Regizoarea Adina Pintilie, selectată în competiţia Berlinalei 2018

Lungmetrajul Touch Me Not/ Nu mă atinge-mă al Adinei Pintilie a fost selectat în competiţia Festivalului de Film de la Berlin

Corina Sabău, 17.02.2018, 12:53

Lungmetrajul Touch Me Not/ Nu mă atinge-mă” al Adinei Pintilie a fost selectat în competiţia Festivalului de Film de la Berlin, care se desfăşoară în perioada 15 – 25 februarie. Filmat pe o perioadă de 10 săptămâni, între 2015 şi 2017, cu o distribuţie mixtă de actori profesionişti şi persoane reale, Touch Me Not reuneşte oameni din întreaga Europă: regizoarea şi scenarista Adina Pintilie, actorii Laura Benson (Anglia/Franţa), Tomas Lemarquis (Islanda/Franţa), Christian Bayerlein (Germania), Grit Uhlemann (Germania), Hanna Hofmann (Germania), Seani Love (Anglia/Australia), Irmena Chichikova (Bulgaria) şi Dirk Lange (Germania). Produs de Manekino Film, lungmetraj de debut al regizoarei Adina Pintilie, a fost întâmpinat cu entuziasm de directorul Festivalului de Film de la Berlin, Dieter Kosslick, care s-a declarat impresionat de peliculă şi onorat s-o prezinte în cadrul Berlinalei: ”Este cumva un act de încredere din partea organizatorilor, dar nu ştiu dacă este vorba de o excepţie în cazul filmului nostru. În orice caz, am simţit o afecţiune foarte mare, ne-au primit cu braţele deschise şi suntem foarte recunoscători pentru asta. Pentru că este un film la care am muncit cu toţii foarte mult, a durat cam şapte ani să-l finalizăm. Am început lucrul prin 2011, a avut o dezvoltare foarte frumoasă mai ales pe plan internaţional , dar când am început finanţarea în ţară ne-am lovit de foarte multe piedici, pentru doi ani filmul n-a reuşit să obţină finanţare în România. În cele din urmă, cred că şi graţie succesului pe care l-am avut în afara ţării, am primit finanţare şi din România şi s-a putut demara procesul de coproducţie internaţională. Adică a fost un proiect frumos, dar dificil din multe punct de vedere.”

La graniţa dintre ficţiune, documentar şi artă vizuală, experimentând curajos atât la nivel de conţinut cât şi de limbaj cinematografic, filmul „Nu mă atinge-mă” este o investigare personală a ideii de intimitate, a nevoii umane de contact autentic. Filmul este o încercare de a descoperi straturile intimităţii. Intimitatea este plină de pericole. Reversul dragostei poate fi ura, agresivitatea, neînţelegerea. Toate sunt părţi ale aceleiaşi complexe realităţi” spune Adina Pintilie. ”Cred că felul în care trăim intimitatea este condiţionat de foarte multe aspecte. De educaţie, de cultura în care trăim, de felul în care ne-am format. Dar realitatea practică a interacţiunii cu ceilalţi este mult mai complexă. Şi proiectul aşa s-a născut, din această curiozitate. Dându-mi seama că, de fapt, nu ştiu mare lucru despre intimitate şi natura umană, am început un fel de proces de reînvăţare şi de descoperire a unor moduri câteodată foarte surprinzătoare de a trăi intimitatea. Şi am lucrat atât cu actori profesionişti, cât şi cu neprofesionişti, cu oameni care nu lucraseră în cinema, dar care sunt preocupaţi exact de zona aceasta de cercetare. A ieşit o combinaţie între poveştile lor personale şi elemente ficţionale, am făcut experimente ca psihodramă, am încercat foarte multe lucruri care au pus în lumină exact mecanismele pe care le aplicăm de multe în ori în relaţie cu ceilalţi fără să ne dăm seama. De fapt, toate personajele se confruntă cu această contradicţie între nevoia de intimitate şi, în acelaşi timp, frica de a intra într-o relaţie de interdependenţă din teama că vor deveni mult prea vulnerabili.”

Touch Me Not/ Nu mă atinge-mă” nu este primul film al Adinei Pintilie la graniţa dintre ficţiune, documentar şi artă vizuală. Producţiile ei sunt considerate de critică un fenomen aparte în peisajul cinematografic românesc, distingându-se printr-un stil vizual profund personal, experimentare îndrăzneaţă în limbajul cinematografic şi explorare fără compromis a psihologiei umane. Am întrebat-o pe Adina Pintilie ce primează când construieşte cinematografic o poveste. ”Într-un proiect pornesc cu foarte multă deschidere şi forma apare pe măsură ce se conturează fondul. În cazul acesta a existat un scenariu iniţial care a funcţionat mai degrabă ca o structură de la care am pornit research-ul. Adică a fost o poveste iniţială pentru care am făcut un casting, iar castingul respectiv s-a potrivit mai degrabă unui film documentar decât unui film de ficţiune. Am încercat să cunoaştem omul din faţa noastră, am lucrat cu piese muzicale care înseamnă mult pentru aceşti oameni, cu amintiri, cu vise. În felul acesta, în urma acestui casting am găsit oamenii cu care am putea începe acest laborator de cercetare a intimităţii care este Touch me not şi în timpul procesului am folosit ficţiunea ca o structură care ne-a permis să lucrăm cu elemente din realitate. Şi pentru că intimitatea este o zonă dificilă pentru mulţi dintre noi, inclusiv pentru participanţii la proiect, faptul că am lucrat cu o structură ficţională a creat un spaţiu safe în jurul proiectului. Adică nimeni din echipă nu avea cum să ştie ce este personal şi ce este fictiv din elementele pe care le foloseam în lucrul cu actorii.”

Lungmetrajul Touch Me Not/ Nu mă atinge-mă” este prima parte a unui viitor proiect de artă multi-platform, susţinut printre altele de Centrul Pompidou din Paris, de Muzeul Naţional de Artă Contemporană din Bucureşti, Muzeul de Artă Modernă din Varşovia şi Centrul de Artă Spinnerei Leipzig. Explorând, dincolo de tabuuri, rolul esenţial pe care intimitatea îl joacă în dezvoltarea umană, Touch Me Not îşi propune să deschidă noi perspective, să educe, să promoveze toleranţa şi libertatea de expresie, să creeze un spaţiu de (auto-)reflectare, provocând privitorul să îşi reevalueze propriile idei cu privire la intimitate”, spune Adina Pintilie.

Cel mai recent mediu-metraj al Adinei Pintilie, Oxygen, a fost selectat în competiţia oficială a Festivalului Internaţional de Film Rotterdam 2010 si a fost nominalizat la Premiul pentru cel mai bun scurtmetraj şi Premiul „Tânără speranţă” la Premiile GOPO 2011. Jurnal #2, o coproductie Olanda-Romania, cel mai recent scurtmetraj al Adinei Pintilie, a câştigat Premiul ZONTA pentru cel mai bun film semnat de o regizoare in cadrul Festivalului Internaţional de Scurtmetraj de la Oberhausen 2013, în vreme ce scurtmetrajul său anterior Balastiera #186 a fost selecţionat la categoria Scurt-metraje de Autor în cadrul Festivalul de Film de la Locarno 2008.