Teatrul şi societatea. Acum

În ultimii ani, se poate cu uşurinţă observa în teatrul românesc un interes din ce în ce mai mare al creatorilor pentru teme inspirate din problemele, provocările societăţii noastre.

Luana Pleşea, 29.12.2018, 12:54

În ultimii ani,
se poate cu uşurinţă observa în teatrul românesc un interes din ce în ce mai
mare al creatorilor pentru teme inspirate din problemele, provocările
societăţii noastre. Dovadă a relevanţei şi valorii acestor demersuri stă şi
faptul că în programul Festivalului Naţional de Teatru (FNT) a apărut o
secţiune nouă: Teatrul şi societatea. Acum. În ediţia din acest an au fost
incluse în această secţiune şase spectacole, cele mai multe venind din zona
teatrului independent.

Produs de Centrul
de Teatru Educațional Replika, spectacolul participativ Totul e foarte
normal, creat de autoarea dramatică Alexa Băcanu şi regizoarea Leta Popescu,
invită părinții și preadolescenții (10 -15 ani) la un dialog deschis despre
schimbările fizice, emoţionale şi intelectuale de la începutul adolescenţei. În
încercarea de a uşura comunicarea dintre generații, spectacolul abordează, în
același timp, teme care ne interesează pe toți: cât de importantă e educația
sexuală în școli, de unde mai află azi adolescenții despre corpul lor, cât de
înțeleși se simt și câtă nevoie au să comunice despre ceea ce li se întâmplă.
Regizoarea Leta Popescu explică alegerea temei spectacolului, din ce nevoi
artistice, sociale s-a născut:
Era perioada în care se discuta chiar în
Parlament legea educaţiei sexuale şi apăruseră tot felul de personaje care se
opuneau vehement unui astfel de curs în educaţia de stat. Eu şi Alexa Băcanu suntem destul de atente
la ce se întâmplă şi cum putem prin teatru să sprijinim un anumit tip de
dezbatere. Adică, unul din aspectele pe care le iau în calcul când creez este să
fie relevant pentru cineva. De aceea, apare şi în spectacol un moment în care
sunt foarte multe păreri. Iar pentru mine, toţi au dreptate. Sigur că e un
subiect atât de delicat încât trebuie să avem curaj, totuşi, să vorbim, să
înţelegem toate problemele şi să nu milităm nici de o parte, nici de alta cu
atâta vehemenţă.

Spectacolul
Totul e foarte normal se construieşte prin interacţiunea directă a actorilor,
Viorel Cojanu şi Silvana Negruţiu, cu spectatorii. Ideea a pornit de la
arhitectul Gabi Albu, creatorul scenografiei, povesteşte regizoarea Leta
Popescu. Arhitectul
a împărţit spaţiul. Şi de acolo, sigur, am preluat eu mai departe. Bine, îi
împărţim în două şi ce facem? Şi am ajuns la această formulă la care invit pe
toată lumea – tot timpul ţin să zic că este absolut esenţial pentru spectacol
să vină părinţi cu propriii lor copii… Publicul e împărţit în două. Părinţii
stau într-o parte, copiii în cealaltă parte. E un spectacol foarte prietenos şi
foarte intim, delicat construit, nu e forţat nimeni să participe. Metodele prin
care am ales să participe nu aruncă reflectorul pe nimeni. Toată lumea
participă în acelaşi fel. Dar, deşi e foarte delicat, discuţiile de după devin
mai fierbinţi. E imposibil ca, după ce pleci de la spectacolul acesta şi te
urci în maşină cu copilul, să nu discuţi despre corp. E imposibil.

Produs de
Asociaţia Art No More, din Bucureşti, spectacolul În numele Tatălui vorbeşte
despre oameni și despre istorii personale, despre cum mediul religios
interferează cu viața intimă, profesională și socială, despre schimbări,
acceptări și suferință, despre formare și zestre culturală.
Scriitoarea şi jurnalista Elena Vlădăreanu este autoarea textului care stă la
baza spectacolului: Am plecat la drum dorind să ascult cât mai
multe voci, să aflu cât mai multe experienţe ale unor oameni care au crescut în
medii religioase, care s-au desprins sau nu s-au desprins, care s-au desprins
şi au redescoperit religia la o vârstă matură, într-un alt fel, mult mai
radical, poate. A fost o cercetare. Am vorbit cu oameni, dar am şi citit mult.
Am citit şi platforme online, unde se vorbea, se scria despre religie şi tot
felul de cărţi.

Reacţiile
celor care au venit să vadă spectacolul au convins-o pe Elena Vlădăreanu că
această temă este importantă pentru ei:
Am fost foarte plăcut surprinsă că
oamenii au venit şi au vorbit despre spectacolul acesta, că de fiecare dată s-au
creat discuţii informale. După fiecare spectacol rămân grupuri de oameni
vorbind despre propriile lor experienţe. Pare că tema asta a religiei, a
religiozităţii, a vieţii religioase e în continuare foarte importantă. De fapt,
nu pare, chiar este foarte importantă. Şi că pentru oameni este important ca
această temă să fie tratată cu seriozitate şi în profunzime. Că lucrurile stau
diferit şi sunt mult mai intense pentru noi. Că religia face parte din acest
construct social care este identitatea, din corpul nostru social.

Dorinţa
regizorului Robert Bălan a fost ca spectacolul În numele Tatălui să nu se
poziţioneze într-o tabără sau alta. Dorinţa mea a fost să nu lăsăm impresia
că avem ceva împotriva religiei, a vieţii religioase de orice tip. De asta am
ales să pun la început un monolog care promovează toleranţa religioasă, iar la
final să închei cu un text despre ideea că Dumnezeu înseamnă iubire. Pentru că
între ele sunt nişte monologuri în care se ating teme destul de grave, destul
de incomode şi n-am vrut să lăsăm impresia că ne luptăm împotriva ideii de
religie în sine. Ci mai degrabă că suntem pentru acceptarea tuturor formelor şi
da, că trebuie să spunem că în viaţa religioasă există şi multe abuzuri. Important
este să vedem cum viaţa religioasă din perioada copilăriei a creat şi lucruri
bune pe mai departe. Cred că cea mai mare reuşită a spectacolului este că am
reuşit să nu luăm partea nimănui.

Spectacolul
face parte dintr-un proiect mai mare, Teatru intim, în care intenţia regizorală este de a nu exista o distanţă
între spectatori şi actori, în producţia despre care vorbim aceştia fiind Virgil
Aioanei, Carmen Florescu şi Ozana Oancea. Regizorul Robert Bălan: Ideea a fost să renunţ cât pot la mijloace teatrale clasice, să nu existe
zona aceea în care actorul e pe scenă şi spune el adevăruri de pe scenă, ci să
apropii publicul, să-l integrez în spectacol, dar fără să-l deranjez prea tare.
Am încercat ca această interactivitate să fie cât mai puţin introdusă în
spectacol, dar în aceaşi timp, publicul este participant şi nu este doar un
simplu privitor.

Teatrul
pe teme sociale se face şi în instituţiile de stat. Invitată în FNT anul acesta
a fost şi producţia Despre oameni şi cartofi, a Teatrului Andrei Mureşanu
din Sfântu Gheorghe. Regizorul Radu Afrim a creat un spectacol documentar, prin
care readuce în atenţia opiniei publice o tragedie petrecută în localitate în
2012, în urma căreia au murit nouă oameni. Remorca în care se aflau a fost
spulberată de un tren în timp ce se întorceau de la cules de cartofi. Erau
zilieri, persoane de etnie romă. Gravul incident a avut atunci puține ecouri în
mass-media. Spectacolul e despre pierdere și supraviețuire. Iar după spectacol
– e despre solidaritate, a declarat regizorul Radu Afrim. În preajma
Crăciunului, la Sfântu Gheorghe a avut loc un eveniment caritabil, la care a
participat inclusiv actriţa Rodica Mandache, şi care a avut drept finalitate
ajutorarea a trei cazuri sociale, preluate din spectacolul lui Radu Afrim.