germano-bulgară și multe din clădirile Constanței au fost ocupate, iar la plecare și jefuite. A fost și cazul Cazinoului, care fusese transformat în spital militar și, deși avea Crucea Roșie pe acoperiș, se pare că totuși o bombă a căzut, distrugând o parte a scării interioare.
Refăcut în anii ’20, Cazinoul își regăsește splendoarea în perioada interbelică atunci când momentul 15 august și serbările nautice erau foarte intens trăite atât de localnici, cât și de vizitatori. Aveau loc și alte evenimente. Cam toate balurile de caritate aveau loc la Cazinoul Comunal, avem confirmări ale prezenței diferiților membri ai familiei regale. Tradiția s-a perpetuat, pe 15 august, la români, se serbează cu același fast de zeci de ani până în prezent.”
Momentul de apogeu al Cazinoului a fost atins, așadar, în anii ’20-’30, când Constanța devine un oraș foarte prosper, spune istoricul și scriitorul Cristian Cealera, ghid în cadrul Muzeului Național de Istorie și Arheologie al orașului.
”Să nu uităm că în Dobrogea erau 19 minorități, dar în urma unui recensământ în Constanța, care avea o populație de peste 56.000 de locuitori în anii ’20, erau înregistrate nu mai puțin de 33 de naționalități.
Se știe mai puțin că, în acea perioadă, existau curse transatlantice Constanța-New York și că în unele grădini, chiar și pe terasa Cazinoului, veneau formații din New Orleans care cântau jazz. Este o istorie cu sare și piper pentru că vorbim despre soprane și tenori de la Scala din Milano, despre trupe de actori care se băteau să prindă un contract vara la Cazinou.
Campioni mondiali de box se întâlneau la Cazinou sau pe arena improvizată în fața edificiului. Lumea adora să vină aici. Să nu uităm Zilele Marinei, 15 august era cel mai important eveniment în fiecare an estival.
Bineînțeles, jocurile de noroc, mai pregnante în anii ’30, aduc și lucruri bune și mai puțin bune. A prosperat întreg orașul, restaurantele, hotelurile inregistreaza venituri foarte bune, dar în același timp jocurile de noroc fac victime pentru că, dacă cei bogați lăsau Monte Carlo ca să vină la Constanța pentru că era și mai ieftin, cei mai puțin norocoși, micii funcționarii, localnicii, nu știau să gestioneze această problemă, și de aici foarte multe povești triste.
Avem consemnate în presa vremii tot felul de evenimente: sinucideri, cancanuri de genul iubita a cheltuit banii iubitului care a doua zi o urmărea dornic să o împuște pe promenada Cazinoului.”
După 1940, clădirea intră într-un con de umbră pentru că deja începuse al doilea război mondial. A fost ocupată de trupele germane și mai apoi de trupele sovietice, după octombrie 1944. Cazinoul a avut o poveste tristă în perioada comunistă, cel puțin la începuturi. Deși a fost lăsat mult timp în paragină, s-a repus problema refolosirii lui, iar la lucrările de renovare din anii ’50 s-a recurs la forța de muncă bazată nu doar pe civili, ci și pe deținuți politici din închisorile și lagărele de la Canalul Dunăre-Marea Neagră.
O realitate tristă, demostrată și de două bilețele scrise de echipa condusă de arhitecții Constantin Joja și Ion Cristodulo, deținuți politici în acel moment. Primul bilețel a fost descoperit în pereții cazinoului în timpul lucrărilor de restaurare demarate la începutul anului 2020, iar cel de-al doilea în 2023.
Din anii ’80 până după 1990, Cazinoul din Constanța a funcționat ca restaurant-terasă. După 2000, a fost închis publicului până când au fost găsite fonduri suficiente și soluții pentru restaurare. Clădirea va găzdui spații expoziționale dedicate istoriei Cazinoului și un centru cultural multifuncțional.
