Traducătorul Jean-Louis Courriol

La sfârşitul anului trecut, traducătorul Jean-Louis Courriol a fost distins cu două premii importante. A primit titlul de Doctor Honoris Causa din partea Universităţii Tibiscus din Timişoara şi Premiul Eugen Lovinescu acordat de Muzeul Literaturii Române

Corina Sabău, 07.01.2017, 12:03

La sfârşitul anului trecut, traducătorul Jean-Louis
Courriol a fost distins cu două premii importante. A primit titlul de Doctor Honoris Causa din partea Universităţii Tibiscus din Timişoara şi
Premiul Eugen Lovinescu acordat de Muzeul Literaturii Române. Nu sunt primele
distincţii româneşti pe care Jean- Louis Courriol le primeşte pentru traducerea
şi promovarea literaturii române în spaţiul francez. În 2015, la Festivalul
Internaţional de Carte Transilvania, lui Jean-Louis Courriol i s-a acordat
distincţia Ambasador de onoare al literaturii române în spaţiul european.
Pasionat în aceeaşi măsură de poezie şi de proză, Jean-Louis Courriol a tradus şi publicat în Franţa scriitori
clasici, unii dintre ei consideraţi intraductibili, dar şi autori contemporani.
Mihai Eminescu, Liviu Rebreanu, Camil Petrescu, Marin Sorescu, Marta Petreu,
Ion Băieşu, Augustin Buzura sunt doar câteva dintre numele pe care cititorii
francezi le-au descoperit datorită invitatului meu la Club Cultura.

Prima
întâlnire cu România s-a petrecut pentru Jean Louis Courriol la începutul
anilor ’70, pe când eram un foarte tânăr agregé de limbi clasice. Descoperind
că româna e un fel de latină modernă, a dorit să o aprofundeze. Trimis apoi de
statul francez ca lector la Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iaşi, a
început să vorbească -după cum îi place să glumească asemenea unui moldovean
ce se dă drept bucureştean. Şi a ajuns la prima traducere a unui scriitor
român în limba franceză. Alegerea lui Camil Petrescu n-a fost deloc
întâmplătoare: Camil Petrescu era unul dintre autorii preferaţi ai viitoarei
sale soţii, Florica Ciodaru Courriol, la rândul ei, cunoscută traducătoare.
L-am întrebat pe Jean-Louis Courriol care dintre cărţile literaturii române i-au
marcat existenţa. E
greu de spus, pentru că sunt multe. Dar dacă ar fi să mă opresc la un singur
nume, evident, Mihai Eminescu. Nu
mai puţin, Liviu Rebreanu. Şi Marin Sorescu. L-aş menţiona însă şi pe Cezar
Petrescu, în România considerat, din păcate, un scriitor secundar. Aşa cum a
spus şi Marta Petreu, este important să reevaluăm literatura română din
perspectiva altor culturi, eu o reconsider din perspectiva literaturii
franceze, în care continui să cred. Dar nu trebuie să uităm că literatura
franceză nu este mai presus de literatura română. Pentru mine, literatura
română este o referinţă la fel de importantă ca literatura franceză. După cum
şi limba română este o a doua limbă maternă, aşa o consider. Dacă n-aş fi prea
mândru. Dar sunt.

Într-un interviu acordat
scriitoarei Marta Petreu, Jean-Louis Courriol afirma că literatura română a dat
capodopere încă netraduse. Între traducerile sale, Liviu Rebreanu pare să ocupe
un loc aparte, cu şase cărţi traduse: Pădurea Spânzuraţilor, Ciuleandra,
Metropole, Amândoi, Gorila, şi Adam şI Eva. Jean-Louis Courriol, despre
întâlnirile cu opera scriitorilor români. Marin
Sorescu este una din cele mai importante întâlniri,, pentru că este poetul care
m-a apropiat de Mihai Eminescu. Pentru că -aşa cum am spus şi la decernarea
titlului de Doctor Honoris Causa- Mihai Eminescu mi se părea un monument
aproape de neatins, de asemenea, un monument care fusese poate prea lăudat. Dar
când am citit Toate trebuiau să poarte un nume de Marin Sorescu, probabil cel
mai frumos omagiu adus lui Mihai Eminescu, m-am apropiat încetul cu încetul de
opera lui. Aşa că prin Marin Sorescu am ajuns la Mihai Eminescu. Şi prin Liviu
Rebreanu am ajuns la Eminescu. Şi prin Eminescu am ajuns la Rebreanu. Şi prin
Rebreanu am reajuns la Marin Sorescu. Şi pot continua stabilind conexiuni

În afara
traducerilor, Jean-Louis Courriol a predat limba şi literatura română la Universitatea din Lyon. Din 2000, este profesor
asociat la Universitatea din Piteşti, care a creat un Institut Liviu Rebreanu
de Cercetare în Traducere Literară şi simultană. Aici, Jean-Louis Courriol şi
Florica Ciodaru Courriol îi iniţiază pe studenţi în secretele traducerii
literare şi simultane. În viziunea lui Jean-Louis Courriol promovarea
literaturii române nu se face uşor. Colaborarea cu soţia sa îl ajută însă
foarte mult. E foarte greu, dar mă ajută mult faptul că
Florica mi-este aproape. Sigur că editorii francezi, dar nu numai francezi, cei
străini, în general, nu ne aşteaptă cu braţele deschise. Dar nu este numai vina
lor, se întâmplă să fie de vină şi traducerile, care uneori n-au convins. Şi
n-au convins pentru că uneori nu s-a tradus, poate, ce era mai relevant din
literatura română. Eu sunt convins că literatura română nu poate pătrunde în
alte spaţii culturale dacă nu este cunoscută de la rădăcini. Dacă nu sunt
cunoscuţi- măcar parţial- Mihai Eminescu, Liviu Rebreanu, Cezar Petrescu, Camil
Petrescu, Lucian Blaga, Tudor Arghezi, Marin Preda. Opinia mea este că fără a-i
cunoaşte pe aceşti autori, e greu de promovat literatura română. Evident, se
poate da o lovitură cu un volum al unui scriitor actual, dar acesta va fi doar
un succes pe termen scurt.