Arhitectul Horia Creangă

Horia Creangă a reuşit ca într-o perioadă relativă scurtă de timp, dar intensă, să modernizeze un important bulevard bucureştean, dar şi periferia industrială din interbelic.

Christine Leșcu, 01.03.2020, 12:15

Dintre arhitecţii
modernişti români, două nume ies în evidenţă: Marcel Iancu, artist plastic
avangardist care a făcut carieră în Israel, nu înainte de a concepe câteva vile
particulare superbe în Bucureşti, şi Horia Creangă, proiectantul unor clădiri
devenite reper pe arterele principale ale capitalei României. Provenind din
familia marelui clasic al prozei româneşti, Ion Creangă, Horia Creangă a reuşit
ca într-o perioadă relativă scurtă de timp, dar intensă, să modernizeze un
important bulevard bucureştean, dar şi periferia industrială din interbelic.

Ana-Maria Zahariade, profesoară la Universitatea de Arhitectură din Bucureşti
și co-autorea volumului Horia Creangă. O monografie, ne schițează biografia
arhitectului. Ana-Maria Zahariade:

Este născut în 1892, a fost nepotul
scriitorului Ion Creangă. Familia lui nu avea avere, ci provenea din mica
burghezie bucureşteană. Ca urmare, la terminarea Primului Război Mondial la
care a participat, a organizat o expoziţie de acuarele realizate de el pe care
le-a şi vândut, în cadrul vernisajului de la Ateneul Român, pentru a putea
să-şi plătească studiile la Paris, la Şcoala de Arte Frumoase, unde fuseseră
înscrişi foarte mulţi dintre arhitecţii români din generaţia lui şi din cele
anterioare. Deși în 1892 s-a înființat și prima școală românească de
arhitectură, mulți tineri își perfectau studiile la Paris. Odată ce termină
Școala de Arte Frumoase, o perioadă se
angajează la atelierul profesorului său din facultate. La Paris, fusese
împreună cu soția lui, Lucia Dumbrăveanu-Creangă, una dintre primele arhitecte
românce, cu care-și va deschide propriul atelier, în țară, cooptându-l și pe
fratele lui, arhitectul Ion Creangă. Atelierul treptat începe să aibă succes.
Între timp, Horia Creangă lucra și pentru primărie, la Direcția Lucrări Noi,
având astfel posibilitatea să cunoască mulți oameni care-i vor deveni clienți.

Fiind un persoană discretă, prea multe detalii despre viața personală a lui
Horia Creangă nu se știu. Lucrările sale sunt, însă, bine cunoscute și multe au
supraviețuit până azi. Unul din primele sale proiecte este casa politicianului
Petru Groza din Deva care începând cu 1945 a devenit prim-ministru și ulterior,
funcționar de rang înalt în timpul regimului comunist. La începutul anilor
1920, Horia Creangă a construit pentru familia sa o vilă avangardistă, tipică
pentru stilul cubist. Apoi, arhitectul a început colaborarea pentru mari firme
private și industriași pentru care a conceput, în București, cele mai multe
dintre proiectele sale.

Ana-Maria Zahariade: Primul său proiect
mare, uriaș ca importanță și ca frumusețe, având un mare răsunet și în
străinătate, fiind publicat în revista pariziană L’Architecture, este blocul
ARO. Povestea a început o dată cu întâlnirea lui cu membrii societății ARO care
îi vor acorda încredere mult timp și după 1929, când Horia Creangă va câștiga
un concurs organizat de ei. Clădirea ARO, care în comunism și post-comunism s-a
numit Patria și care acum se află într-un stadiu mizerabil și rușinos, a fost
prima clădire modernistă de pe noul tronson, aflat pe atunci în construcție, al
bulevardului denumit pe atunci Brătianu, azi Magheru. În epoca, despre clădirea
asta s-a vorbit mult, a fost socotită un fel de zgârie-nori și era șocantă. A
rămas șocantă și ulterior, dar totuși foarte îndrăgită de bucureșteni. Avea și
o superbă sală de cinema, plus bar și restaurant. În interbelic, acolo au avut
loc spectacole cu totul deosebite cum ar fi cele susținute de violonistul
Yehudi Menuhin și cântăreața Maria Tănase. Era un loc reprezentativ al acelei
societăți românești moderne și progresiste de după Marele Război. Ulterior,
Horia Creangă a mai construit un bloc pe același bulevard. E vorba de blocul
Malaxa-Burileanu care mai există și astăzi, dar care este de nerecunoscut.
Inițial, era un bloc de o mare eleganță care a fost, de asemenea, prezentat
într-o importantă revistă străină. În momentul actual, știm că el a realizat 78
de proiecte dintre care marea majoritatea sunt construite.

Printre
acestea se numără și clădirea Teatrului Giulești, în prezent Opera Comică
pentru Copii, uzinele Malaxa, ulterior denumite 23 August, de la periferia
estică a orașului, precum și Halele Obor. Toate au fost considerate în perioada
interbelică drept inovative nu doar în România, ci și în Europa. La modernism,
pe Horia Creangă l-a atras simplitatea și eleganța liniilor. Avea un talent
care esențializa lucrurile pentru a atinge acea maximă eleganță pe care o căuta
și pe care o iubea. I

dealul lui era atingerea simplității și a eleganței în
arhitectură, consideră Ana-Maria Zahariade care ne vorbește despre ultima parte
a vieții arhitectului, mort în 1943:

A căpătat o recunoștință foarte rapidă,
dar această recunoștință e greu de trasat și, poate, de dovedit. Principala
revistă de specialitate din epocă, revista Arhitectura, editată de Societatea
Arhitecților nu promova modernismul. Iar acolo proiectele moderniste nu prea
sunt prezentate. Dar Horia Creangă este, totuși, recunoscut, iar asta ne dăm
seama din faptul că atelierul lui s-a extins, căci primea lucrări. Acolo au
lucrat o mulțime de tineri talentați care după aceea, au făcut cariere cum ar
fi Haralamb Georgescu, devenit cunoscut în SUA. Însă faima lui Horia Creangă se
datorează proiectelor sale aproape în exclusivitate. El nici măcar n-a predat
la facultate, atelierul lui constituind o școală paralelă cu cea oficială.

De altfel,
facultatea era orientată mai mult spre dezvoltarea stilului așa-numit național
sau neo-românesc. Horia Creangă a lucrat mai mult pentru clienți privați, așa
asigurându-și succesul. De pildă, societatea ARO era o societate privată. Dar
capătă și recunoaștere din partea oficialităților, căci va lucra și la proiecte
pentru municipalitate. Devine directorului Departamentului de expoziții și
lucrează pentru expozițiile naționale de la sfârșitul anilor 1930. Deci a
primit și proiecte cu finanțare publică, iar asta dovedește și recunoașterea
oficială dobândită în timp de stilul modernist.

Momentan,
clădirea ARO-Patria, poate cea mai cunoscută lucrare a lui Horia Creangă,
aflată în centrul orașului, este abandonată și lăsată să se degradeze,
necesitând o consolidare urgentă.