Performance dedicat lui Isidore Isou, la CNDB
Centrul Naţional al Dansului Bucureşti (CNDB) a fost recent gazda unui eveniment în premieră naţională, dedicat artistului francez de origine română Isidore Isou, fondatorul lettrismului
Luana Pleşea, 04.03.2017, 01:00
Centrul Naţional al Dansului Bucureşti (CNDB) a fost recent gazda unui eveniment în premieră naţională, dedicat artistului francez de origine română Isidore Isou, fondatorul lettrismului. Mezzo-soprana britanică Loré Lixenberg şi compozitorul francez Frédéric Acquaviva au prezentat câte un performance muzical inspirat de creaţiile lui Isidore Isou.
Născut în 1925, la Botoşani şi stabilit în Franţa după al doilea război mondial, în 1945, Isou este încă foarte puţin cunoscut în România. Aceasta este şi motivaţia organizării evenimentului de la Bucureşti şi a continuării lui şi cu alte proiecte. În ceea ce priveşte găzduirea sa de către CNDB, curatorul Igor Mocanu argumentează: „Isidore Isou, ca orice avangardist, fiind un artist cu preocupări, dacă nu totale, atunci multiple, bineînţeles că are şi un manifest al dansului şi mai multe texte teoretice despre dans. În contrapondere faţă de jump-urile expresionismului german din prima avangardă de dans din anii 20 – 30, el a propus o coregrafie a căderilor, a corpurilor care se prăbuşesc. Poate o să facem ceva şi cu această preocupare a lui Isidore Isou la CNDB. Acum, însă, am invitat un compozitor francez care trăieşte în Berlin şi care conduce un spaţiu de artă şi sunet contemporan – La Plaque Tournante – , în colaborare cu o mezzo-soprană britanică. Este vorba despre Frédéric Acquaviva şi Loré Lixenberg. Pe lângă preocupările lor pentru arta contemporană, sonoră sau nu, sunt şi nişte exegeţi foarte buni ai operei lui Isidore Isou. De altfel, Frédéric e şi posesorul unei colecţii impresionante de cărţi şi lucrări de Isou”.
Evenimentul dedicat lui Isidore Isou a debutat cu proiecţia video a unui extras de două minute dintr-un film documentar realizat de Orson Welles şi intitulat „Around the World in Saint-Germain des Prés”. Pelicula a fost filmată la Librairie Fischbacher din Paris, în 1955, iar în fragmentul proiectat la CNDB sunt prezenţi Isidore Isou, Maurice Lemaître, Jacques Spacagna şi Orson Welles.
Recitalul mezzo-sopranei Loré Lixenberg a inclus câteva piese create în perioada 1947-1984. „Am făcut o selecţie de lucrări dintr-o perioadă foarte lungă de timp, din 1945 până în 1984. Am ales una dintre primele sale lucrări, „Neige” care reflectă geniul lui Isou de a lua o situaţie în care se afla şi a o transforma într-o formă mai degrabă decât să o teatralizeze. Performez, de asemenea, câteva lucrări din sistemul său afonistic, cu alte cuvinte, poeme silenţioase, care presupun gesturi şi implicare. Este fascinant din punctul de vedere al unui performer, pentru că este un material atât de bogat, există în ele aşa o bogăţie de sunete diferite. De asemenea, iubesc această dezasociere a sunetului de semnificaţie. O simt foarte plăcut în gură. Se numeşte
Către finalul vieţii, Isidore Isou s-a apropiat foarte mult de muzică, iar partea a doua a evenimentului de la Bucureşti a inclus o compoziţie tocmai din această perioadă. Este vorba despre Simfonia nr. 4: Juvenal, compusă în 2001 şi orchestrată de Frédéric Acquaviva în 2003. Compozitorul francez l-a cunoscut pe Isou în ultimii 10 ani de viaţă ai acestuia şi au creat împreună câteva simfonii, pe care Acquaviva le-a orchestrat. Iată cum descrie Acquaviva creaţia muzicală a lui Isidore Isou: „A părăsit România după al doilea război mondial. A ajuns la Paris în 1945. Ideea lui era de a crea poezie letristă, care era un mix între poezie şi muzică. Deci, de aceea, mai târziu, unii ar putea folosi termenul „poezie”, dar, de fapt, poezia letristă e un fel de poezie care foloseşte doar vocea şi, de asemenea, toate mişcările şi sunetele obţinute cu ajutorul corpului. Deci, e un fel de „cântec al corpului”/ „body sound” şi este mult avansată, e o poezie cu totul abstractă. Muzica lui sună puţin primitiv, pentru că este construită în bucle. Este foarte bizară. „Juvenal” este a patra simfonie din cele cinci pe care le-am lucrat împreună. Pe aceasta am orchestrat-o peste vocea corului, deci, aş spune că nu ştii cu adevărat în ce timp te afli, în ce ţară şi asta este chiar interesant şi deosebit”.
Compozitorul Frédéric Acquaviva a organizat deja în Europa mai multe evenimente dedicate lui Isidore Isou, iar proiectele sale continuă: „Am organizat deja câteva expoziţii, am scris câteva cărţi despre el. Am scos o carte împreună cu ICR Stockholm despre romanele lui hipergrafice. Dar, de asemenea, suntem aici, la Centrul Naţional al Dansului – trebuie spus că el a creat câteva coregrafii fantastice care au fost cel puţin cu 40 de ani înaintea timpului său. Pentru că ceea ce el a scris în anii 50 este ceea ce găseşti în dansul contemporan din anii 90 în Franţa, de exemplu. Chiar acum lucrez la câteva proiecte despre el, în primul rând, la o monografie a picturilor şi lucrărilor sale de artă. Sper că va fi publicată anul acesta de Editions du Griffon, în mod bizar, aceeaşi care a publicat prima monografie Brâncuşi în anii 50”.