Scriitoarea Ileana Mălăncioiu

“Aferim,femeie! Curajoasă. Aspră. Le vede, le ştie, le spune. Și cu suflet de muiere sensibilă, simțitoare. Suflet adânc, colțuros. Mare poetă.

Corina Sabău, 26.01.2013, 02:50

“Aferim,femeie! Curajoasă. Aspră. Le vede, le ştie, le spune. Și cu suflet de muiere sensibilă, simțitoare. Suflet adânc, colțuros. Mare poetă.

Da, asta admir: o tărie inteligentă (foc) si totodată accesibilă milei, duioșiei (indirecte). Am calificat-o: o Antigonă ducându-l pe Oedip de mână, dar o Antigonă cu suflet de Electră (şi de Ecaterina Teodoroiu).”

Aşa o descrie pe Ileana Mălăcioiu, Nicolae Steinhardt, autorul “Jurnalului fericirii”, operă unică în literatura română, despre cum suferinţa îndurată în închisorile comuniste poate fi transfigurată prin credinţă. Premiul national de poezie Mihai Eminescu”, Marele Premiu Prometheus, Marele Premiu Lucian Blaga”, Premiul revistei Adevărul literar si artistic” sau Premiul Opera Omnia”, oferit de Asociatia Scriitorilor din Bucuresti sunt câteva din distincţiile acordate Ilenei Mălăncioiu pentru volumele ei de poezie, eseistică şi publicistică. La sfârşitul lunii decembrie, un al doilea volum semnat Ileana Mălăncioiu apărea în Irlanda, la editura “Gallery Press”, Legenda femeii zidite”, prima carte publicată acolo intitulându-se După Învierea lui Lazăr”. În urmă cudoi ani, în calitate de invitată de onoare a evenimentului Limba Noastră cea Română” desfăşurat în Republica Moldova, Ileana Mălăncioiu avansa ideea ridicării unui bust al lui Paul Goma, cel mai important disident intelectual român, stabilit la Paris. În urma evenimentului a fost editată “Cartea poeziei 2012”, scoasă de editura ART, volum care se deschide cu poezia Ilenei Mălăncioiu şi cuprinde o selecţie din lirica poeţilor din Basarabia. Ileana Mălăncioiu: ”Ce au făcut intelectualii din Basarabia care au luptat pentru limba română, a fost deosebit de important. Ei au făcut România Mare din punct de vedere cultural. Acolo există poeţi foarte buni, iar prejudecata intelectualilor români, că acolo se scrie ca în secolul trecut, este încă actuală. Am dorit să vorbesc despre Paul Goma pentru că eu consider că în România i s-a făcut o mare nedreptate. Mai suntem câţiva care vorbim cu dragoste despre el. Poate a fost şi vina lui, pentru că jurnalul lui a ridicat multe probleme. De fapt, îşi exprima tristeţea că entuziasmul nostru din ‘90 s-a dărâmat. Vorbea din acea tristeţe şi oamenii au simţit nevoia să-l izoleze, ceea ce nu este drept, pentru că este totuşi emblema rezistenţei noastre, atâta cât a fost. Nu mi se pare normal să trăiască singur şi izolat la Paris, iar aici să apară tot felul de falşi disidenţi. Mi se pare de o tristeţe fără margini că un om ca el este izolat.”

Ileana Mălăncioiu a absolvit facultatea de filosofie în 1968, în 1978 i-a apărut lucrarea de doctorat, “Vina tragică”, iar între timp alte şase volume de poezie. A fost nevoită să renunţe la filosofie pentru că, aşa cum spune, nu era o “vreme pentru filosofie”. Chiar susţinerea tezei ei de licenţă, “Locul filosofiei culturii în sistemul lui Lucian Blaga”, a stârnit un scandal. I s-a reproşat de către cei mai mulţi dintre profesori că, după cinci ani de studiu a filosofiei marxiste, a ales ca temă filosofia lui Blaga. Un alt scandal iscat de Ileana Mălăncioiu s-a petrecut pe când lucra la televiziune la începutul anilor ’70. În acea perioada de aşa-zisă relaxare, redacta o emisiune intitulată “poeţi români contemporani”, în care reuşea să aducă în atenţia publicului poezii de Alexandru Philippide, Constantin Noica, Dimitrie Stelaru, Eugen Jebeleanu, Emil Botta. Simpla întrebare adresată conducerii televiziunii care a hotărât suspendarea emisiunii a deranjat, cazul a fost discutat într-o şedinţă de partid, iar IleanaMălăncioiu a părăsit instituţia.

În 1985, volumul “Urcarea muntelui” este retras din librării şi interzis a fi comentat. Trei ani mai târziu, din cauza acutizării cenzurii, care începuse să intervină inclusiv în textele filosofului Constantin Noica, Ileana Mălăncioiu demisionează de la revista literară “Viața românească “. Bineînţeles, în tot acest timp este urmărită de securitate, fapt confirmat şi de Dosarul de securitate al lui Dorin Tudoran. Şi totuşi, Ileana Mălăncioiu spune: ”Eu n-am nici pe departe meritele pe care le au adevăraţii disidenţi. Eu am făcut doar ce trebuia să facă un scriitor pentru a salva nişte cărţi. Adică n-am acceptat minciuna, n-am acceptat cenzura, dar nu pot să spun nici pe departe că am fost disidentă. Întotdeauna când am fost întrebată, am spus “disident” a fost Paul Goma. A-ţi asuma mai multe merite decât ai avut este jenant. A fost, într-adevăr, o perioadă grea, dar la “Viaţa românească” aveam un regim diferit faţă de cel al altor reviste, pentru că aveam un tiraj mai mic. De exemplu, la noi puteau să treacă după nişte bătălii, bineînţeles, texte care în România Literară treceau mai greu.”

Primele modele în poezie ale Ilenei Mălăncioiu au fost Serghei Esenin, Mihai Eminescu şi George Bacovia. Ce i-au dat aceşti poeţi şi care sunt obsesiile ei ne spune în continuare: ”Cam tot bagajul cu care se pleacă la drum. Apoi te descoperi pe tine însuţi. După ce am exersat pe Eminescu şi pe Bacovia, am aruncat tot, pentru că mi-am dat seama că este imitaţie şi că trebuie s-o iau de la capăt şi să spun ce am eu de spus. Dar fără această şcoală pe marii poeţi, n-aş fi ajuns niciodată să spun, la nivel poetic, ce am de spus..După aceea am început să-l citesc ca lumea pe Baudelaire. Iar a-l citi ca lumea, înseamnă a-l citi metodic, cu creionul în mână, şi a înţelege de ce el rezistă şi alţi nu. În general, poetul este obsedat de moarte, mai ales după ce depăşeşte o anumită vârstă. Mai mult, obsesia devine atât de mare, încât începi să te temi şi nu mai vorbeşti despre moarte. Ocoleşti cuvântul, ca şi cum ai putea ocoli moartea. Dar tăcerea nu e rea. Vine o vreme în care poţi să spui lucruri care nu te mai reprezintă. Şi e mai bine să mai şi citeşti. Pauzele de lectură sunt foarte bune. Poţi ajunge la o nouă fază de scris sau poţi încheia luminos. Să închei fără să apuci să te degradezi. “

“Nu mă gîndesc să fiu în poezie altfel decît în realitate, ci dimpotrivă. Dar strădania de a descoperi Cuvîntul care să mă exprime cu adevărat n-a încetat niciodată şi mă cutremur la gîndul că vine o vreme în care criza acestuia duce vrând-nevrând spre tăcerea definitivă” mai spune Ileana Mălăncioiu.