„Melancolia”, de Mircea Cărtărescu
După marele succes (inclusiv internațional) al romanului Solenoid, Mircea Cărtărescu revine pe piața literară cu o nouă carte.
Corina Sabău, 14.09.2019, 14:58
După marele succes (inclusiv internațional) al romanului Solenoid, Mircea Cărtărescu revine pe piața literară cu o nouă carte. Este tripticul Melancolia, nostalgică evocare a unei copilării și adolescențe înconjurate de o atmosferă de adâncă reverie. Realistă și onirică în același timp, inconfundabil cărtăresciană“ și totuși diferită de tot ce-a mai scris autorul, această carte despre singurătate, abandon, dragoste și eroism a devenit deja foarte iubită de cititorii de literatură, fiind cea mai bine vândută carte Humanitas la Bookfest 2019. Cheia de lectură a volumului, este, în opinia criticului Cosmin Ciotloș, “tipul de aventură existențială” pe care acesta îl propune.
Prin Melancolia”, Mircea Cărtărescu ne propune un exerciţiu de uriaşă sinceritate şi de uluitoare autenticitate, ne lasă să pătrundem în tipul lui special de sensibilitate”, mai spune criticul. La lansare, Mircea Cărtărescu a vorbit despre felul în care s-a născut Melancolia” şi a aşezat volumul în contextul operei sale: “Nu este vorba despre o carte care vrea să adauge o treaptă nouă la scrisul meu, o carte care să continue această istorie intimă a scrisului meu. Melancolia, ca şi celelalte cărţi ale mele, este o carte independentă, este o carte care nu are o legătură progresivă cu celelalte cărţi ale mele. Nu este vârful creaţiei mele sau cel mai important lucru la care am ajuns după zeci de ani de scris. Este la fel ca toate celelalte cărţi ale mele, De ce iubim femeile, Frumoasele străine, Nostalgia, Travesti. Cărţile mele nu avansează spre un punct ideal. Puterile mele nu cresc de-a lungul timpului. Nu am învăţat nimic din literatură scriind vreme de patruzeci de ani, nu m-am perfecţionat. Încă de la început am fost acelaşi. Am fost acelaşi şi am avut o zonă pe care eu am simţit-o ca fiind a mea şi am încercat să explorez şi să cuceresc această zonă cu fiecare carte pe care am scris-o. Fiecare carte acoperă un peticel din această planetă care mi s-a dat.”
Scriitoarea Ioana Pârvulescu a spus la lansare că Melancolia este o carte desăvârşită și că a urmărit cu fascinație diferenţa între un basm obişnuit şi basmele foarte personale, cărtăresciene. A mai vorbit și despre felul în care Mircea Cărtărescu reușește, cu toate cărțile sale, să resemantizeze limba, îmbogăţind cuvintele cu noi sensuri, performanţă la care ajung numai marii scriitori. Nucleul volumului Melancolia s-a născut la doi ani de la terminarea romanului Solenoid şi a fost o povestire care n-a mai intrat în volum.
Mircea Cărtărescu: “Acea povestire se numea Jocul şi nu am considerat-o un lucru serios, mi s-a părut o jucărioară când am scris-o. Dar imediat după aceea am scris prima povestire care a rămas în carte şi care se numeşte Punţile, o povestire în care este vorba despre un copil care este părăsit de mamă. Este dificil să scrii o povestire de 40 de pagini despre un copil de cinci ani. Şi în această povestire este vorba despre despărţirea de mamă, adică despre una dintre primele traume pe care le trăim cu toţii. Trăim trauma naşterii, părăsirea pântecului fizic, real, şi apoi trauma părăsirii pântecului psihologic. Pentru că până la patru cinci ani eşti în continuare în pântecul mamei, eşti în continuare total dependent de ea. Chiar dacă eşti în exteriorul corpului ei, mama te ţine în continuare într-un pîntec psihologic.
Toţi avem această extraordinară traumă, a celei de-a doua înţărcări, a înţărcării noastre psihologice, şi despre asta se vorbeşte în prima povestire. Este un fel de augmentare, de exagerare a acestei părăsiri. De obicei, mama ne părăseşte rămânând lângă noi, dar nu mai e acelaşi lucru după vârsta de 5 ani. În povestire, mama pleacă de tot, adică metafora este luată la propriu. Mama pleacă de tot şi copilul rămâne singur să facă faţă acestei înspăimântătoare traume. Pentru că fără mamă, noi suntem ca un adult fără Dumnezeu. Asta este situaţia copilului din prima povestire, de aici şi începutul melancoliei, începutul sentimentului nostru care va creşte de-a lungul vieţii că de fapt suntem lăsaţi de mânuţă. Iniţial de mamă, apoi de iubită, apoi de însuşi Dumnezeu. Suntem lăsaţi singuri, acesta este sentimentul central al cărţii, această singurătate metafizică esenţială, fundamentală.”
Cărţile lui Mircea Cărtărescu au fost premiate de Academia Română, Uniunea Scriitorilor din România şi din Republica Moldova, Ministerul Culturii, ASPRO, Asociaţia Scriitorilor din Bucureşti, Asociaţia Editorilor din România. Romanul Nostalgia a primit în 2005 Premiul literar Giuseppe Acerbi“, Castel Goffredo, Italia. De asemenea, autorul a primit Premiul Internaţional pentru Literatură de la Vileniča (2011), Premiul Internaţional pentru Literatură Haus der Kulturen der Welt“, Berlin (2012), Premiul internaţional pentru literatură, Berlin (2012), Premiul Spycher – Literaturpreis Leuk, Elveţia (2013), Marele Premiu al Festivalului Internaţional de Poezie de la Novi Sad (2013), Premiul Tormenta en un vaso, Spania (2014), Premiul Euskadi de Plata, San Sebastian (2014), Premiul cărţii pentru înţelegere europeană al oraşului Leipzig (2015); Premiul de stat al Austriei pentru literatură europeană, 2015, Premiul Leteo, Spania (2017), Premio Formentor de las Letras (2018).
