Ruxandra Cesereanu – poezia ca vocaţie existenţială

Cunoscuta poetă, prozatoare şi eseistă clujeană Ruxandra Cesereanu a publicat recent un nou volum de poezie: California (pe Someş), Editura Charmides, 2014.

Corina Sabău, 25.07.2015, 09:10

Cunoscuta poetă, prozatoare şi eseistă clujeană Ruxandra
Cesereanu a publicat recent un nou volum de poezie: California (pe
Someş), Editura Charmides, 2014. California (pe Someş) este un volum
puternic şi bine construit, probabil cel mai bun de pînă acum al Ruxandrei
Cesereanu. Pe lîngă senzorialitatea şi senzualitatea imaginilor poetice, cu
care ne-a obişnuit deja, noi sînt aici experienţa iniţiatică, extatică a stării
de poezie/ poeziei, ca şi intenţia programatică de a afirma încrederea în
poezie scrie criticul Adina Diniţoiu în Observator Cultural. Făcând
referire la titlu, autoarea spune că a renunţat pe ultima sută de metri la cuvântul Hotel din titlu, fiindcă respectivul cuvânt era
limitativ pentru ceea ce a dorit să facă în cartea asta despre copilărie,
adolescenţă, tinereţe şi maturitate; în cartea asta despre credinţa în poezie
şi despre bătălia pentru poezie.

Ruxandra
Cesereanu: N-a fost un proiect fixat dinainte, ci a
fost un demers, un proiect aluvionar la început şi care s-a fixat pe măsură ce
creştea. La început am crezut că voi scrie un poem de vreo cinci pagini. El era
deja gândit pe trei straturi, un strat al vizualului realist, pe malul
Someşului, un alt strat al credinţei în poezie şi al metapoeziei, şi un strat
al amintirilor. Dar nu mi-am dat seama că se va dezvolta atât de ramificat,
credeam că poemul va fi unul foarte concentrat. Apoi, de la un punct, mi-am dat
seama că aceste straturi sunt nu doar foarte ample, ci că am creat un fel de
declic, un fel de explozie şi implozie în acelaşi timp, care o vor lua la vale.
Se vor rostogoli şi de mine va depinde când va avea loc oprirea respectivă. Aşa
că, iniţial, mă gândisem chiar la titlul Hotel California pe Someş strict legat
de celebra melodie a formaţiei Eagles, pentru că, pentru un poem de cinci
pagini, un Hotel California pe Someş era de ajuns. Dar după ce poemul s-a
transformat în mai multe poeme, a devenit un fel de fluviu la rândul lui, cu
tot felul de straturi, de nişe, de adâncituri şi direcţii, mi-am dat seama că
un hotel spaţializat, fie doar şi poetic, alegoric, e prea strâmt pentru a
cuprinde tot fluxul acesta care s-a născut în mine.

În
2013, Ruxandra Cesereanu şi-a cumpărat bicicletă şi a început să se plimbe pe
malul Someşului. Mă întorceam spre casă, după ce rulasem câteva ture în sus
şi-n jos pe malul râului, când am auzit un zvon de chitară şi nişte glasuri
răzleţe: erau nişte băieţi şi fete, care zdrăngăneau melodia Hotel California,
cu specificul ei dominant de chitară în stilul trupei Eagles. Zvonul chitării
aceleia malformate (căci adolescenţii auziţi de mine improvizau cu sfială) şi
glasurile acelea, ba subţiri, ba răguşite, m-au făcut să mă întorc în timp, pe
vremea când eu însămi eram adolescentă şi cântam de zor, cu prietenele mele de
liceu (şi mai apoi cu acelea din facultate) aceeaşi melodie auzită acum,
improvizată odinioară cu frenezie, fie pe malul Someşului, pe insula zisă a
Câinilor (astăzi lichidată), fie la diferite petreceri de liceeni ori de
studenţi care se credeau buricul pământului. De la întoarcerea asta în timp a
pornit totul, aici a fost declanşatorul unui poem şi al unei cărţi întregi
alcătuită dintr-un singur poem (cu trei straturi).

Ruxandra Cesereanu:
Mi se întâmplă ceva ciudat, dar e o ciudăţenie benefică, şi mă umple de
energie şi de viaţă, de ultraviaţă, cum o numesc eu. Pentru că mi-e limpede că
această carte, pentru mine, reprezintă deja o formă de viaţă, în aşa fel încât
mie mi-e limpede că ea se va tot mări. Cred că straturile adăugate vor stimula
alte straturi, mai ales în timpul vacanţelor de vară, probabil, pentru că mai
ales atunci se declanşează proustianismul meu, straturile de amintiri sau
straturile metapoetice se concentrează. Mi-e limpede că această carte va tot
creşte în timp, dar de acum înainte ea va rămâne un manuscris personal, pentru
că nu voi mai publica aceste adaosuri. Deja am publicat şi o ediţie bilbiofilă
în care am adăugat 17 fragmente, de acum încolo indiferent cât voi mai scrie,
va fi vorba doar de un manuscris electronic, doar al meu, care va avea o
funcţie vitală.

S-a spus despre California (pe Someş) că este un volum despre poezie ca vocaţie de
viaţă şi despre încrederea existenţială în poezie. De fapt, poemul conţine şi
referinţe livreşti esenţiale pentru poezia Ruxandrei Cesereanu:
Eu, personal, m-am format
într-un mediu în care poezia reprezenta un standard estetic înalt. Tatăl meu
îmi citea poezie în adolescenţă, el mi-a adus pe la 17, 18 ani, cărţile
optzeciştilor, cu el am început să citesc şi să comentez poezie optzecistă, bineînţeles,
cu el am început să citesc marea poezie a lumii. Cumva, am crescut cu ideea că
poezia e ceva maxim. Dar nu ştiam pe vremea aceea că poezia va deveni pentru
mine ceva suprem. Sigur că astăzi noi încercăm să ne ferim de cuvinte patetice,
pentru că trăim într-o societate într-un anume sens dezvrăjită şi post
postmodernă, care nu mai vrea să fie centrată pe arhetipuri. Eu, însă, sunt
adaptată la această societate post postmodernă, dar rămân şi cu credinţele mele
de odinioară, care s-au sintetizat până acum, pentru că mă aflu la maturitate.
Drept pentru care, poezia reprezintă pentru mine o formă de mântuire, o
mântuire la nivel vital. Cred în poezie şi port o bătălie pentru poezie
pentru că ea este arta supremă pentru mine, probabil singurul tip de literatură
pe care-l pot echivala muzicii simfonice. Şi când vorbesc despre poezie nu mă
refer la versificaţie, ci la nişte versuri creditate estetic într-o formă
avansată. Despre asta este vorba când spun că port o bătălie pentru poezie.
Chiar cred că în lumea noastră dezvrăjită mai există soluţii de revrăjire prin
poveşti, pentru că lumea poate fi salvată prin poveşti, prin poezie şi prin
credinţa într-o anumită poezie. Nu cred că lumea mai poate fi salvată printr-o
poezie a derizoriului, dar nici printr-o poezie sentimentalistă, a diafanului
patetic. Există însă ceea ce eu numesc poezia combinată cu metapoezie în care
credinţa în literatură devine de fapt o formă de viaţă.

Schizoid Ocean (poems, 1997); Lunacies (poems, 2004);
Panopticon. Political Torture in the 20th Century (essay, 2006); Crusader-Woman
(poems, 2008); Forgiven Submarine (poem, 2009) sunt câteva din volumele
Ruxandrei Cesereanu publicate în engleză. Jane Elridge Miller îi consacră
pagini ample scriitoarei în volumul Who’s Who in Contemporary Woman’s
Writing, editat de Routledge Publishing House, London and New York.