Regizorul Andrei Şerban, despre spectacolul de operă
În Ajunul Crăciunului, regizorul Andrei Şerban a vorbit despre forţa muzicii în viaţă, operă şi teatru, în cadrul unei întâlniri cu publicul, prilejuită de lansarea albumului bilingv Regia de operă, gânduri şi imagini.
Luana Pleşea, 09.01.2016, 13:18
În Ajunul Crăciunului, regizorul Andrei Şerban a vorbit despre forţa muzicii în viaţă, operă şi teatru, în cadrul unei întâlniri cu publicul, prilejuită de lansarea albumului bilingv Regia de operă, gânduri şi imagini / Opera directing, thoughts and images”. Textele din albumul apărut la Editura Nemira îi aparţin lui Andrei Şerban, iar fotografiile poartă semnătura artistei Mihaela Marin, acesta fiind al doilea album realizat împreună.
Mihaela Marin: “Este o experienţă nouă, pentru că este vorba pentru prima dată despre operă. Cei care mă cunosc, mă cunosc pentru fotografiile mele de teatru şi cele patru albume pe care le-am făcut înainte au fost despre teatru. Pentru mine, până nu demult, opera însemna mai mult muzică. Nu mă gândeam că s-ar putea face o carte cu imagini din operă, prin care să povesteşti într-un fel opera. Pentru prima dată în album apare şi textul regizorului spectacolelor. Sunt texte foarte interesante ale lui Andrei. Fotografia de copertă este din Lucia” şi am ales-o pentru că în ea îl veţi descoperi pe Andrei Şerban. O singură dată, Andrei a fost pe scenă. A fost o surpriză pentru toată lumea. Pentru mine, care eram în culise şi făceam fotografii, dar şi pentru cântăreţii de pe scenă, care n-au ştiut că Andrei va intra câteva secunde pe scenă. E un lucru pe care o să mi-l aduc aminte cu drag întotdeauna”.
Albumul Regia de operă, gânduri şi imagini” cuprinde fotografiile Mihaelei Marin din şase spectacole de operă montate de Andrei Şerban: două de la Iaşi, trei de la Paris şi unul de la Viena.
“Materia muzicii e făcută din sunete şi tăcere”, a spus Andrei Şerban în conferinţa susţinută după lansare. “Compozitorul e cel ce poate să integreze sunetele şi tăcerea, să le unească. La operă, sunt fascinat de tăcerea ce are loc la început. Când se face întuneric în sală, dirijorul ridică bagheta şi e un moment de suspans, de imobilitate. Acel suspans e plin de mister. În repetiţii, la operă, încerc să îl conving pe dirijor să prelungească pauzele între note, în special când în partitură este menţionată fermata”, acel moment de întrerupere, de stop. Dar dirijorilor le e teamă. Ei spun că le e teamă ca spectatorii să nu devină nervoşi când e prea multă linişte între note. Într-adevăr, tăcerea asta are intensitate, are o urgenţă, e o tăcere activă. Tăcerea pentru unii înseamnă nelinişte, pentru alţii înseamnă mângâiere”.
În prezent, autorul spectacolului este regizorul, consideră Andrei Şerban, iar relaţia sa cu artiştii este diferită în operă faţă de teatru: “Când lucrez în operă sau în teatrele mari, am contractual datoria să plac, ca să nu plictisesc publicul. Să menţin interesul viu. Sunt responsabil să procur plăcere estetică. Cântăreţii se adaptează mai mult sau mai puţin regiei. Ei ştiu că vocea e tot ce contează şi regia se poate ocupa de efectele vizuale, fără să îi implice pe ei prea mult. Pentru unii, cu cât mai mult îi lasă în pace, cu atât mai bine. În teatru este diferit. Mesajul unui spectacol e transmis prin actori. Şi dacă ei joacă prost, nimic nu funcţionează”.
Un alt aspect asupra căruia a ţinut Andrei Şerban să atragă atenţia este cel al tiraniei dirjorului, a starului cântăreţ sau a regizorului. Şi totuşi… “Criticii academici susţin că regia modernă distruge opera. Eu nu cred că “Traviata” poate fi distrusă. Structura muzicală a “Traviatei” este prea solidă. Nici “Flautul fermecat” nu poate fi distrusă de un regizor. Forţa muzicii triumfă peste orice inepţie a orgoliului regizoral. În teatru e diferit, pentru că în teatru structura unei piese e mult mai vulnerabilă. Şi Shakespeare, Cehov pot părea plicticoşi şi neinteresanţi când spiritul lipseşte, când regizorul e mediocru”.
Cât timp dragostea, moartea, bucuria şi suferinţa fac parte din experienţa vieţii, cât timp oamenii vor să asculte şi să vadă drame adevărate povestite prin intermediul muzicii, opera are un viitor”, îşi mărturiseşte optimismul regizorul Andrei Şerban. Cu toate acestea, concluzia conferinţei susţinute la lansarea albumului bilingv Regia de operă, gânduri şi imagini / Opera directing, thoughts and images” a fost tot despre teatru, arta prezentului.
“Niciunul din obstacolele, mizeriile sau conflictele prin care trec în viaţa mea nu au pentru mine sens dacă nu recunosc în ele ce ar putea duce la ceva bun şi pozitiv. La fel vreau să cred şi în teatrul pe care îl fac. Dacă ce se întâmplă pe scenă provoacă spectatorii să plece acasă plini de frustrare, amărăciune, negativitate şi ură, înseamnă că e o soluţie foarte, foarte slabă de a ne folosi de teatru. Mult mai slabă decât cea care trezeşte pasiunea, conflictul, dar o face încercând în acelaşi timp să inspire în fiecare din noi senzaţia a ce înseamnă să fim în momentul prezent sută la sută umani, care ne ajută să plecăm acasă cu o energie nouă, proaspătă şi bună, ce dă speranţă. În sensul acesta, teatrul e arta prezentului”.
