Moromeţii 2, cel mai premiat film la Gala Premiilor Gopo

Moromeții 2, în regia lui Stere Gulea, filmul cu cele mai multe nominalizări la Gala Premiilor Gopo 2019, și-a adjudecat marţi seară, când a avut loc cea de-a 13-a ediţie a evenimentului, nouă trofee.

Corina Sabău, 23.03.2019, 14:38

Moromeții 2, în regia lui Stere Gulea, filmul
cu cele mai multe nominalizări la Gala Premiilor Gopo 2019, și-a adjudecat marţi
seară, când a avut loc cea de-a 13-a ediţie a evenimentului, nouă trofee: Cel
mai bun film, Cea mai bună imagine (Vivi Drăgan Vasile), Cel mai bun montaj
(Dana Bunescu și Alexandra Gulea), Cel mai bun sunet (Dana Bunescu, Cristinel
Șirli, Constantin Fleancu), Cele mai bune decoruri (Cristian Niculescu), Cele
mai bune costume (Dana Păpăruz), Cel mai bun machiaj și cea mai bună coafură
(Dana Roșeanu, Iulia Roșeanu, Domnica Bodogan), și Tânără Speranță (Iosif
Paștina).

Tot Moromeţii 2 a primit şi Premiul Publicului, fiind filmul românesc
cu cel mai mare succes la box-office în 2018. Moromeții 2, o adaptare a celui de-al doilea volum al
romanului Moromeții, scris de Marin Preda, a fost lansat în cinematografele din
România în luna noiembrie. Filmul regizat de Stere Gulea, o continuare a
celebrei pelicule Moromeții – realizată în 1987, după volumul I al romanului
Moromeții al lui Marin Preda, avându-i în rolurile principale pe Victor
Rebengiuc şi Luminița Gheorghiu – a adus după primul weekend peste 52.000 de
spectatori în sălile din peste 50 de orașe, devenind cel mai mare succes de
casă românesc din ultimii 25 de ani. Când
i s-a înmânat Premiul Publicului, regizorul Stere Gulea a mulţumit echipei.

Stere Gulea: Le mulţumesc
foarte mult celor care m-au ajutat să fac filmul ăsta. A fost un film foarte
greu de făcut pentru că – după cum ştiţi – aşteptările erau foarte mari şi
dezamăgirile ar fi putut fi pe măsură. Aşa că datorită acestor oameni care m-au
ajutat – colaboratori, actori, puţin şi familia – sunt în seara aceasta în faţa
dvs., după 32 de ani de la premiera Moromeţilor 1.

Moromeţii
2 este o
adaptare liberă, inspirată din cel de-al doilea volum al romanului Moromeţii,
romanul Viaţa ca o pradă şi publicistica lui Marin Preda. Filmul reia firul
poveştii familiei Moromete după cel de-al doilea Război Mondial. Acţiunea se
petrece în anii ’45 – ’46, o perioadă de tranziţie de la democraţie la
dictatura comunistă, surprinzând şi momentul colectivizării. Cea mai mare
libertate pe care şi-o permite Stere Gulea în film, comparativ cu romanul, este
refuzul de a-l face pe Niculae Moromete, mezinul familiei (interpretat în
Moromeţii 2 de Iosif Paştina), activist de partid.Vivi Drăgan Vasile, câştigător al Premiului Gopo pentru cea mai bună
imagine, a vorbit despre starea dezastruoasă în care se găseşte casa autorului
romanului Moromeţii, cel mai important prozator român de după război.

Sigur că ne bucurăm noi toţi,
cei din echipa filmului Moromeţii. Nu
trebuie însă să-l uităm autorul acestui roman genial, pe Marin Preda. Sper că
în sală este prezent şi ministrul Culturii, sau dacă nu, măcar cineva de la
Ministerul Culturii. Pentru că vreau să amintesc că în Siliştea Gumeşti, casa
lui Marin Preda este invadată de bălării, am văzut-o şi acum trei ani, am
revăzut-o şi acum, şi nimic nu s-a schimbat. În plus, are şi un statut juridic
neclar. Speranţa mea – cu ocazia acestui film care a plăcut publicului, şi nu doar
cu această ocazie – este că se va găsi cineva care să rezolve această problemă,
că autorităţile vor lua mai în serios această situaţie legată de casa memorială
a lui Marin Preda.

Tudor
Giurgiu, producătorul filmului Moromeţii 2. Aş vrea să le mulţumesc celor care au venit la film şi au plătit
bilet de intrare. Am umblat prin toată ţara într-un turneu nebun, şi pentru
aceasta îi mulţumesc domnului Stere Gulea şi actorilor care au făcut acest
efort imens. Am ajuns cam peste tot, în foarte multe oraşe, şi pot spune că
există public pentru filmul românesc, totul este să facem şi filmele pe care acest
public le merită.

În
discursul său, Tudor Giurgiu a atins şi problema lipsei sălilor de cinema, din
ce în ce mai puţine în Bucureşti, inexistente în cele mai multe oraşe de
provincie. Este o seară minunată, în care ne bucurăm de reuşitele
filmului românesc. Dar o să revin la ceea ce spunea producătorul Ada Solomon,
că nu mai avem cinematografe. Chiar azi am primit un email de la o domnişoară
care lucrează într-o agenţie imobiliară şi scria că cinematograful Bucureşti
este de vânzare şi că ar trebui să investim în el, poate să-l transformăm în
club, în sală de bowling. Mi-am dat seama că în Bucureşti, în ultimii ani, s-au
făcut teatre, este o mare preocupare şi pasiune din partea primarilor de a face
teatre. Cinematografele s-au închis, au dispărut, şi numai datorită celor care
au multiplex-uri, filmele româneşti reuşesc să ajungă la public. M-aş bucura să
avem săli, să ne arătăm filmele, dar pentru asta trebuie să ne ajutăm şi noi şi
mergând la vot. În orice caz, trebuie să facem ceva şi să ne salvăm sălile de
cinema, trebuiei să luptăm pentru asta.

Pororoca, filmul lui Constantin
Popescu, a câștigat 3 trofee Gopo: Cel mai bun regizor, premiu oferit de Banca
Transilvania, Cel mai bun actor într-un rol principal (Bogdan Dumitrache), și
Cea mai bună actriță într-un rol secundar (Iulia Lumânare). Îmi este
indiferent dacă în istorie vom intra ca barbari a câștigat trofeul Gopo pentru
Cel mai bun scenariu (Radu Jude) și
premiul pentru Cel mai bun actor într-un rol secundar (Alexandru Dabija).
Cosmina Stratan (Dragoste 1. Câine) a câștigat premiul pentru Cea mai bună
actriță într-un rol principal, în timp ce trofeul pentru Cea mai bună muzică
originală a fost adjudecat de Massimiliano Nardulli pentru Charleston.

Soldații. Poveste din Ferentari, în regia Ivanei Mladenovic, a câștigat
trofeul pentru Cel mai bun film de debut. Caisă, în regia lui Alexandru
Mavrodineanu, a câștigat premiul pentru Cel mai bun film documentar, iar
Cadoul de Crăciun (Bogdan Mureșanu) a fost desemnat drept Cel mai bun
scurtmetraj. Gala Premiilor Gopo 2019 – ediția a 13-a fost organizată de
Asociaţia pentru Promovarea Filmului Românesc împreună cu Asociația Film
și Cultură Urbană, cu sprijinul Centrului Naţional al Cinematografiei,
DACIN SARA și Babel Communications.