Zilele Filmului Românesc la TIFF

9 lungmetraje și 16 scurtmetraje au intrat în competiția Zilelor Filmului Românesc la Festivalul Internațional de Film Transilvania TIFF.22 (9 -18 iunie).

Warning: Trying to access array offset on null in /home/web/rri.ro/public/wp-content/themes/rri/template-parts/content.php on line 98
Corina Sabău, 22.07.2023, 16:35

9 lungmetraje și 16 scurtmetraje au intrat în competiția Zilelor Filmului Românesc la Festivalul
Internațional de Film Transilvania TIFF.22 (9 -18 iunie). Selecția a inclus câteva dintre cele mai bune filme
românești ale anului trecut, dar și producții care au avut premiera mondială pe perioada festivalului, la
Cluj-Napoca. Printre lungmetrajele selecționate se numără comedia neagră Oameni
de treabă (regia Paul Negoescu), marele câștigător al Galei Premiilor Gopo
de anul acesta, dar și thrillerul Spre nord, debutul în ficțiune al lui
Mihai Mincan, care a avut premiera mondială la Veneția.

Considerat un thriller
psihologic, Spre Nord reprezintă una dintre cele mai ambițioase
producții ale cinematografiei românești din ultimii ani. Proiectul
este o coproducție a cinci țări: România (de Film), Franța (Remora Film), Grecia
(Studio Bauhaus), Bulgaria (Screening Emotions) și Republica Cehă (Background
Films). Acțiunea filmului este plasată în anul 1996 și se desfășoară pe o navă
de marfă care traversează Oceanul Atlantic, urmând să ajungă în America. Pe nava respectivă, Joel, un marinar filipinez descoperă
un pasager român, urcat clandestin. Știind că tânărul riscă să fie aruncat
peste bord dacă va fi descoperit de căpitan sau ofițeri, Joel încearcă să-l
salveze.

O reprezentare îndrăzneață și de neclintit a situațiilor ce pot avea
loc în apele internaționale. O poveste despre alegeri morale, bunătate și
compromis, curaj și frică. O poveste care te pune pe gânduri chiar și la
finalul genericului, a scris publicația Intoscreens despre Spre nord.

Mihai Mincan. Echilibristica
asta morală pe care o practicăm în relație cu semenii noștri este oricum
dificilă, iar diferențele culturale ale personajelor din film fac să fie și mai
grea. Aceste diferențe dintre personaje, background-ul lor social și cultural
atât de diferit m-au interesat foarte tare în momentul în care am început să
scriu scenariul. Fiecare dintre noi vine într-o relație cu ceva diferit,
propriu, dar în același timp există cumva posibilitatea ca aceste diferențe să
se întâlnească la jumătate, în concepte precum sărăcia, de exemplu. Pentru
personajele din film sărăcia era un concept comun, dar și acesta era perceput,
înțeles diferit, în funcție de cultura fiecăruia. M-au atras foarte tare și
diferențele acestea de limbaj din cauza cărora oamenii nu pot comunica într-un
moment în care comunicarea era esențială. Cred că dacă personajele ar fi putut
vorbi realmente unele cu altele, reușind să comunice cu subiect și predicat, să
vorbească mai clar despre nevoile lor, poate că situația ar fi fost alta. Eu nu
sunt un mare relativist moral, dar, pe de altă parte, nu sunt de acord nici cu
ideea că Binele și Răul sunt foarte vagi, că diferă foarte tare de la om la om,
de la națiune la nație. Numai că în Spre Nord situația face ca totul să devină
foarte complicat, miza fiecărui personaj fiind extrem de puternică.

Lista producțiilor din competiția Zilelor Filmului
Românesc la TIFF a continuat cu Boss, un film noir semnat de Bogdan Mirică, regizorul
câștigător al Trofeului Transilvania la TIFF.15 (pentru filmul Câini),
și cu premiera națională a filmului Tigru, debutul lui Andrei Tănase
selecționat anul acesta la Rotterdam. La limita dintre documentar și ficțiune se află noul film al lui Vlad
Petri, Între revoluții, distins cu premiul FIPRESCI în secțiunea Focus
de la Berlin. Realizat din arhive, filmul pune în oglindă viețile și destinele
a două femei, Maria și Zahra, una din România, cealaltă din Iran, prietene și
colege de facultate la Universitatea de Medicină din București în anii ’70.

Pentru mine este un film despre un trecut recent, care reverberează foarte
puternic cu realitatea imediată. Este un film care prezintă o istorie
subiectivă, la feminin, despre două țări și societăți aflate la mii de
kilometri distanță care au experimentat sisteme politice inedite, în care
oamenii treptat au fost striviți de către aparate politice represive. Este un
film actual, care intră în dialog cu protestele din ultimele luni din Iran,
unde femeile luptă pentru drepturi și unde își doresc o societate echitabilă,
la fel cum și-au dorit-o și în 1979, spune regizorul Vlad Petri.

Este adevărat, mă pasionează Estul Europei și Orientul Mijlociu, am și
călătorit în Iran și în alte țări din regiune, și filmul s-a construit așa, din
mai multe direcții. Au avut un rol
important și discuțiile pe care le-am avut cu mama mea, care a fost studentă la
Medicină și mi-a povestit despre studenți din Orient care veneau la studii în
România. Eu m-am născut în 1979, anul Revoluției Islamice. Cumva pe mai multe
straturi s-a construit povestea asta și am găsit legături, similitudini, dar și
diferențe între Revoluția Islamică și Revoluția anticomunistă, care a avut loc
în 1989 în România. Și mi s-a părut cumva interesant de testat terenul ăsta și
de discutat despre speranțe, optimism, despre dorința unei schimbări radicale.
Pentru că ambele revoluții au dus la niște schimbări radicale și cred, în
continuare, că sunt poate cele mai importante revoluții din secolul trecut.

Monteuza Dana
Bunescu recidivează în regie alături de antropologul Cătălina Tesar, dezvăluind
tradițiile de căsătorie din comunitățile de cortorari în Pocalul. Despre fii
și fiice, iar tandemul de jurnaliști Adina Popescu și Iulian Ghervase
semnează cel de-al treilea lor documentar, Vulturii din Țaga, povestea
antrenorului unei echipe de fotbal etern perdante. Ambele filme au fost
premiate în 2022 la Festivalul Astra.