Bricul Mircea, o navă legendară
Înființată destul de târziu, în cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea, după alipirea Dobrogei la regatul României ca urmare a Războiului de Independență dintre 1877-1878, marina militară românească s-a dezvoltat în jurul unui simbol: bricul Mircea
Christine Leșcu, 23.05.2021, 17:57
Înființată destul de târziu, în cea de-a doua jumătate a secolului al
XIX-lea, după alipirea Dobrogei la regatul României ca urmare a Războiului de
Independență dintre 1877-1878, marina militară românească s-a dezvoltat în
jurul unui simbol: bricul Mircea, conceput și folosit de la bun început ca
navă-școală. Devenit un vas legendar,
apariția sa în apele românești ale Mării Negre s-a petrecut exact în această
perioadă de modernizare și occidentalizare a tuturor instituțiilor, inclusiv a
marinei. Legenda bricului Mircea,
denumit așa în cinstea domnitorului medieval Mircea Cel Bătrân, are, de fapt,
două părți, fiind de fapt vorba de două nave reprezentative pentru două etape
de dezvoltare a marinei. Prima navă, cea originară, a ajuns în România în 1882
și era, într-adevăr, un bric. Cea de-a două, funcțională și azi, este un velier
de tip-bark, dar pentru că se numește tot Mircea este asociată, în mentalul
colectiv, bricului originar.
Povestea lor ne este împărtășită acum de
comandorul Mircea Târhoacă, actualul comandant al navei-școală Mircea.
Bricul Mircea era
o navă cu două catarge, construită într-un șantier naval de lângă Londra. A
fost folosit de Marina Regală din epocă pentru a fi navă-școală și a instrui
viitoarele generații de ofițeri de marină. A fost folosită până la jumătatea
anilor 1920 când s-a constatat că nevoile Marinei erau din ce în ce mai mari și
a fost nevoie de una mult mai mare și atunci a fost comandată actuală
navă-școală Mircea la șantierul naval din Hamburg, denumit Blohm und Voss. Nava face parte dintr-o serie
de alte patru nave surori care navighează și acum. Doar una singură dintre ele
este transformată în muzeu, într-un oraș din nordul Germaniei. Fiecare navă, și
cea actuală, și cea veche au făcut călătorii istorice. Nava actuală în decursul
istoriei sale de 82 de ani a traversat Oceanul Atlantic de trei ori. Prima oară
a fost în 1976 când a participat la bicentenarul Statelor Unite, 200 de ani
de când s-a semnat Declarația de
Independență a Statelor Unite. Apoi a fost în anul 2004, iar ultima traversare
a fost în 2009 când am participat și eu în calitate de ofițer de navigație.
Actuala navă-școală, care este un
velier clasa A tip bark, înaltă de 44 de metri,
cu 23 de vele ce însumează o suprafață velică totală de peste 1700 de metri
pătrați, a fost construită între 1938 și 1939. Iar pe 17 mai 1939, a intrat
pentru prima oară în portul Constanța. Și atunci, ca și acum, la prova navei,
este reprezentat Mircea Cel Bătrân, îmbrăcat cu bluză albastră, mantie roșie și
purtând coroana voievodală. Mircea a fost mereu o navă-școală, la bordul ei
fiind instruite generații întregi de cadeți, povestește comandorul Mircea
Târhoacă.
A fost navă școală din
anul 1939 și până în prezent. A avut perioade mai bune sau mai rele, după cum a
fost și istoria. De pildă, între 1944 și 1946 nava a fost recheziționată de
ruși și a fost retrocedată ulterior. A avut perioade în care a suferit
reparații majore și modernizări. A avut
parte chiar de modernizării majore: de pildă în 1966, chiar în șantierul care a
construit-o și apoi în anii 2000 când a ieșit din șantierul naval din Brăila.
Dar cam în fiecare an, pentru perioade scurte de timp, nava a intrat în șantier
sau a suferit diverse modernizări. Deși avem 82 de ani, avem echipamente modern
la bord care răspund cerințelor actuale de instruire și pregătire a studenților
de la Academia Navală.
De altfel, la bordul
navei-școală Mircea poate încăpea un echipaj de 200 de oameni dintre care
jumătate pot fi cadeți. În 2019 când a împlinit 80 de ani, celebrul velier a
refăcut voiajul său primordial, dar înapoi: pornind din portul Constanța către
șantierul naval din Hamburg unde a luat naștere și apoi întorcându-se în apele
ce-i sunt, momentan, cămin.