Zece ani de existenţă a Centrului Naţional al Dansului Bucureşti

O nemaipomenită solidaritate de breaslă – proteste în stradă, articole în presă, scrisori din străinătate - a determinat, în 2004, semnarea unei hotărâri de guvern prin care lua fiinţă Centrul Naţional al Dansului Bucureşti.

Luana Pleşea, 15.08.2015, 09:18

O nemaipomenită solidaritate de breaslă – proteste în stradă, articole în presă, scrisori din străinătate – a determinat, în 2004, semnarea unei hotărâri de guvern prin care lua fiinţă Centrul Naţional al Dansului Bucureşti. Pe scurt, CNDB, rămâne, după 10 ani, singura instituţie publică de cultură, aflată în subordinea Ministerului Culturii, creată cu scopul de a susţine, dezvolta şi promova dansul contemporan din România. Deviza sub care acţionează: Oameni care mişcă lumea.

Împlinirea a 10 ani de existenţă şi activitate a Centrului Naţional al Dansului înseamnă: Să ne aducem aminte că au fost câţiva din dansul contemporan – coregrafi, dansatori, manageri culturali, care şi-au asumat această construcţie. Primul pe care l-aş aminti este Mihai Mihalcea, căruia îi datorăm asumarea primului mandat de conducere a acestui centru, care a impus un anumit gen al creaţiei contemporane în piaţa publică a culturii româneşti. Acest gen nou are şansele să devină foarte cunoscut de acum înainte, pentru că bazele sunt aşezate, ne-a declarat coregrafa Vava Ştefănescu, în prezent managerul instituţiei.

În 2006, CNDB îşi începea efectiv activitatea şi propunea în peisajul cultural românesc o artă şi o instituţie care scapă încadrărilor specifice şi care refuză inerţia, încăpăţânându-se să experimenteze, să formeze, să educe şi să-şi asume riscuri. Pentru că asta trebuie să facă orice instituţie care îşi propune să creeze un domeniu artistic viu. Vava Ştefănescu: Suntem creaţie contemporană şi ne înscriem în discursurile contemporane. Asta promovăm, asta facem, asta susţinem pe bani publici. Ne credem îndreptăţiţi să avem toate mijloacele ca această creaţie contemporană să se dezvolte. Ne credem îndreptăţiţi să se investească în tot ce înseamnă creaţie contemporană, care include dansul contemporan. Îmi arog acest drept, pentru că acum mă aflu la conducerea singurei instituţii din subordinea Ministerului Culturii care se ocupă de dansul contemporan. Fiind un potenţial major al culturii româneşti, tocmai pentru că accesează noile discursuri, tocmai pentru că vorbeşte despre viitor, tocmai pentru că educă un public, cred că dansul contemporan este îndreptăţit să fie finanţat, să se investească mai mult decât oferă.

Centrul Naţional al Dansului a fost creat pentru artişti, care, la rândul lor, oferă un produs publicului. Aşadar, de existenţa de un deceniu a acestei instituţii au beneficiat ambele categorii. În ce s-a concretizat? Vava Ştefănescu: Timp de 10 ani, CNDB a făcut producţie de spectacol, difuzare de spectacol, educaţie şi formare, cercetare, documentare şi dezbatere. Sunt patru categorii mari în care s-a investit şi artiştii au avut acces la fonduri de mai multe feluri pentru a-şi realiza proiectele. Este singura instituţie care nu are artişti angajaţi, este o instituţie gazdă, dar şi instituţie producător, nu numai de spectacol, dar şi de dispozitive noi, care, de multe ori, sunt atât de noi încât nu pot fi încadrabile. În afară de asta, timp de 7 ani din 10, CNDB a fost finanţator de proiecte în sfera artei coregrafice. Faptul că această finanţare anuală, uneori de două ori pe an, a funcţionat, a dus la situaţia în care scena coregrafică contemporană s-a maturizat, foarte mulţi operatori au început să lucreze pe cont propriu, să-şi găsească propriile resurse. Nu mai suntem în acelaşi punct în care eram în 2004. Artiştii au putut nu numai să îşi facă vizibile proiectele, dar să le şi realizeze.

Pentru a sărbători 10 ani de existenţă şi activitate, CNDB a decis să acorde, pentru prima dată, 6 premii, non-ierarhice, pentru activitate în domeniul dansului contemporan: fie că este vorba de promovarea acestuia în contexte culturale dificile, fie pentru proiecte consistente, fie pentru atitudine artistică, fie pentru profesionalizarea domeniului, fie pentru încăpăţânarea de a rezista şi a persevera în menţinerea dansului contemporan printre cele mai vizibile şi mai avangardiste expresii actuale. “Trofeul CNDB este, simbolic, o cărămidă – temelie în construirea profesională a domeniului dansului contemporan românesc. Au primit Premiul Centrului Naţional al Dansului Bucureşti Ioan Tugearu, Mihaela Dancs, Cosmin Manolescu, Silvia Ghiaţă, Alexandra Pirici şi Manuel Pelmus, Mihai Mihalcea. Vava Ştefănescu: “Vreau să rămână în memorie că Ioan Tugearu a fost esenţial pentru înfiinţarea Centrului. Vreau să rămână în memorie că Silvia Ghiaţă a realizat ani de zile emisiunea Lumea dansului nu numai cu români, dar şi cu prezenţe străine pe scena românească, timp de o oră, în fiecare săptămână, şi a lăsat o moştenire, a generat viitor. Acei oameni care generează viitor mi se par foarte importanţi. De aceea am vrut să facem premiile.

Ce urmează? În opinia coregrafei Vava Ştefănescu, actualul manager al Centrului, dezvoltarea dansului contemporan se bazează pe investiţie. Cu cât mai mare este investiţia, cu atât mai bune vor fi rezultatele pe viitor. În această idee, şi-a intitulat strategia de management Planul Marshall pentru dansul contemporan. Cinci proiecte mari fac parte din această strategie, toate presupunând ca investiţia să fie făcută din mai multe direcţii. Primul proiect se referă la producţia de spectacol, folosind resursele Centrului, dar şi ale altor teatre sau producători. Al doilea vizează, firesc, distribuţia de spectacole. Intenţia CNDB este de a sprijini acele instituţii de spectacol care vor dori să prezinte sau să producă dans contemporan, cu până la 50% din costurile producţiei, respectiv costurile de prezentare. Programul de educaţie, al treilea proiect din strategie, va debuta cu liceele de coregrafie şi va continua cu grădiniţe, şcoli şi licee care nu au profil vocaţional. Nu lipseşte un ambiţios program de cercetare şi documentare, care ar urma să se concretizeze, în 2016, într-un portal al dansului contemporan românesc. La cele patru proiecte se adaugă categoria pop-up – acea marjă de libertate pentru ideile noi, apărute pe parcurs.