Calea Victoriei evreiască

Calea Victoriei, axa nord-sud a Bucureștiului, este la scară mică istoria capitalei României și la o scară și mai mică istoria României moderne însăși, cu schimbări și continuități. Ca orice aglomerare urbană importantă, Bucureștiul a cunoscut o diversitate multietnică și multiculturală iar urmele acestei diversității pot fi observate și azi.

Steliu Lambru, 10.03.2024, 15:55

Calea Victoriei, axa nord-sud a Bucureștiului, este la scară mică istoria capitalei României și la o scară și mai mică istoria României moderne însăși, cu schimbări și continuități. Ca orice aglomerare urbană importantă, Bucureștiul a cunoscut o diversitate multietnică și multiculturală iar urmele acestei diversității pot fi observate și azi. O Cale evreiască a Victoriei este o parte extrem de importantă a Bucureștiului multicultural și este o contribuție majoră la istoria României multiculturale prin personalități și locuri.

Felicia Waldman este profesor de istoria evreilor din România la Universitatea București și ea a documentat reperele evreiești de pe Calea Victoriei. Pornind de la capătul dinspre Piața Victoriei, reperele evreiești ale arterei sunt semnificative.

„Blocul Podgoreanu, pe Calea Victoriei nr. 208, aproape de strada Frumoasă, este o clădire făcută de arhitectul Jean Monda în 1940. Monda s-a născut la Ploiești în 1900. A urmat Școala Politehnică din Milano de unde s-a întors în 1924 cu o educație plastică tipică anilor 1920, pe liniile unui art deco auster sau al unui modernism moderat. S-a stabilit la București și a început să primească din ce în ce mai multe comenzi de investiții imobiliare de la o multitudine de evrei cu gusturi cizelate, în pas cu moda arhitecturii occidentale.”

Mergând spre celălalt capăt al Căii Victoriei, spre Piața Națiunile Unite de pe podul de peste râul Dâmbovița, un alt reper evreiesc este un obiect arhitectural semnat de doi arhitecți evrei. Felicia Waldman.

„Blocul care avea în trecut la parter un magazin numit Victoria și care din acest motiv se numea blocul Victoria, magazin care astăzi nu mai există, pe Calea Victoriei nr. 128, este o clădire modernistă. Liniile sunt drepte, balcoanele simetrice, semne ale modernismului. Este o construcție făcută de doi arhitecți evrei, Leon Hirsch și Dori Galin Golinger. Acesta din urmă a fost un arhitect important din perioada interbelică. Un alt arhitect evreu, Leon Ștrulovici, povestește că avea 13 ani când s-a angajat la biroul de arhitectură D. G. Galin și L. A. Hirsch. „Venea lume bine acolo”, scria el, „și se vorbeau limbi străine”.”

Unul dintre marii donatori evrei ai Academiei Române a fost Jacques Elias. Casa sa aflată pe Calea Victoriei are ea însăși o istorie multiculturală. Felicia Waldman.

„În spatele hotelului Athenee Palace este fundația familiei Menachem Haim Elias. Este casa în care a locuit în ultimii ani ai vieții Jacques Elias. A fost achiziționată în jurul primului război mondial de la Maria Braicoff, văduva lui Jean Braicoff, un olandez antreprenor de lucrări publice care locuia în București. Era o casă construită în jurul anului 1900 de arhitectul elvețian John Berthet. Într-unul dintre puținele reportaje ilustrate realizate în interiorul casei și publicate în 1936 în săptămânalul Realitatea ilustrată, când păstra încă toate elementele originale, vedem detalii ale biroului de lucru, fumoarul care devine salon de primire a oaspeților și chiar detalii legate de aranjamentul pozelor de familie.”

Unul dintre cele mai importante repere ale Căii Victoriei este Ateneul Român, sediul Filarmonicii. Și aici regăsim amprenta spiritului evreiesc.

„O clădire pe Calea Victoriei cu o contribuiție evreiască este chiar Ateneul. A fost construit între 1893 și 1897, în două etape. Întâi s-au făcut investițiile, dar banii n-au fost suficienți, abia apoi s-a făcut celebra campanie „dați un leu pentru Ateneu” cu care s-a terminat construcția. La sfârșit, în a doua etapă a construcției, a contribuit Leon Schwartz, cunoscut mai ales ca Leonida Negrescu, un arhitect evreu. Ceea ce a făcut el a fost scara de marmură din holul Ateneului, care este o adevărată operă de artă în sine, scara principală precum și cele două scări laterale.”

Unul dintre cele mai spectaculoase sedii de bancă din zona comercială a Căii Victoriei este cel al fostei Bănci Marmorosch, Blank & Co., fondată de doi evrei. Felicia Waldman.

„Clădirea Băncii Marmorosch Blank, arhitectul fiind Petre Antonescu, a fost construită între 1915 și 1923. A fost construită din granit, porfir, marmură, piatră de Rusciuc, fier forjat, iar stilul dominant e cel neoromânesc cu influențe gotice și bizantine. Interiorul este gândit în stilurile art nouveau și art deco și cuprinde picturi realizate de Cecilia Cuțescu-Storck. Înființată în 1848 și transformată în societate pe acțiuni în 1905, Banca Marmorosch Blank a fost unul dintre inițiatorii și acționarii-fondatori ai companiei Air France. De altfel, banca a finanțat și războiul de independență a României din 1877-1878, primul război mondial și multe alte proiecte strategice naționale. Era cunoscută ca o instituție finanțatoare de proiecte noi, proiecte ieșite din comun. A mai finanțat industria petrolului, a finanțat industria zahărului, finanța tot ce era nou. Banca Marmorosch-Blank avea reprezentanțe la Viena, Paris, New York, Istanbul și făcea afaceri cu liniile maritime americane, era practic în toată lumea.”

Reperele evreiești de pe Calea Victoriei sunt ale unor oameni pentru care libertatea profesiilor lor era inalienabilă. Reședințe private, spații publice, clădiri monumentale, stiluri artistice, toate nu au fost altceva decât materializări ale unor minți creative.