Carte rară veche la Arhivele Naţionale ale României

Obiecte fragile din cauza trecerii timpului peste ele și, în același timp, obiecte artistice datorită măiestriei celor care le-au ornamentat, cărțile vechi fascinează.

Steliu Lambru, 22.05.2022, 16:00

Obiecte fragile din cauza trecerii timpului peste ele și, în același timp, obiecte artistice datorită măiestriei celor care le-au ornamentat, cărțile vechi fascinează. Patina timpului pe care o are hârtia, limba în care au fost scrise textele, de multe ori una moartă, fonturile deosebite sunt tot atâtea dificultăți în calea ochiului actual care caută lectura. Însă tocmai barierele atrag, provoacă și cresc curiozitatea față de aceste obiecte ale trecutului, venerate de cei care sunt în căutare de cunoaștere.

Arhivele Naționale ale României și Muzeul Literaturii Române au amenajat în parteneriat o expoziție de carte rară veche aflată în patrimoniul Arhivelor. Organizatorii au așezat sub sticla vitrinelor piese originale de acum 600 de ani, încă din vremea marelui inventator Johannes Gutenberg. Sunt expuse 52 de volume de o mare valoare din colecția instituției. Ele au fost publicate în mari centre tipografice europene din Germania, Italia, Elveția, Olanda și Belgia în secolele 15-17, iar cele din Țările Române au fost lucrate în secolele 17-19. Sunt mai ales cărți religioase, atlase geografice, cărți de istorie și altele în latină, greacă, germană, franceză, italiană. Numele autorilor expuși nu sunt mai puțin spectaculoase: printre autori îi regăsim pe Terentius, Ammianus Marcellinus, Lucian din Samosata, Theodore Spandugino, Erasmus din Rotterdam, Nicolaus Olahus. Între numele grele menționate anterior este prezent și cel al principelui umanist al Moldovei, cărturarul Dimitrie Cantemir, de la începutul secolului al 18-lea, cu edițiile engleză, germană și română cu alfabet chirilic ale cărții „Istoria Imperiului Otoman”.

Din spațiul românesc mai sunt prezente o carte de mineralogie apărută în 1767 la Cluj, iar din Muntenia și Moldova vedem cărți celebre precum „Biblia” lui Șerban Cantacuzino, „Carte românească de învățătură” a lui Varlaam și „Psaltire slavo-română” a lui Dosoftei.

Arhivistul Șerban Marin, specializat în studii medievale și curator al expoziției, a spus că nu se pot face diferențe între cărțile străine și cele românești.

„Este vorba despre carte veche, atât străină, cât și românească, deși separația aceasta poate nu este cea mai fericită. Nu putem stabili, mai ales într-o eră a globalizării, unde se termină cartea străină și unde începe cartea românească. Am selectat o seamă de cărți între cele mai vechi, inclusiv patru incunabule stricto sensu, adică apărute înainte de 1500, lucrări de o valoare inestimabilă.”

Șerban Marin s-a referit și la modul în care au intrat minunatele exponate în posesia Arhivelor, o istorie nu tocmai plăcută.

„Pe de o parte, au fost donații din partea unor personalități, și aici m-aș referi în primul rând la Bogdan Petriceicu Hașdeu care a fost o perioadă îndelungată director al arhivelor. El a donat foarte mult Arhivelor, inclusiv aceste cărți. Dar pentru cărțile achiziționate mai recent, însemnând cele din perioada comunistă, aici fac cumva o dezvăluire. Ele, practic, au fost furate de la vechii proprietari care au putrezit prin diverse închisori, la Gherla, la Aiud și așa mai departe. Practic, a fost un furt al statului român aplicat asupra privatului, asupra omului obișnuit care prețuia cartea. Mai mult decât atât, o seamă dintre aceste cărți, într-un procent mai mic aș adăuga, nu au pagina de titlu și pagina de gardă. De ce? Îndrăznesc să bănuiesc motivul: acea pagină de titlu conținea ex libris-ul fostului proprietar, fie om politic, fie industriaș. Și atunci, ai noștri bravi securiști s-au luptat, iată, nu numai cu persoana fizică, dar s-au luptat chiar și cu nevinovata carte pe care respectivul o poseda. Au smuls acea pagină de titlu ca să nu mai rămână în memorie ex libris-ul. Este o părere personală, însă se poate ține seamă și de această ipoteză.”

L-am întrebat pe Șerban Marin ce titluri reprezintă cele patru incunabule?

„Este vorba în primul rând de Gerardus de Vliederhoven, autor din secolul al 14-lea, dar care a fost editat în 1492. Este vorba de o lucrare religioasă, „Quattuor nouissima”. Mai este vorba despre „Liber Chronicarum” al lui Herman Schedel, ediția din 1497, de fapt a doua ediție a lui Schedel. Am putea spune că este o enciclopedie de largă extindere care poate fi catalogată și drept un foarte interesant ghid turistic. Ceea ce astăzi vedem prin Michelin Schedel era pentru călătorul din secolul al 15-lea și ulterior. De asemenea, aș aduce în discuție lucrarea lui Pomponio Leto referitoare la viața lui Marc Antonio Cocio Sabelico. El era din zona Lazio-Latium, la vremea respectivă marca Antonio Cocio, și a elaborat și o istorie a Veneției. Și mai este o ediție târzie a „Gesta Romanorum”, celebra lucrare de la începutul mileniului anterior, celebra lucrare istorică despre faptele romanilor care a văzut lumina tiparului, iată, în 1497.”

Spectaculoasa expoziție „Carte veche în biblioteca Arhivelor Naționale ale României” de la Muzeul Literaturii Române provoacă la călătorii imaginare în timp. Nu contează cât este de veche o carte, atât timp cât ea este privită sau citită este actuală.