Ioana Pârvulescu, distinsă cu Premiul European Pentru Literatură
Scriitoarea Ioana Pârvulescu se numără printre cei 12 câştigători ai ediţiei 2013 a Premiului Uniunii Europene pentru literatură, care conferă recunoaştere celor mai buni autori în curs de afirmare din Europa.
Corina Sabău, 05.10.2013, 07:30
Scriitoarea Ioana Pârvulescu se numără printre cei 12 câştigători ai ediţiei 2013 a Premiului Uniunii Europene pentru literatură, care conferă recunoaştere celor mai buni autori în curs de afirmare din Europa. Numele acestora au fost anunţate în deschiderea Târgului de carte de la Göteborg, în Suedia, de Androulla Vassiliou, comisar european pentru educaţie, cultură, multilingvism şi tineret. Premiul Uniunii Europene pentru literatură atrage atenţia internaţională asupra autorilor noi sau în curs de afirmare extrem de talentaţi, care altfel nu ar beneficia de recunoaşterea pe care o merită în afara ţării lor de origine. Pe lângă sprijinirea acestor scriitori în a-şi lărgi audienţa, obiectivul nostru este de a introduce cititorii în noua literatură europeană de calitate foarte bună şi de a le oferi mai multe opţiuni”. Ioana Pârvulescu este conferenţiar universitar la Facultatea de Litere din Bucureşti, unde predă literatură română modernă şi a fost, timp de 18 ani, redactor la una dintre cele mai importante publicaţii culturale, România literară. A iniţiat şi coordonat la Editura Humanitas colecţia de literatură universală Cartea de pe noptieră”. A scris mai multe cărţi de eseuri, reeditate de mai multe ori, între care Întoarcere în Bucureştiul interbelic” (2003), În intimitatea secolului 19” (2005), Cartea întrebărilor” (2010).
Preocuparea autoarei pentru I. L. Caragiale s-a concretizat în două eseuri: În Ţara Miticilor. De 7 ori Caragiale” (2008) şi Lumea ca ziar. A patra putere: Caragiale”(2011). Ioana Pârvulescu, despre premiul recent primit şi despre Târgul de Carte de la Goteborg: Au fost două coincidenţe fericite. Una a fost că eu am scris acest roman în anul 2009, anul în care a fost inventat acest premiu. Fireşte că eu nu ştiam nimic despre acest premiu, dar, cum eu cred într-un soi de armonie care ţi se poate întâmpla, cred că faptul că am scris acest roman tocmai în anul acela a jucat un rol. A doua coincidenţă fericită a fost că la Goteborg invitat special a fost România, astfel că focus-ul târgului a fost pe literatura ţării noastre, care avea un stand chiar la intrare, vizibil din toate părţile, un loc priviliegiat. Şi atunci, dintre cei 12 câştigători ai acestui premiu, am fost doar eu cea invitată să asist la anunţul premiului, pentru că decernarea va avea loc pe 26 noiembrie, chiar la Bruxelles.
Scriitoarea Ioana Pârvulescu a fost recompensată cu Premiul European pentru Literatură pentru romanul „Viaţa începe vineri” (2009), apărut în 2011 şi în traducere suedeză, la editura Bonnierforlagen, cu sprijinul Institutului Cultural Român. Romanul. Viaţa începe vineri”, apărut în România în 2009, la editura Humanitas, reprezintă debutul în proză a scriitoarei şi porneşte de la fascinaţia ei pentru atmosfera lumii bucureştene din preajma începutului de secol 20, pe care a surprins-o şi într-o carte de eseuri, În intimitatea secolului 19”. Terminând acea carte document, Ioana Pârvulecu spunea: Mi-ar fi plăcut mult să scriu un roman despre o călătorie în timp a unui contemporan de-al nostru care, din secolul lui, 21, alunecă în a doua jumătate a secolului 19. Eseul acesta, aflat la mijloc între roman si document, se uită cu jind spre roman.”
Scriitoarea Ioana Pârvulescu: „Am debutat la 49 de ani în roman. Şi-ţi trebuie ceva curaj. Până la urmă, cred că lucrurile nu ţin atât de mult de noi, există ceva mai presus care ne împinge pe o cale sau alta şi probabil că n-aş fi avut de ales, tot scriam roman. A scrie roman este o aventură extraordinară pentru că se petrece în văzul lumii. Nu e simplu să creezi o lume, riscând să nu-ţi iasă. Ideea însăşi de a scrie îţi cere foarte mult curaj. De altfel, am tot căutat definiţii ale creativităţii şi cea mai bună pe care am găsit-o îi aparţine lui Paul Johnson, un eseist pe care-l preţuiesc. El a spus că aceasta este o chestiune de curaj. Într-adevăr, oamenii care n-au curaj nu sunt creativi. Oamenii prea calculaţi, oamenii prudenţi nu sunt creativi.”
Un alt risc pe care şi l-a asumat scriitoarea Ioana Pârvulescu este acela de a reabilita binele”, de obicei evitat de romancieri. Aceasta ar fi, poate, una din posibilele explicaţii ale succesului la public de care se bucură cărţile scriitoarei ”Este foarte greu s-o faci şi tocmai de aceea încerc. Este mult mai simplu,mai ales în ziua de azi, să şochezi, să atragi prin punerea în faţă a răului. Aproape că în literatură binele a devenit prohibit, pe cele mai bune romane scrie binele interzis”. Eu, în cărţile mele, nu anulez răul, dar tot ce înseamnă bătrâneţe, moarte, pierderea celorlalţi, pierdere înţeleasă în toate sensurile, lipseşte din cărţile mele. Mi se pare că nu este nevoie să exhibi tot felul de lucruri oribile. Mie mi se pare că este mai greu să fii de partea binelui, pe care să-l şi pui în valoare. Dar romanele mele sunt menite unei lecturi stratificate. La un prim nivel, lectura lor ar trebui să meargă foarte uşor, pentru că sunt romane de acţiune. Bineînţeles, există şi alte straturi, pentru cititorii avizaţi, şi mă bucur când se văd şi acestea. Pe de altă parte, dacă ar fi să aleg între a fi Alexandre Dumas sau James Joyce, eu aş alege să fiu Dumas. Pentru că un bun roman de acţiune ajunge la mai mulţi cititori şi într-un fel mi se pare mai plăcut.
Cea mai recentă carte a Ioanei Pârvulescu este romanul Viitorul începe luni”, apărut anul trecut la editura Humanitas.
