Teatrul Maghiar de Stat din Cluj – 225 de ani
Teatrul Maghiar de Stat Cluj a organizat la începutul lunii decembrie deja tradiţionala microstagiune, care are loc din doi în doi ani.
Luana Pleşea, 30.12.2017, 11:52
Teatrul Maghiar de Stat
Cluj a organizat la începutul lunii decembrie deja tradiţionala microstagiune,
care are loc din doi în doi ani. Şi pentru că, în 2017, teatrul a sărbătorit şi
225 de ani de la înfiinţarea primei companii de teatru profesionist de limbă
maghiară, în programul microstagiunii au fost incluse cele mai importante premiere
ale stagiunilor anterioare, semnate de regizorii care au marcat dezvoltarea
artistică a trupei teatrului şi au contribuit la consolidarea ei.
Regizorul Gábor Tompa
este, începând din 1990, managerul Teatrului Maghiar de Stat Cluj. Despre
programul microstagiunii care a debutat cu celebrul Unchiul Vania în regia
lui Andrei Şerban, Gábor Tompa spune Cred
că am avut şansa să avem încă în repertoriu câteva capodopere. Şi ne-am axat pe
patru regizori mari, care au realizat câteva spectacole de excepţie, în frunte
cu Unchiul Vania, în regia lui Andrei Şerban. Acest spectacol se joacă de 11
ani cu case închise, biletele se epuizează în cinci minute de când apare
spectacolul în program, cu două luni înainte. Au urmat Victor sau copiii la
putere, cel mai bun spectacol al anului, realizat de Silviu Purcărete, un
regizor care a colaborat mult cu Teatrul Maghiar. Aniversarea, în regia lui
Robert Woodruff… Victor … are trei stagiuni, Aniversarea are cinci,
Unchiul Vania, unsprezece… Şi În adâncuri, realizat anul trecut de Yuri
Kordonsky… Pot să spun, fără să greşesc prea mult, că sunt patru capodopere
diferite. În contrast, am ales şi un spectacol realizat de un regizor
aparţinând celei mai tinere generaţii, Botond Nagy, care abia a terminat
masteratul la Târgu Mureş anul acesta. El a realizat un spectacol deosebit de
interesant, Orbii, după Maeterlinck.
Spectacolul Unchiul
Vania de Cehov a câştigat trei premii UNITER: pentru Cel mai bun spectacol al
anului 2007, pentru Cea mai bună regie (Andrei Şerban) şi pentru Cel mai bun
actor în rol principal (András Hatházi), la care s-a adăugat şi Premiul
criticilor de teatru din Ungaria pentru cel mai bun spectacol al stagiunii
2007/2008. Victor sau copiii la putere de Roger Vitrac a fost, de asemenea,
distins cu Premiul UNITER pentru cel mai bun spectacol al anului 2013.
Aniversarea după Thomas Vinterberg, a avut două nominalizări la Premiile
UNITER, iar, cel mai recent, pentru spectacolul În adâncuri Yuri Kordonsky a
primit Premiul UNITER pentru Cel mai bun regizor al anului 2016.
Dar cum se încadrează
aceste capodopere, prezenţa acestor regizori mari în istoria celor peste două
secole de existenţă a Teatrului Maghiar din Cluj? Regizorul şi managerul Gábor
Tompa este de părere că în teatru este foarte greu să te raportezi la tradiţie,
pentru că azi nu se mai face teatru cum s-a făcut acum 225 de ani. Nici măcar
ca acum 10 ani… Teatrul este arta momentului, arta prezentului. Dar există ceva… M-am
gândit dacă se poate lega de ceva momentul actual, dacă se poate conecta cumva
cu această istorie, cu această tradiţie. Şi dacă urmărim toată istoria acestui
teatru, descoperim că cele mai importante momente au fost acelea în care câţiva
regizori, oameni de teatru au adus ceva nou. Fie că era vorba de un ciclu
Shakespeare în secolul 19, care era un lucru destul de inedit, sau construirea
unui studio cinematografic şi combinarea unor elemente cinematografice cu
teatrul încă de timpuriu, la începutul secolului 20, în anii 1910 – 1920, sau
căutări experimentale, care au caracterizat munca marelui regizor Gyorgy Harag.
Şi atunci am zis că, dacă există o tradiţie pentru noi aici, este tradiţia
permanentei înnoiri a mijloacelor de expresie, permanentei asumări de riscuri,
fără de care cred că un teatru devine canonizat, rigidizat, mort chiar. Cred
că, din trecut, pentru noi modelul acesta al unor perioade de reînnoire
permanentă rămâne ceva la care ne putem referi şi pe care, ca o tradiţie, o
putem continua.
Potrivit managerului
Gábor Tompa, peste 40 la sută din actualul public al Teatrului Maghiar nu este
de etnie maghiară, mesajul pe care vrea să-l transmită fiind acela că acest
teatru este teatrul clujenilor şi nu numai.
Criticul de teatru Oana
Cristea Grigorescu, jurnalist Radio România, a urmărit vreme de mulţi ani
strategia repertorială a Teatrului Maghiar de Stat din Cluj şi impactul pe care
acesta l-a avut şi îl are în spaţiul teatral din România. Eu cred că Teatrul Maghiar de Stat este autorul unui dezgheţ cultural,
în Cluj, la început, dar care, după aceea, a dat roade şi în ţară. Şi mă refer
aici la deschiderea teatrelor de limbă maghiară, germană către cultura română,
la un pas pe care l-au făcut ele, prin supratitrarea spectacolelor în limba
română, către publicul larg. Au căzut nişte bariere pe care poate le consideram
fireşti până la acel moment, dar care nu erau deloc normale… Iar Clujul a
avut de câştigat foarte mult. După o primă perioadă de nemulţumire a
comunităţii maghiare faţă de o anumită opţiune repertorială şi faţă de
pierderea unei unice ţinte de conservare a identităţii maghiare, câştigul major
al acestei politici repertoriale e acela că, în Cluj, publicul de teatru a
devenit un public liber de barierele etnice, care merge la spectacolele
Teatrului Maghiar, ale Teatrului Naţional, ale teatrelor independente. Şi, din
această circulaţie şi acest liber interes al publicului pentru teatru,
indiferent de limba care se vorbeşte pe scenă, s-a născut o efervescenţă care a
alimentat reciproc toate formele de teatru care se fac la Cluj. Asta cred că
este o lecţie bună pentru felul în care multiculturalismul ne poate îmbogăţi,
ne poate ajuta să depăşim bariere şi poate creşte consistenţa unei comunităţi
culturale, în teatru sau alte arte.
