Arhitectul Paul Smărăndescu

La începutul anului 2020, mai exact pe 11 ianuarie, s-au comemorat 75 de ani de la moartea unuia dintre cei mai prolifici arhitecţi români: Paul Smărăndescu.

Christine Leșcu, 02.02.2020, 15:53

La începutul anului 2020,
mai exact pe 11 ianuarie, s-au comemorat 75 de ani de la moartea unuia dintre
cei mai prolifici arhitecţi români: Paul Smărăndescu. Adept al stilului
neoromânesc, iniţiat la finalul secolului al XIX-lea de Ion Mincu, Paul
Smărăndescu va aduce propriile inovaţii acestui stil tipic care îmbină elemente
ale artei populare şi ale stilului brâncovenesc. În afară proiectelor
arhitecturale, a mai fost implicat în
activităţi de expertiză, evaluare, concepere de mobiliere şi
ornamentaţii exterioare. Născut la Bucureşti pe 26 iunie 1881, cele trei case
ale familiei Smărăndescu însă rezistă şi se află pe strada Mântuleasa, într-un
cartier al clasei de mijloc bucureştene intrat în mitologia orașului odată cu
proza fantastică a lui Mircea Eliade care, de asemenea, a copilărit acolo.

Oana
Marinache, istoric de artă, a cercetat biografia lui Paul Smărăndescu: În familia Smărăndescu, în afară de
arhitect, vor mai apărea două fete: surorile Constanţa şi Elena. Constanţa are
urmaşi în lumea arhitecturii şi a ingineriei de construcţii prin faptul că se
va căsători cu inginerul Traian Săvulescu, iar fiul lor va fi, de asemenea,
arhitect. Aceste trei case ale familiei dovedesc faptul că tatăl a dorit ca
toţii cei trei copii ai săi să locuiască în imediata vecinătate. Casele din
mahalaua Mântulesei sunt relativ modeste, dar se află destul de aproape de
partea veche a Căii Moşilor, căci, pe linie maternă, familia Smărăndescu se
înrudea cu familia de negustori faimoşi Solacolu.

Iată că această familie care
făcea parte din clasa de mijloc îşi va permite să-l trimită pe băiat, pe Paul,
mai întâi la Şcoala de băieţi de pe strada Mântuleasa – unde a învăţat şi
Eliade – iar, mai târziu, la liceu. La finalul liceului, Paul va fi admis cu
cea mai mare notă la Şcoala Superioară de Arhitectură din Bucureşti, în 1889.
Fiind probabil nemulţumit de oferta educaţional de la Bucureşti, va părăsi
şcoala de aici pentru a se înscrie direct în clasa a II-a de studii la Paris.
Acolo va fi un student briliant şi Paul Smărăndescu între 1899 şi 1902 reuşeşte
să parcurgă toate examenele, să obţină şi medalii la competiţiile studenţeşti.
Apoi întreprinde diverse călătorii în timpul cărora schiţează şi desenează
diverse clădiri antice, vine în contact cu diferite repere arhitecturale din
lumea franceză, germană sau italiană. Bineînţeles, toate acestea au rolul lor
în formarea tânărului arhitect

Întors la Bucureşti, Paul Smărăndescu a devenit discipolul arhitectului
Dimitrie Maimarolu, proiectantul Palatului Patriarhiei de azi unde, în trecut,
a fost sediul Parlamentului României. Apoi, timp de trei ani, a fost arhitectul
Ministerului Culturii şi Cultelor. Din 1912 până la sfârşitul carierei sale în
1939, Paul Smărăndescu a fost arhitectul-şef al Ministerului de Interne. În
paralel cu activitatea publică, el a avut şi un atelier privat unde a realizat
peste o sută de proiecte edificate în condiţiile care care 200 de proiecte au
rămas în faza de schiţe.

Despre realizările arhitectului Paul Smărăndescu ne
vorbeşte acum tot Oana Marinache: Lui îi revine nu neapărat șansa de a
proiecta unități școlare, ci de a revizui și de a verifica devize și de a
supraveghea unele din șantierele din țară. Dar una dintre surprizele
cercetărilor arhivistice recente este descoperirea faptului că lui îi datorăm
una dintre clădirile care au aparținut Școlii Centrale de Fete din București. Știm
că această școală este o lucrare importantă din cariera lui Ion Mincu,
arhitectul care a schițat primul stilul neoromânesc, dar la începutul secolului
al XX-lea, Smărăndescu proiectează un corp nou denumit sală de gimnastică și
internat. Era o dependință. Această clădire există și astăzi, dar ea este mult
transformată. Va fi remodelată de colegul său mai tânăr, Horia Creangă, la
sfârșitul anilor 1930. Iar azi ea adăpostește o sală de spectacole a
cunoscutului teatru Bulandra.

O altă
clădire cu valoare de patrimoniu este şi Palatul Universul, conceput ca sediu
al celebrului cotidian Universul. În timp, acolo şi-au avut sediul mai multe
redacţii de ziare, iar clădirea a fost recent restaurată. Pentru ministerul de
Interne, Paul Smărăndescu a proiectat o serie de locuințe – tip pentru
funcționarii ministerului, locuinţe amplasat în zona estică a Bucureştiului
care, în trecut, era, de fapt, o periferie a oraşului. De asemenea, tot el a
început, la iniţiativa regelui Carol al II-lea, proiectarea unui nou sediu al
Ministerului de Interne la care, însă din cauza pensionării și a bătrâneții,
n-a apucat să lucreze prea mult. Însă lucrarea a fost preluată de alți
arhitecți, proiectul materializându-se în clădirea monumentală care se află azi
în fața fostului Palat Regal, actualmente Muzeul Național de Artă, adică fostul
CC al PCR și fostul sediu al Senatului.

Deşi este cunoscut ca un adept al
stilului neo-românesc, de-a lungul carierei a trecut prin mai multe etape
stilistice, după cum aflăm de la Oana Marinache:

Înainte de primul
război mondial, se adapta comenzilor private pe care le primea. A realizat şi
clădiri în stilul eclectic francez, căci venise de pe băncile şcolii de artă
din Franţa unde se aflau toate cele reşedinţe private somptuoase binecunoscute.
Nu va rămâne tributar acestei influenţei şi se va axa pe stilul neoromânesc. De
altfel, clădirile proiectate de el se înscriu în aşa-numita direcţie
Smărăndescu a stilului neo-românesc. E vorba de clădiri masive, de reşedinţe
somptuoase cu un etaj sau două, cu o bogată decoraţie – reliefuri în piatră cu
ornamente vegetale -, iar în interior este foarte prezent lemnul.

În perioada
interbelică se observă o schimbare, poate nu neapărat stilistică, dar din
nevoia oraşului de a se transforma şi din parcelarea terenurilor mai mari, se
preferă locuinţele mai înalte, acele imobile de raport cu funcţiune dublă -
comercială şi rezidenţială – şi el reuşeşte să proiecteze diverse clădiri din
acestea pentru societăţile de asigurări în centrul Bucureştiului.

Nu doar
capitala a beneficiat de talentul lui Paul Smărăndescu, ci şi alte oraşe din
România. De pildă, în staţiunea montană Sinaia, unde arhitectul avea o casă de
vacanţă, se află şi azi alte 10 vile concepute de Smărăndescu.