Prof de română – O altfel de antologie de texte

Sub deja cunoscutul pseudonim un cristian, editorul Cristian Cosma a lansat, la Casa de Pariuri Literare, cel de-al doilea volum dedicat unei profesii pline de angajament.

Monica Chiorpec, 13.04.2019, 14:07

Sub deja cunoscutul pseudonim „un cristian”, editorul Cristian Cosma a lansat, la Casa de Pariuri Literare, cel de-al doilea volum dedicat unei profesii pline de angajament. Această „altfel de antologie”, intitulată „Prof de limba română”, reprezintă un demers prin care Cristian Cosma şi-a propus să atragă atenţia asupra situaţiei literaturii române contemporane, dar şi asupra importanţei profesorilor de limba şi literatura română în peisajul cultural de astăzi.

„Faptul că suntem unde suntem cu situaţia scriitorilor români şi a literaturii, în general, ţine cumva şi de raportare. Dacă noi ne raportăm la literatură ca la drujbe – adică vedem că în fiecare zi se toaletează copacii şi asta ne dă impresia că am putea să discutăm despre cum trebuie să arate un oraş -, atunci poate că avem noi o problemă şi poate că ar trebui să apelăm la profesionişti. Profesorii de română sunt printre puţinii profesionişti care au rămas în industria cărţii. Industria asta orgolioasă are foarte mulţi profesionişti pe hârtie. Dar unii dintre ei sunt nevăzuţi, pentru că ei stau la catedră. Ei sunt la locul lor, în faţa a 20-30 de elevi, trebuie să facă faţă unor situaţii birocratice şi, totodată, trebuie să fie la curent cu revistele care mai apar, cu volumele care mai apar pe piaţă, cu târgurile de carte unde mai mergem.”

Dumitriţa Stoica este profesoară de limba şi literatura română la Colegiul Naţional „Gheorghe Lazăr” din Bucureşti. De asemenea, este autoarea a două romane: „Nu mă atinge”, publicat la Editura Humanitas în 2011, şi „La marginea lumii”, apărut anul trecut la Editura Cartea Românească. Despre volumul „Prof de română”, la care a contribuit, Dumitriţa Stoica:

„Este o antologie cu poveşti de şcoală, de viaţă, mărturii ale unor profesori tineri sau mai puţin tineri, iar aceste texte prind o perioadă destul de mare. Am citit deocamdată doar primul volum, dar am înţeles că în cel de-al doilea există mărturii ale unor profesori care au predat în anii 50-60. Cei mai tineri, au intrat de doi-trei ani în învăţământ. Este o carte extrem de vie. Sunt poveşti trăite, relatate de multe ori cu umor, cu tristeţe alteori. Uneori sunt poveşti chiar comico-tragice, iar imaginea şcolii este extrem de autentică. În plus, sunt foarte multe fragmente care vorbesc despre deruta în care ne aflăm, în special lucruri legate de disciplina noastră. Şcoala devine tot mai străină de carte, de cartea românească, de cultura umanistă.”

Dorica Boltaşu Nicolae, profesoară la Colegiul Naţional „Iulia Haşdeu” din Capitală, crede că şcoala a devenit un mecanism rigid, în anacronie cu ideile generaţiilor tinere de liceeni. Şi asta, din cauza unui sistem de învăţământ tot mai greu de gestionat de la catedră. „Şi eu am această senzaţie că şcoala mă înghite, iar acest lucru nu este unul bun. Mă sufocă undeva. Unde suntem cu literatura română? Mie mi se pare că suntem într-un impas, cel puţin în predare. Sunt mai multe cauze: numărul de ore s-a redus, programa este aşa cum este, iar examenele sunt cum sunt. Elevii s-au schimbat şi ei, eu simt şi sunt convinsă că şi colegii mei simt că mentalitatea, orizontul de aşteptare, imaginarul elevului s-au schimbat şi nu mai acceptă oricum şi orice. Ei au alte aşteptări de la noi, iar noi facem nişte eforturi uriaşe să înţelegem aşteptările lor, eforturi pe care nici părinţii nu le fac.”

Adolescenţa este vârsta cea mai specială din punct de vedere psiho-afectiv, iar universul ficţiunilor ar trebui să incite minţile tinere. Dumitriţa Stoica consideră că programa şcolară ar putea fi modificată, astfel încât elevii să se apropie din nou de literatură şi de plăcerea de citi:

„Evident că sunt multe lucruri de discutat, tot felul de cauze, unele incotrolabile, dar sunt şi unele incredibile, cum ar fi subiectul al treilea de la bacalaureat. Acesta permite pregătirea examenului memorând nişte comentarii şi atât. Nu este nevoie să citeşti. Sunt 17 autori cu câte un text fiecare, cam două pagini ajung pentru un punctaj onorabil. Aşadar, sunt 34 de pagini. Cunosc elevi, am constatat pe viu, care pregătesc acele eseuri pentru că cerinţele sunt date. Primul subiect la bacalaureat vizează comunicarea şi eu cred că este în regulă. Literatura ar putea fi prinsă acolo tot printr-un eseu, dar pe marginea unor texte la prima vedere. O schimbare a structurii subiectelor ne-ar întoarce la carte.”

Antologia de texte puse laolaltă de Cristian Cosma vorbeşte atât despre satisfacţia, cât şi despre provocările pe care le întâmpină profesorii de română în şcolile de astăzi: „Pe lângă istorioare care prezintă încercări de a promova – şi sunt multe, fiindcă oamenii care vorbesc în această carte sunt angajaţi în ceea ce fac – rămâne problema sistemului, care este învechit, reformat pe ici, pe colo, dar nu în esenţă. Fără schimbări majore, cum ar fi schimbarea structurii subiectelor la limba română propuse pentru examenul de bacalaureat, este foarte greu să ne luptăm cu acest fenomen al întrăinării de carte. În cele din urmă, totuşi, tonul rămâne relativ optimist, pentru că vocile din carte sunt vocile unor profesori care cred în meseria lor, care sunt extrem de prinşi în ea şi care consideră că ceea ce fac contează, chiar şi în aceste condiţii de derivă.”

La volumul „Prof de română. O altfel de antologie de texte” au mai participat, printre alţii, şi Ana Boariu, Ohara Donovetsky, Mariana Jitari, Ivona Munteanu, Viorica Răduţă, Adrian Săvoiu şi Olga Ştefan.