Muzeul „tradiţional” în era digitală?
În era modernă, definită de intruziunea fără precedent a tehnologiei în viaţa de zi cu zi, domeniul culturii urmează cursul firesc al evoluţiei umanităţii.
Monica Chiorpec, 24.05.2014, 08:40
În era modernă, definită de intruziunea fără precedent a tehnologiei în viaţa de zi cu zi, domeniul culturii urmează cursul firesc al evoluţiei umanităţii. Muzeele şi instituţiile culturale din întreaga lume îşi redefinesc structura, devenind accesibile publicului şi dincolo de zidurile edificiilor care adăpostesc lucrările de artă. De pildă, unul dintre cele mai cunoscute muzee europene, Luvrul, a pregătit o surpriză inedită vizitatorilor, care reprezintă o premieră la nivel mondial. Consolele 3D îi vor ghida pe iubitorii de artă de-a lungul vastelor colecţii ale muzeului parizian, începând cu anul viitor.
Muzeul Ţăranului Român din Bucureşti reprezintă un alt caz unic, neputând fi încadrat în paradigma muzeelor tradiţionale, în pofida specificului. Anamaria Iuga, etnolog în cadrul Muzeul Ţăranului Român: Un muzeu tradiţional” se referă la tipul tradiţional de expunere. Din acest punct de vedere, Muzeul Ţăranului Român nu este un muzeu tradiţional”. În 1996, a câştigat premiul Muzeul european al anului” tocmai pentru că propune o modalitate inedită de prezentare şi un discurs muzeografic până la acel moment nerealizat. Este vorba de conceptul pictorului Horia Bernea şi de modul în care sunt expuse toate obiectele, care au legătură între ele, se susţin unele pe altele, se crează şi se recrează contexte din mediul din care au fost preluate. Este vorba de o expunere inedită. Celelalte muzee etnografice, cele tradiţionale”, sunt mai didactice. Ele prezintă mai întâi ocupaţiile ţăranului şi sunt împărţite, în funcţie de săli, pe această tematică. Obiecte care ţin de păstorit, de agricultură sau portul tradiţional, fiecare în săli separate. În schimb, Horia Bernea gândeşte altfel muzeul şi îl împarte în două. Este vorba de legea creştinească şi de viaţa de zi cu zi. Sunt săli care prezintă importanţa credinţelor şi felul în care ţăranul se raportează la cruce, de pildă, sau la pomul vieţii. Nu sunt obiecte religioase, ci obiecte pe care ţăranul le folosea zi de zi şi care poartă pe ele crucea, ca semn protector.”
După transpunerea în viziunea inedită a lui Horia Bernea, Muzeul Ţăranului Român trece într-o nouă etapă, integrându-se în era digitală. Despre avantajele şi dezavantajele acestui fapt, Anamaria Iuga: Avem un tur virtual foarte bine făcut, în care există şi câteva informaţii în plus faţă de ceea ce vede vizitatorul când vine în muzeu, textul spus este cel din audio-ghid, pe care oricine îl poate accesa. Este un lucru extraordinar, pentru că în felul acesta ne poate vedea oricine de acasă, stând comod în fotoliu. Cu toate acestea, turul virtual nu înlocuieşte muzeul, este mai degrabă o invitaţie ca oamenii să vină şi să vadă obiectele acestea mult mai de aproape şi în realitate. Un muzeu rămâne un muzeu şi trebuie experimentată toată atmosfera pe care o creează. Turul virtual prezintă totuşi bucăţi, în ciuda viziunii panoramice.”
Nu doar colecţiile permanente ale muzeelor beneficiază de tururi virtuale. Internetul găzduieşte muzee exclusiv virtuale, alcătuite din colecţii care nu mai sunt, în prezent, accesibile vizitatorilor. Anamaria Iuga: Muzeul Ţăranului Român are şi un mic muzeu care mai există doar virtual. Este vorba de Muzeul copilăriei, care poate fi găsit pe www.childhoodmuseum360.ro. Este rezultatul unui proiect pe care l-am avut timp de doi ani de zile, finanţat prin Programul european Cultura 2007-2013, unde am tot făcut un muzeu virtual al copilăriei, exact aşa cum ne-am propus. Timp de un an de zile, echipa de specialişti din muzeu a realizat câteva expoziţii pe tema copilăriei. Expoziţiile au durat fiecare o lună. Ne-am propus un muzeu care, din punctul de vedere al spaţiului, se încadrează într-o singură sală, în diferite ipostaze. Spre exemplu, prima expoziţie s-a concentrat în jurul credinţelor legate de naştere şi al botezului. Fiecare expoziţie a fost fotografiată pe îndelete şi panoramată din diverse puncte ale sălii. Ulterior, panorama fiecărei săli a fost introdusă pe site, la care am adăugat şi informaţii suplimentare, cu texte sau interviuri realizate în toată această perioadă cu colecţionari de jucării sau cu diferite persoane, despre amintirile lor din copilărie. Din acest motiv, site-ul este mult mai complex decât expoziţiile efective. Acest tur virtual al muzeului readuce în mintea vizitatorilor toate cele şapte expoziţii care s-au succedat în decursul unui an şi pe care nu le mai puteau vedea în realitate.”
Indiferent de viziunea muzeografică, vizitarea şi contactul direct cu exponatele nu pot fi înlocuite de un tur virtual. Prezentarea prin intermediul Internetului a colecţiilor unui muzeu devine, cel mult, un instrument la îndemână, util pentru stârnirea interesului vizitatorilor, dar şi pentru arhivarea fostelor colecţii muzeale.
