Remember Nina Cassian, marea seducătoare a literaturii române

Fiinţă de o mare sensibilitate, cu aer de sirenă seducatoare şi ciută înspăimântată, semănând la chip (din profil) cu Dante, cu nişte degete de-o eleganţă ieşită din comun, neuitabile, având muzica-n sânge şi poezia-n carnea trupului...

Corina Sabău, 26.04.2014, 09:39

Fiinţă de o mare sensibilitate, cu aer de sirenă seducatoare şi ciută înspăimântată, semănând la chip (din profil) cu Dante, cu nişte degete de-o eleganţă ieşită din comun, neuitabile, având muzica-n sânge şi poezia-n carnea trupului, cu o conversaţie îmbătătoare precum o şampanie de mare lux, consumatoare frenetică de vodka şi de ţigări, cinică şi ludică, romantică şi melancolică, fragilă şi crudă, gracilă şi intransigentă, aceasta a fost Nina.” Descrierea îi aparţine istoricului Vladimir Tismăneanu şi a fost scrisă imediat după moartea poetei (16 aprilie 2014). Renee Annie Cassian s-a născut la 27 noiembrie 1924, la Galaţi, într-o familie de origine evreiască. Şi-a făcut studiile la Braşov şi Bucuresti şi la 16 ani a intrat în organizaţia Tineretului Comunist. Primele ei încercări literare sunt încurajate de doi dintre cei mai importanţi poeţi români, Tudor Arghezi şi Ion Barbu. „Talent incontestabil” a dat verdictul Tudor Arghezi. Cum scrie criticul Alex. Ştefănescu, se simte atrasă de mişcarea comunistă, dar „tovarăşii” o antipatizează, considerând-o orgolioasă şi dominatoare.” După ce scrie, o scurtă perioadă, poezie proletcultistă, revine la literatura autentică şi scrie multe cărţi pentru copii (Prinţul Miorlau, 1957, Aventurile lui Trompişor, 1959, Încurcă-lume, 1961, Curcubeu, 1962, Povestea a doi pui de tigru, numiţi Ninigra şi Aligru, 1969, Pisica la televizor, 1971, Între noi copiii, 1974).

În 1985, plecând în SUA ca „profesor invitat” cu o bursa Soros pentru a ţine un curs la New York, află despre arestarea şi uciderea în închisoare a disidentului Gheorghe Ursu care îi era prieten. Se decide să nu mai revină în ţară; ca represalii apartamentul din Romania îi este confiscat, cărţile îi sunt interzise şi retrase din biblioteci, până la căderea regimului Ceauşescu, în decembrie 1989. Poemele sale au apărut în revistele americane The New Yorker, Atlantic Monthly, New England Review şi American Poetry Review. Mare parte din poezia Ninei Cassian a fost tradusă în engleză, italiană, franceză. Ninei Cassian a făcut şi multe traduceri din Vladimir Maiakovski, Kornei Ciukovski, Margarita Aliger, Yannis Ritsos, Christian Morgenstern, Paul Celan, Bertolt Brecht, Molière, Shakespeare. După zece ani de la stabilirea ei la New York, Nina Cassian declara într-un interviu acordat poetei Liliana Ursu: La început n-am făcut nimic pentru că eram inaptă pentru orice acţiune, eram imună, anesteziată de pe urma prea multor pierderi fundamentale. Şi foarte împrietenită cu ideea de moarte. Totuşi, fără a face nici un efort, am avut noroc şi de aceea mă pot considera la prima vedere o fiinţă triumfătoare, dar la a doua, o bucată de carne tristă, ”helas, la chair est triste et jai lu tous les livres”. Asta e în esenţă şi în metaforă ce mi se întâmplă. Într-adevăr, impactul pe care l-am avut la publicul american şi englez a fost pentru mine o surpriză şi o revelaţie. Pentru că, venind cu cuvintele mele din alt tărâm, nu numai din altă limbă, din cu totul altă configuraţie psihică, mentală, m-am mirat că publicul a fost atît de receptiv sau eu atât de convingătoare. Şi rezultatul este într-adevăr acesta, s-a petrecut o dragoste la prima vedere.”

Cum spune criticul Alex Ştefănescu, Nina Cassian a fost însuşită cu o ironie caustică, explicabilă, pe de o parte, printr-un ascuţit spirit de observaţie, specific feminin, şi, pe de altă parte, prin acea luciditate intelectualistă care va constitui pentru poetă mai târziu nu numai o trăsătură caracteristică, ci şi o temă de meditaţie, o cauză susţinută cu ardoare, o profesiune de credinţă”. Nina Cassian: ”Eu sunt plină de îndoieli, ca orice poet . Dacă trec câteva luni şi n-am scris, îmi spun că totul a fost o părere, că mi s-a părut doar că eman poezie, dar, de fapt, uite că nu sunt poetă! Mă gândesc că am numai un anumit meşteşug şi o inerţie a meşteşugului şi că de fapt asta e tot. Dar îndoiala asta nu e rea. Îndoiala e creatore, cu condiţia să nu domine, să nu te copleşească cu totul.”

Pe 21 martie 2014, Nina Cassian a fost omagiată la Veneţia, de Ziua Mondială a Poeziei, cu ocazia publicării în limba italiană a primului volum antologic de versuri „Cè modo e modo di sparire”, unul dintre cele mai importante titluri de poezie propuse în ultimii ani de editurile din Italia. Cu acest prilej a fost proiectat la Institutul Cultural Român şi un interviu cu Nina Cassian, extras din filmul documentar „Noi, români în lume”, realizat în 2010 de Maria Ştefanache. Considerată a fi una din marile seducătoare ale literaturii române, Nina Cassian a fost iubită de scriitori celebri. „Am iubit şi am fost iubită. Am creat non-stop. M-am bucurat de recunoaştere, uneori, şi am avut parte de marginalizări, frecvent, chiar şi în zilele noastre. Dar toate astea aparţin echilibrului vieţii!”, spunea Nina Cassian într-un recent interviu.