Nina Cassian revine la Editura Casa Radio

Audiobookul (carte şi CD) de mare succes Dans, cu poeme citite de Nina Cassian, a fost reeditat de Editura Casa Radio, într-o ediţie substanţial adăugită, cu noi poeme în lectura autoarei şi un interviu despre operă și emigrare, realizat de jurnalistul Emil Buruiană.

Corina Sabău, 01.03.2025, 12:30

Audiobookul (carte şi CD) de mare succes Dans, cu poeme citite de Nina Cassian, a fost reeditat de Editura Casa Radio, într-o ediţie substanţial adăugită, cu noi poeme în lectura autoarei şi un interviu despre operă și emigrare, realizat de jurnalistul Emil Buruiană. Noul audiobook a fost realizat în context aniversar, anul trecut împlinindu-se 100 de ani de la nașterea Ninei Cassian, și cuprinde 51 de poeme rostite la Radio de Nina Cassian între 1959 şi 2003. Prefața este semnată de Cosmin Ciotloş și ilustrațiile realizate de Tudor Jebeleanu.

Eseistă, traducătoare, compozitoare și artistă vizuală, Nina Cassian provine dintr-o familie de origine evreiască. Frecventează din adolescență cercuri intelectuale de stânga și intră la vârsta de 16 ani în organizația Tineretului Comunist, aflată la momentul acela în ilegalitate, visând „să mântuiască lumea de toate antagonismele fundamentale dintre sexe, rase, popoare, clase”.

Debutează editorial în 1947, cu volumul de versuri suprarealiste „La scara 1/1”, dar în urma unui atac ideologic la adresa ei, lansat în ziarul Scânteia începe să scrie treptat și poezie proletcultistă. „După un ocol de aproximativ opt ani”, cum singură spune, revine la poezia autentică și începe să scrie și literatură pentru copii. Ca traducătoare a realizat traduceri remarcabile din Shakespeare, Bertolt Brecht, Christian Morgenstern, Iannis Ritsos și Paul Celan. “Povestea a doi pui de tigru numiţi Ninigra şi Aligru”, un superb poem pentru copii, îi aduce în 1969 Premiul Uniunii Scriitorilor din România.

În 1985, aflându-se în Statele Unite ca profesor invitat la New York University, află de arestarea și uciderea în închisoare a disidentului Gheorghe Ursu, prieten apropiat, în al cărui jurnal confiscat de Securitate era menționată cu părerile sale politice, “evident anticeaușiste”. Rămâne în America în timp ce apartamentul ei din România este confiscat și cărțile sale interzise și retrase din biblioteci până la căderea regimului Ceaușescu. În SUA a publicat traduceri din poezia scrisă în limba română (”Life Sentence”), dar și poeme scrise direct în engleză (”Take My Word for It!”, ”Blue Apple” şi ”Lady of Miracles”), pentru care a obţinut, în 1994, Premiul ”Leul de Aur” acordat de New York Library. Ultimii 30 de ani din viață i-a petrecut la New York, unde și-a scris memoriile, pe care le considera un “proiect major al vârstei și vieții” sale, oglindă a „anilor furați și dăruiți”. Intitulate „Memoria ca zestre”, cele trei volume apar în România între 2003 și 2005.

Criticul literar Cosmin Ciotloş, îngrijitorul ediţiei recente a audiobookului Dans, regizorul Alexandru Solomon şi scriitorul Călin-Andrei Mihăilescu au participat la lansarea organizată de Editura Casa Radio. Cosmin Ciotloș a vorbit despre longevitatea poeziei Ninei Cassian:

„Ce m-a interesat foarte mult este cât din Nina Cassian păstrează poezia română de azi. Și când spun azi, am în vedere un interval amplu. Mi-a sărit în ochi faptul că, de pildă, multele jocuri din poezia lui Florin Iaru au datorii legitime, frumoase, nobile față de poezia Ninei Cassian. Că poemele lui Mircea Cărtărescu din volumele O seară la operă și Levantul, care îi sunt adresate lui Ion Barbu, nu merg direct spre Ion Barbu, ci trec prin filtrul Ninei Cassian. Ceea ce, iată, e un act de longevitate. Mi-a sărit în ochi, pe de altă parte, că foarte tinerii poeți de azi sunt nu puțin consonanți cu poezia Ninei Cassian. Sunt niște tineri în care am mare încredere pentru că mai scutură un pic apele prea tulburi și prea vehement viscerale ale generației mele de poeți la care țin, dar față de care nu sunt în exerciții iconodule. Mă refer mai ales la cei care publică pe platforma Mafia Sonetelor, foarte tinerii Ioan Coroamă, Florentin Popa sau Mihnea Bâlici, tineri în care, repet, îmi pun speranțe.

Așa încât cred că reacția noastră față de ceea ce a lăsat Nina Cassian important în poezie trebuie să fie departe de o simplă admirație cu ochii închiși. Este o poezie care trebuie filtrată rațional, documentată atât cât trebuie, iar la capătul acestei documentări, dincolo de posturile etice mai mult sau mai puțin judecabile, putem constata că avem de-a face cu o formulă stilistică vie. O formulă stilistică încă productivă, iar lucrul nu se datorează longevității Ninei Cassian, ci longevității inteligenței Ninei Cassian.”                                                

Stabilit de la sfârșitul anilor 80 în Canada, scriitorul Călin Andrei Mihăilescu a întâlnit-o pe Nina Cassian mai întâi la 2 Mai, unde scriitoarea obișnuia să-și petreacă verile, apoi, peste decenii, la New York.

„Ăsta este un audiobook, deci puteți să o auziți pe Nina imprimată la radio între sfârșitul anilor 50 și începutul anilor 2000. Și pot spune că vocea Ninei Cassian este foarte, foarte sus dacă o așezăm într-un panteon al marilor voci românești. Era o voce educată. Era o voce extrem de deșteaptă, de rafinată și în același timp erotică. Eu am cunoscut-o mai bine pe Nina la New York în ultimii ei 20 de ani de viață. La un moment dat mă duceam o dată pe lună și făceam ateliere de creative writing, când în română, când în engleză, când în ambele limbi. Făceam aceste ateliere împreună cu Nina, care avea o sticlă de whisky de cea mai proastă calitate, dar de obicei de un litru, și care putea să bage pe oricine sub masă. Evident că și fuma mai mult decât mine și, credeți-mă, eu chiar fumez.

Nina era o divă. O divă care trăia într-un apartament de bloc relativ mizerabil pe Roosevelt Island, o insulă situată pe East River, în care Nina a rezistat tentației de a se arunca, neurmând exemplul lui Paul Celan sau al lui Gherasim Luca, care s-au sinucis aruncându-se în Sena. Totul era umed în zona aceea în afară de apartamentul ei, care era plin cu reviste, găseai foarte multe numere din Gazeta Literară și România Literară. Se găsea pe acolo și celebrul Paris Match din 1968, cel care scria despre vizita Generalului de Gaulle la București.”        

Foarte emoționantă a fost și evocarea regizorului Alexandru Solomon, care în timpul lansării a proiectat și un filmuleț realizat de el când era adolescent. În imaginile filmate la Vama Veche sunt surprise Nina Cassian și mama regizorului, pictorița și profesoara de istoria artei Yvonne Hasan, alături de grupul de artiști din care făceau parte.