Arhitecți ai Bucureștiului, Leonida Negrescu și Jean Monda

O plimbare prin cartierele Bucureștiului unde s-au păstrat vechile locuințe burgheze aduce în fața ochilor, inevitabil, arhitectura lor și arhitecții care le-au construit.

Steliu Lambru, 24.03.2024, 14:57

O plimbare prin cartierele Bucureștiului unde s-au păstrat vechile locuințe burgheze aduce în fața ochilor, inevitabil, arhitectura lor și arhitecții care le-au construit. Iar de pe plăcile de marmură aflate pe o casă sau un bloc trecătorul știe cum îl chema pe cel a cărui operă o privește. Două nume importante de arhitecți se regăsesc la intrările clădirilor burgheziei bucureștene, este vorba despre Leon Schwartz sau Leonida Negrescu și Jean Monda.

Felicia Waldman predă istoria evreilor din România la Universitatea din București și de la ea am aflat biografia și proiectele celor doi, din generații diferite. Primul, în ordine cronologică, era chiar bucureștean.

”Leon Schwartz s-a născut în 1857 în București. A studiat la Școala de Șosele și Poduri, iar în 1879 a plecat la Paris unde a urmat Școala de Arte Frumoase, secția de arhitectură. A fost puternic marcat de personalitatea lui Charles Garnier, creatorul Operei din Paris și cel mai puternic reprezentant al stilului Celui De-al Doilea Imperiu. În 1887 a obținut diploma de arhitect. A fost angajat subinspector la lucrările clădirii Școlii Centrale din Paris și inspector general al lucrărilor la imobilele din cartierul parizian Luxembourg. În 1888 s-a întors la București unde a fost angajat arhitect-șef la Căile Ferate Române. A fost o excepție pentru că, fiind evreu, nu existau prea multe cazuri de acest fel. A contribuit și la construcția docurilor din porturile Brăila și Galați, iar următorii 7 ani a lucrat ca arhitect la Ministerul Cultelor și Educației Publice, din nou, o premieră. În 1895 s-a retras pentru a se dedica lucrărilor private.”

Leon Schwartz și-a pus ștampila de arhitect pe câteva clădiri frumoase ale Bucureștiului de dinainte de 1945. Felicia Waldman:

”A construit mai multe clădiri emblematice în București, printre care Jockey Club, Academia Comercială, Hotel Splendid, care astăzi nu mai există, magazinul de muzică Orfeu, toate pe calea Victoriei, toate demolate în timpul regimului comunist. Dar a construit și edificii care au rezistat timpurilor și regimurilor politice precum Arenele Romane din parcul Carol, un amfiteatru pentru spectacole, școala de fete Fraternitatea a Templului Coral, unde se află astăzi sediul Federației Comunităților Evreiești din România. Pentru meritele lui, Schwartz a fost printre primii evrei care au primit cetățenia română nominală în 1894. A murit în 1931 și este înmormântat în cimitirul Filantropia din București a cărui capelă a construit-o.”

Cel de-al doilea, Jean Monda, nu era bucureștean, însă nu a fost mai puțin important pentru oraș. Felicia Waldman:

”Jean Monda s-a născut la Ploiești în 1900. A urmat Școala Politehnică din Milano, de unde s-a întors în 1924 cu o educație plastică tipică acelor ani, pe liniile unui art deco auster și al unui modernism moderat. S-a stabilit la București și a început să primească din ce în ce mai multe comenzi de investiții imobiliare de la o multitudine de evrei cu gusturi cizelate, în pas cu moda arhitecturii occidentale. În 1932 i-a construit lui Soli Gold o casă pe strada Armenească. Monda a colaborat extensiv cu inginerul evreu Jean Berman căruia i-a proiectat o casă pe strada logofăt Luca Stroici, în anul 1930. Aceste case încă mai există, ele se pot vedea în București. Tot în 1930 a proiectat și propriul lui bloc de pe strada Tudor Arghezi, unde a locuit în apartamentul nr. 2 pentru tot restul vieții. În a doua jumătate a anilor 1930, Monda a început să predea cursuri de arhitectură. În perioada celui de-al doilea război mondial, a funcționat ca profesor la Departamentul de Arhitectură din cadrul Colegiului evreiesc, o universitate particulară înființată de comunitatea evreiască în momentul în care studenții evrei nu au mai avut acces la educație în sistemul de stat.”

Numele lui Monda apare frecvent pe plăcile de marmură ale caselor bucureștene și este deja un clasic al istoriei arhitecturii românești. Felicia Waldman:

 ”După 1948, după ce toate proprietățile i-au fost confiscate, Monda nu a mai proiectat nimic în condițiile în care, anterior, în mai puțin de două decenii, construise peste 25 de imobile elegante, cu o plastică reușită, rezultate evidente ale unui bun profesionist și ale unui om cu har. A scris texte de arhitectură, publicând o serie de articole și 5 volume, după o primă monografie apărută în 1940. O mare parte dintre clădirile proiectate de Monda mai pot fi identificate astăzi pentru că au pe fațadă o placă pe care sunt menționate numele lui și anul construcției.  Monda a proiectat și clădiri cu utilități multiple cum au fost cinema Regal și barul Colos, construie în anii 1927 și 1930 pe bulevardul Elisabeta, dar demolate. A mai construit imobilul cu sala de spectacole Frascati, teatrul Constantin Tănase de azi, și blocurile de locuințe cu cinematografele Eforie în 1945-1946 și Studio în 1946-1948 pe bulevardul Magheru.”

Leon Schwartz sau Leonida Negrescu și Jean Monda sunt nume de neocolit pentru cine este curios să afle istoria fizionomiei Bucureștiului. Iar plăcile de marmură de la intrările clădirilor pe care le-au construit sunt martore credibile.