Arme și haine dacice și romane din Dacia

Pe teritoriul dintre Dunăre, Marea Neagră, Munții Carpați și bazinul intracarpatic locuiau în antichitate populațiile geților și dacilor

Steliu Lambru, 20.11.2022, 14:14

Pe teritoriul dintre Dunăre, Marea
Neagră, Munții Carpați și bazinul intracarpatic locuiau în antichitate
populațiile geților și dacilor. Urme ale civilizației lor materiale au fost
descoperite în câteva situri arheologice, iar artefactele găsite până acum
datează și din dinaintea și de după cucerirea Daciei de către romani și al
fuziunii daco-romane care a urmat. Între aceste artefacte, armele ocupă un loc
important între indiciile prețioase care îi ajută pe arheologi să-și imagineze
nivelul de dezvoltare a geților și dacilor, comparativ cu romanii.

Prezența romanilor la Dunărea de Jos datează din primul secol dinaintea erei
creștine. O
bună parte a triburilor geților și dacilor intraseră în orbita civilizației
romane, dar altele rămăseseră ori refuzau clientelismul roman. Cel mai rebel
rege dac era Decebal, de la sfârșitul primului secol al erei creștine, care
avea statul în zona central-sud-estică a României de azi, în Munții Șureanu din
Carpații Meridionali. În urma a două războaie, între 101-102 și 105-106,
purtate de împăratul Traian, regele dac Decebal e înfrânt, decapitat și regatul
său cucerit. Astfel apărea sinteza daco-romană considerată de istorici baza formării
națiunii române.

Asociația
Terra Dacica Aeterna s-a înființat în 2007 și este formată dintr-un grup de
entuziaști care organzează spectacole de reenactment și promovează cultura
getică și dacică. Pentru a avea o imagine a armelor cu care s-au luptat dacii
și romanii, acum 1900 de ani, Andrei Duduman de la asociația amintită s-a
costumat în dac și a prezentat armele dacilor la vernisarea expoziției Dacia,
ultima frontieră a romanității.

Avem
un războinic dac, oarecum o căpetenie de infanterie grea. Pentru războinicul
dac, cel mai important element vizual era scutul, al cărui design este inspirat
de modelele de pe columnă, ele se pot admira în lapidariumul Muzeului Național
de Istorie a României. Al doilea element foarte important este spada de tip
celtic, a cărei teacă este decorată cu motive care se găsesc pe celebra matriță
dacică descoperită la Sarmizegetusa. Este o spadă foarte manevrabilă, foarte
ușoară. Un alt element important de protecție al războnicului este cămașă de
zale. În cazul de față, este o cămașă de zale nituită numai bună pentru un
războinic mai bogat, cu niște mijloace materiale mai bune. Nituirea oferea o
rezistență mai bună a cămășii. Cămașa proteja în special la lovituri, tăieturi,
mai puțin la înjunghieri. Ea era în mod special făcută să protejeze războinicul
de tăieturi. Pe cap am un coif tip Spangenhelm, de inspirație sarmată. Era
făcut din segmente de metale îmbinate cu benzi și cu nituri. Ca parte civilă a
costumului, să zic așa, am niște bijuterii din argint, celebrele cuie dacice,
în cazul de față numai 3. Din câte știu s-au descoperit și cu 5, și cu 7, și cu
9, după posibilitățile celui care purta costumul. Mai am câteva mărgeluțe de
sticlă și, bineînțeles, niște inele tot din argint, replici după artefacte originale.
Un element foarte important, un semn al unui nobil dac, este sica, celebra sică
dacică, un pumnal.

La rândul său, Lucian
Vulpe a jucat rolul legionarului roman. Dacă la daci echipamentul era oarecum nestandardizat, având diverse decorațiuni
și niciun echipament nu seamănă cu altul, la romani, în schimb, totul era
standardizat. Armata romană era o armată profesionistă, toată lumea se îmbrăca
și lupta la fel. Legionarul roman standard avea ca armă de bază doar gladiusul,
o armă de tip iberic, cu origini în Spania, care era folosită de cele mai multe
ori nu la dueluri, ci strict la împuns. Se folosea la împuns pentru că erau
mulți legionari unul lângă celălalt și nu aveau loc de mișcare. Fiecare
legionar roman era apărat de o lorica segmentata. Era o armură foarte
flexibilă, foarte mobilă, făcută din segmente de tablă, care era foarte ușor de
recondiționat în timpul luptei. Mai avea un coif care îl apăra foarte bine de
armele curbate sau drepte ale dacilor. După primul război daco-roman, coiful
roman a fost ranforsat, pe mijlocul lui s-au mai adăugat două bare de fier
pentru a-l ajuta să se apere de falxurile (spadele) dacice. Echipamentul este
completat de un scut roman, de cele mai multe ori decorat cu aripi și pe care
scria numele legiunii, în cazul de față legiunea a V-a Macedonica staționată la
Turda. În picioare era încălțat cu caligae, sandalele clasice romane, care
puteau varia. La centurion erau mai abundent decorate și mai performante decât la
legionarii simpli. Mai aveau o tunică și o pelerină, care se numește pennula,
care-l apăra pe soldatul roman pe timp de ploaie sau să se încălzească.

Dacii și romanii
cu armele și hainele lor au reînviat și la Muzeul Național de Istorie a
României din București. Ei sunt o lume de demult care se reîncarnează în fața
lumii actuale prin pasionații de trecut.