LINOTIP – Un nou spaţiu dedicat dansului contemporan
Spre sfârşitul lui 2016, coregrafii Arcadie Rusu şi Ioana Marchidan anunţau deschiderea unui spaţiu dedicat dansului contemporan: LINOTIP - Centru Independent Coregrafic.
Luana Pleşea, 11.02.2017, 13:59
Spre sfârşitul lui 2016, coregrafii Arcadie Rusu şi
Ioana Marchidan anunţau deschiderea unui spaţiu dedicat dansului contemporan:
LINOTIP – Centru Independent Coregrafic. Situat în centrul Bucureştiului, în
Palatul Universul – clădire care mai găzduieşte şi alte iniţiative
independente, Linotip vine în întâmpinarea unei lipse acute de spaţii care să
propună publicului un repertoriu de spectacole de dans.
De altfel,
ideea a apărut din nevoia celor doi coregrafi de a avea un spaţiu în care să
îşi prezinte spectacolele deja create. În plus, publicul de dans contemporan
din România este încă în formare. Coregraful Arcadie Rusu Avem o misiune destul de importantă,
pentru că la noi dansul contemporan este aproape inexistent şi, dacă există,
există foarte rar câte un spectacol pe care poţi să-l mai vezi pe câte undeva.
Nu există o cultură cu privire la această artă, care a fost interzisă în
perioada comunismului.
Cred că dansul contemporan e o formă specială de artă. Şi ne interesează să
educăm publicul către această zonă. De cele mai multe ori, lucrurile nespuse
sunt mult mai observabile de către noi. Avem în codul nostru genetic această
inteligenţă de a prinde şi de a citi gesturi corporale, priviri sau intenţii,
numai că nu le înţelegem cerebral, ci prin prisma emoţiilor. Îmi doresc
să fac spectacole la care să intre şi cineva care nu a mai văzut niciodată un
spectacol de dans contemporan. Mi se pare că dansul contemporan nu este
o artă doar pentru oameni speciali şi educaţi în zona asta, este o artă care
trebuie să fie la îndemâna oricărui spectator.
Casa Centrului Independent Coregrafic Linotip este
o sală studio, cu 60-70 de locuri şi cu cea mai mare scenă dintre spaţiile
mici, după cum spune Arcadie Rusu, de 120 de metri pătraţi. Nu e simplu să ţii
un spaţiu independent, trebuie să ai o strategie pe cel puţin şase luni, ca să
poată să funcţioneze spaţiul şi să crească, remarcă Ioana Marchidan Deja suntem la al patrulea workshop de dans contemporan, deci, ne-am propus
să ne concentrăm pe zona de educaţie. Pentru că neprofesioniştii care vin la
workshop sunt şi un viitor public pentru dansul contemporan pentru toate
spaţiile de dans, nu numai pentru Linotip. Următorul pas, pe care l-am şi
început, este o stagiune de dans. Din ce ştiu eu, nu există stagiune de dans.
Publicul să ştie că se duce la Linotip Centru Independent Coregrafic şi vede
spectacole de dans. Trei pe săptămână… Cum se întâmplă la teatru. Deci, va fi
această stagiune de dans cu spectacolele noastre şi cu spectacole invitate.
Vrem să acordăm un Premiu Linotip studenţilor de la UNATC – licenţă, master, pe
care să îi invităm să joace spectacole, să iasă şi ei la public, să vadă ce
înseamnă asta, să apari în faţa unui public plătitor de bilet. Acum suntem în
discuţii cu coregraful Massimo Gerardi, să organizăm un focus pe el. Să vină să
ţină un workshopuri pentru profesionişti, pentru neprofesionişti. Să reia nişte
spectacole, precum Magnetic Fields, o coproducţie româno-germană. Şi l-am
invitat să monteze un spectacol cu compania Linotip.
Stagiunea Linotip a început cu premiera, pe 1
februarie, a spectacolului Babel, concept şi coregrafie Arcadie Rusu, un
spectacol despre omul contemporan şi oraşul ca o junglă, în care fiecare
organism încearcă să supravieţuiască aşa cum poate. Arcadie Rusu În primul rând, este un spectacol inspirat
de viaţa pe care o ducem noi. Bucureştiul a fost platforma de cercetare a
acestui spectacol. În linii generale, Babel e un spectacol despre involuţia
noastră ca specie umană. Am evoluat destul de mult tehnologic, dar uman am
rămas cu aceleaşi probleme. Nu am înţeles că viaţa noastră este condensată
într-un anumit timp şi, la un moment dat, se va sfârşi şi nimic material nu va
mai conta. Noi căutăm aici o stabilitate, un echilibru, şi de acolo se nasc
ideile egocentriste, ideile materialiste şi omul îşi pierde nuanţa spirituală. Şi
atunci, spectacolul Babel este un spectacol de dans contemporan care vorbeşte
despre iluzia stabilităţii.
După Babel,
la Linotip a urmat o a doua premieră -
2 femei contemporane, concept şi coregrafie Ioana Marchidan În spectacol vorbesc puţin despre condiţia
femeii în raport cu bărbatul, despre discriminarea care a existat de-a lungul
istoriei. Ştim foarte bine că femeia era o proprietate a cuiva – a tatălui, a
soţului. Femeile erau vândute, îmi pare rău să o spun, ca vitele. M-am interesat
de sufragete, care au luptat pentru dreptul la vot al femeilor. Şi am încercat
să vorbesc despre asta, dar să aduc în prezent, să ating subteme ale
feminismului. Este un spectacol feminist, dar nu am vrut să fie un spectacol
militant, nu am vrut să mă duc spre o latură extremistă. Am încercat să o iau
puţin din adolescenţă, când fetele merg pe stradă şi primesc tot felul de
injurii sexiste. La pubertate şi adolescenţă fetele sunt vulnerabile, sunt
sensibile, iar lucrurile astea le pot afecta.
Nu e uşor să
deschizi şi să gestionezi un spaţiu independent dedicat dansului contemporan.
Dar coregrafa Ioana Marchidan are încredere în proiectul Linotip Cred că e un context foarte bun
acum, mai ales că spectacolele noastre vorbesc fix despre ce se întâmplă acum,
apropo de ce se întâmplă în Piaţa Victoriei, în politică… Publicul caută
spectacole de mişcare, cum spuneam mai înainte. Cred că ne va ajuta, pe lângă
faptul că nu sunt foarte multe centre de dans. Două, şi cu al nostru trei…
Este extrem de puţin! Şi cred că publicul are nevoie de genul acesta de spaţii.
Cred că va fi foarte bine pentru public că există acest spaţiu. Şi să mai
deschidă şi alţii astfel de spaţii, dar cu curaj. Îţi trebuie curaj. E greu,
dar dacă nu îţi asumi, nu faci pasul şi nu te lupţi… zici că nu ai de unde.
Nici noi nu avem de unde, dar mai lucrezi câte un proiect, mai pui bani
deoparte, mai vorbeşti cu cineva… Vor veni. Sunt convinsă că se vor lega
lucrurile.
