Nașterea cetățeniei democratice. Femeile și puterea în România modernă

În luna dedicată femeilor, Librăria Humanitas de la Cişmigiu a găzduit lansarea volumului Naşterea cetăţeniei democratice. Femeile şi puterea în România modernă, de Maria Bucur şi Mihaela Miroiu.

Monica Chiorpec, 28.03.2020, 15:04

În luna dedicată
femeilor, Librăria Humanitas de la Cişmigiu a găzduit lansarea
volumului Naşterea cetăţeniei democratice. Femeile şi puterea în România
modernă, de Maria Bucur şi Mihaela Miroiu. Lucrarea analizează felul în care
femeia este percepută în Europa postcomunistă. Maria Bucur este profesor de Studii
de gen la Universitatea din Indiana, Statele Unite ale Americii. Colaborarea la
această carte a reprezentat, pentru ea, o oportunitate deosebită:

Tot proiectul a fost marcat, încă de la început, în mod evident, de
prietenia pe care o am cu Mihaela (n.a. Miroiu), în care am citit mult, am discutat mult. A durat zece ani, dar cred
că a meritat. Am învăţat enorm. Eu nu gândeam înainte aşa de normativ cum
gândesc acum. Mă consider câştigată din punctul acesta de vedere.
Interdisciplinaritatea mea s-a lărgit enorm şi acesta este, pentru mine, un
lucru extraordinar. Iar şansa de a le cunoaşte pe aceste femei, pe care Mihaela
le cunoaştea deja, a fost o şansă de viaţă.

Cercetarea de
teren a condus însă la o istorie a femeii în România de după 1990. Cartea
Mariei Bucur şi a Mihaelei Miroiu reprezintă, totodată, şi primul demers de
acest fel publicat în limba română:

Capitolul de istorie, de background,
acela de contextualizare istorică a studiului nu exista acolo la început. Noi
am făcut un studiu de teren pe care voiam să îl analizăm şi ne-am dat seama că,
de fapt, nu există, în limba română, o istorie a femeilor care să îţi explice
cum să înţelegi aceste voci, în ce spaţiu să le pui, cu ce se leagă, de ce sunt
ele aşa cum sunt, de ce există în acele aşezări, ce structuri şi ce norme de
gen au dus până la cele legale, educaţionale, politice etc.

Mihaela Miroiu este
profesor de ştiinţe politice la Şcoala Naţională de Studii Politice şi
Administrative, Bucureşti. Este iniţiatoare a studiilor feministe şi a
studiilor de gen din România, precum şi a primului masterat de studii de gen şi
a şcolii doctorale de ştiinţe politice. Lucrarea lansată la Humanitas a
reprezentat, iniţial, un demers personal:

Cartea, într-un fel, a fost probabil un
prim moment, în care mi-am spus hai să mă întorc la femeile primordiale. La
cele care m-au crescut, ca generaţie, cele între care m-am format ca generaţie,
cele care au urmat după aceea. Practic, este vorba despre generaţia
bunici-mame-fiice. În cartea aceasta, nu am premeditat. Aşa mi-a ieşit. Ceea ce
este grozav, sunt cele trei interviuri de exemplu, foarte lungi, trei
interviuri în care fiecare cred că a durat cel puţin 5-6 ore.

De-a lungul istoriei moderne, femeile au luptat să fie
recunoscute în totalitate ca fiinţe cu drepturi depline din punct de vedere
moral, intelectual, dar şi cetăţene cu drepturi politice şi civile depline. Iar româncele, chiar şi cele mai vârstnice,
par să aibă înnăscut acest simţ civic.

Mihaela Miroiu : Cultura politică a acestor femei
trece clasa cu brio. N-o să fie sofisticate, dar e clar că au noţiunea de
interes care poate fi rezolvat politic. Este foarte clar că, din punctul lor de
vedere, o democraţie şi un tip de politică în care a dispărut moralitatea nu
este politică în sensul ştiinţei şi al practicilor de a trăi împreună, nu are
nimic de a face cu binele comun. Ele s-ar simţi foarte bine în democraţiile
consolidate, cum sunt, de exemplu, cele din ţările scandinave. Valorile lor,
felul lor de a vedea politica, înseamnă o politică de felul acela.

Cercetarea de
teren de la Sâncrai, un sat transilvănean din
inima României, le-a oferit, atât Mariei Bucur, cât şi Mihaelei Miroiu, şansa
de a cunoaşte poveştile de viaţă ale unor femei simple, totodată extraordinare:

Poţi vedea evoluţia lor, din aproape până departe, indiferent că este
vorba de femei de 80 de ani din Sâncrai care aveau patru clase, că e vorba de
orăşence, multe dintre ele doctori, profesori, ingineri, personal cu calificări
înalte. Seamănă extraordinar de mult în aspiraţiile lor, în tipul lor de
probleme, şi seamănă în mod constant pentru faptul că nu suportă separaţia
între moralitate şi practicarea politicii. Cartea încurajează lucrul acesta.

Publicată la
finele lui 2018 în Statele Unite, la Indiana University Press, cartea poate fi
găsită acum şi pe rafturile Editurii Humanitas, în colecţia Istorie
contemporană, în traducerea şi adaptarea Magdei Dragu şi a Mihaelei Miroiu.

Sigur că a trebuit să ajungă într-o variantă în română, în care se
vorbeşte o română fluentă, în care te întorci la acele interviuri aşa cum erau
ele în limba română, pentru că în a le traduce din engleză în română s-ar fi
pierdut tot farmecul.

Limba lor este vie, este interesantă şi nu putea fi dusă
într-un grad de formalizare foarte mare. Am făcut cercetarea în Sâncrai în
perioada în care acele bunicuţe pensionare îşi ajutau nepoţii care nu găseau
locuri de muncă şi încă nu era exodul spre străinătate la fel de mare. De fapt,
este o istorie vie, o istorie trăită, despre care ele au reflecţii.

Cum a fost
acea istorie nu aflaţi de la noi, aflaţi de la ele, ceea ce mi se pare foarte
bine. Din punctul lor de vedere, nu există o cetăţenie axată numai pe drepturi,
fără să fie dublată de o cetăţenie axată pe grijă. Pentru ele, coordonata
grijă, ca etică şi practică cotidiană, face parte din felul în care ele se
gândesc ca oameni.

Toţi cei interesaţi
de istoria Europei postcomuniste pot consulta lucrarea Naşterea cetăţeniei
democratice. Femeile şi puterea în România modernă semnată de Maria Bucur şi
Mihaela Miroiu, care dezbate chestiuni de referinţă în atât în România, cât şi
în alte două ţări din fostul bloc sovietic, Polonia şi Ungaria.