Interpretări celebre ale poemele eminesciene la Editura Casa Radio
Ziua Culturii Naţionale, 15 ianuarie, a fost sărbătorită de Editura Casa Radio prin lansarea unei serii de CD-uri cu interpretări a poeziei eminesciene din Arhivele Radio România.
Corina Sabău, 25.01.2014, 07:20
Ziua Culturii Naţionale, 15 ianuarie, a fost sărbătorită de Editura Casa Radio (care aparţine Societăţii Române de Radiodifuziune) prin lansarea unei serii de CD-uri cu interpretări a poeziei eminesciene din Arhivele Radio România. CD-box-ul “Poesii de Mihail Eminescu”, ediţia princeps alcătuită de Titu Maiorescu în 1883, acum în format audio, ne invită la un recital de poezie eminesciană de-a lungul timpului. Ludovic Antal, Emil Botta, Clody Bertola, George Calboreanu, Ion Caramitru, Constantin Codrescu, Elvira Godeanu, Ion Manolescu, Mariana Mihuţ, Alexandru Repan, George Vraca sunt câţiva dintre actorii care dau viaţă poemelor lui Mihai Eminescu, în înregistrări care datează de la începutul anilor şaizeci. Poetul Florin Iaru a vorbit la lansarea CD-urilor editate de Casa Radio, afirmând de la început că “interpretarea operei eminesciene este lucrul cel mai periculos din lume.”
” Mihai Eminescu este, deopotrivă,cel mai cunoscut şi cel mai necunoscut poet al limbii române, de aceea a trecut printr-o mulţime de prejudecăţi care ne spun despre el că este vizionarul, românul fundamental, legenda poeziei româneşti. Dar toate aceste cuvinte sforăitoare n-au nici o legătură cu poetul Mihai Eminescu. Pentru că poezia nu este nici monument, nici catedrală, nici obligaţie, nici mândrie, nici sentiment naţional. Un poet devine naţional doar dacă naţiunea întreagă consideră că poeziile sale sunt bune, dacă cei mai mulţi indivizi îl iubesc ca şi cum ar fi poetul lor de căpătâi. Dacă o să mă treziţi în miezul nopţii, eu o să vă pot recita din Eminescu. Pentru că o poezie care-ţi place intră în cap şi nu mai iese niciodată. Din această cauză, suntem, probabil, foarte puţini cititori de poezie în România. Şi din această cauză nu cred în noţiunea de poet naţional. Mihai Eminescu a fost un om care a trăit cu gândurile lui şi a scris, iar aceasta este una din acele experienţe irepetabile din istoria unei culturi.”
Tot în preajma Zilei Culturii Naţionale, 15 ianuarie, Bookhacolic.ro, un site românesc dedicat cărţilor a invitat câţiva poeţi contemporani să răspundă unei anchete dedicată poetului Mihai Eminescu. Ce mai înseamnă Eminescu astăzi, la peste un veac şi jumătate de la naşterea lui şi ce experienţe personale au avut cu poezia lui.
Poetul Radu Vancu scrie: ”Eminescu este, probabil, poetul român pe care l-am recitit cel mai frecvent. În studenţie, cel mai mult îmi plăceau marile lui panorame vizionare, mai ales apocaliptica lui, pe care mi-am şi făcut licenţa. De la 30 de ani şi până acum, caut să recitesc mai ales poemele, destul de puţine ce-i drept, care anticipează poeticile biografiste, de la Bacovia la douămiişti – începând cu sonetele din 1879, cele cu Afară-i toamnă, frunză-mprăştiată, în care e de fapt tot Bacovia într-o coajă de nucă. Ce mi se pare exemplar la Eminescu, pe lângă biografia lui neverosimil, aproape inuman de pură, e că toate aceste poetici, atât de diferite între ele, sunt trăite la fel de intens şi realizate la fel de superlativ; n-a fuşerit nimic, a trăit fiecare poetică (şi fiecare poem) de parcă de asta depindea viaţa lui. Şi, într-un fel, a şi depins. Şi, odată cu viaţa lui, şi a noastră. E poetul de care depinde toată poezia română, în fond.”
Poetul Florin Iaru: “Dincolo de tehnică, de strălucire, de prozodie, de retorică, există ceva care nu are echivalent şi care nu are răspuns în lumea noastră materială. E un “simţimânt”, cum spune Titu Maiorescu. Simţi că este şi cel mai greu este să explici de ce simţi că este. Ceva te umple brusc de satisfacţie, şi de lume, şi de melancolie, şi de plopi fără soţ, şi de lacul care se tulbură, şi de împărat şi proletar. Toate aceste lucruri intră înainte de a avea conştiinţa că ai în faţă un discurs. Eminescu a fost un mare tehnician şi un mare inventator de limbă. Pentru el nu era imposibil nimic. A răsturnat rimele în limba română, accentele, prejudecăţile, s-a comportat ca un poet în faţa căruia limba este o materie aproape informă care are toate datele şi aceste date nu aşteaptă decât să fie recombinate. Cel mai dificil lucru este să citeşti din Eminescu. Pentru că automat vei încerca să dai sens şi poetul nu vrea să spună nimic mai mult decât ceea ce a spus, literalmente. A căuta sensuri profunde, altele, este o pierdere de timp, este zădărnicie, pentru că, ceea ce spune poetul acolo spune, şi nu în altă parte şi în mintea noastră, a, cititorilor, e bine că se răstoarnă lucrurile şi e bine că nu putem spune de ce. Revenind la CD-urile editate de Casa Radio, partea de rezistenţă este că mari actori îi citesc poezia, ceea ce înseamnă actori care gândesc, care se scutură de convenţii, care dau libertate textului. Şi de aceea există un firesc al versurilor.”
Coperta acestei noi apariţii din Colecţia Fonoteca de Aur”, seria Spectacolul poeziei”, este o prelucrare realizată de artistul Daniel Ivaşcu după volumul original al “Poesiilor” lui Mihai Eminescu.