Gabriela Adameșteanu, aniversată la 80 de ani la Muzeul Național al Literaturii Române
Pe 2 aprilie 2022, Gabriela Adameşteanu - prozatoare de excepție, care a devenit încă de la debut scriitoare canonică a literaturii române - a împlinit 80 de ani.
Corina Sabău, 08.07.2022, 09:22
Pe 2 aprilie 2022, Gabriela Adameşteanu – prozatoare de excepție, care a devenit încă de la debut scriitoare canonică a literaturii române – a împlinit 80 de ani. Aniversarea scriitoarei a fost marcată la Muzeul Naţional al Literaturii Române. Gabriela Adameșteanu este una dintre cele mai cunoscute și premiate scriitoare și jurnaliste din România. S-a consacrat cu romanul „Dimineață pierdută” (1984), care a avut șapte ediții în limba română, a fost recompensat cu premiul Uniunii Scriitorilor din România, tradus în numeroase limbi și transpus scenic de regizoarea Cătălina Buzoianu într-un spectacol memorabil la Teatrul Bulandra din București (1986). Cel mai recent roman al Gabrielei Adameșteanu, „Fontana di Trevi” (2018, editura Polirom) încheie o trilogie începută în 1975 cu „Drumul egal al fiecărei zile” și continuată cu „Provizorat” (2010). Sub semnătura sa au mai apărut volumele de proză scurtă „Dăruiește-ți o zi de vacanță” (1979) și „Vară-primăvară” (1989), romanul „Întâlnirea” (2003), volume de publicistică și „Anii romantici” (memorii, 2014).
Editura Polirom i-a dedicat o serie de autor. Gabriela Adameșteanu a fost timp de paisprezece ani (1991-2005) redactor-șef al săptămânalului politic și social „22” editat de Grupul pentru Dialog Social și al suplimentului „Bucureștiul Cultural”, inițiat de ea, pe care l-a coordonat până în 2013. Carmen Mușat, critic literar și profesor universitar, redactor-șef al revistei Observator cultural, a vorbit la evenimentul organizat de Muzeul Naţional al Literaturii Române despre activitatea jurnalistică a Gabrielei Adameșteanu.
„Gabriela Adameșteanu este una dintre personalitățile care au dat tonul presei independente de după 1989. Prin activitatea ei la Revista 22 și la GDS-Grupul pentru Dialog Social, Gabriela Adameșteanu a arătat că se poate face jurnalism autentic, jurnalism care nu ascunde sub covor probleme grave ale societății, ci le pune pe masă și solicită o dezbatere pe marginea lor. În opinia mea, această ipostază a Gabrielei Adameșteanu, cea de jurnalistă, mi se pare esențială pentru proza ei, pentru că eu nu văd o ruptură între jurnalista Gabriela Adameșteanu și prozatoarea Gabriela Adameșteanu. Dimpotrivă, cred că este vorba de continuitate și sunt sigură că proza Gabrielei Adameșteanu a avut de câștigat datorită activității ei de jurnalist, la fel cum jurnalismul Gabrielei a fost infuzat de profilul de prozatoare. Această curiozitate extraordinară față de ce înseamnă dimensiunea socială, viața cotidiană, destinul omului în confruntarea cu istoria, cu timpul, cu politicul și cu societatea, teme ale prozei Gabrielei Adameșteanu, fie că e vorba de proza scurtă sau de roman, sunt totodată și temele jurnalismului pe care l-a făcut ea. Și cred că cel mai bine se vede această întâlnire între jurnalism și proză în Anii Romantici. Un volum care, pe lângă materia autobiografică, își trage seva din activitatea de conducător de revistă, de formator de opinie și de om interesat de problemele cetății. În același timp, este și un volum în care regăsim tot ceea ce înseamnă structură narativă specifică prozei, tot ceea ce înseamnă procedee și tehnici narative evidente în proza Gabrielei Adameșteanu.”
Gabriela Adameșteanu a vorbit despre contextul în care a preluat conducerea revistei 22. „Revista a avut formula aceea de început în mare măsură datorită lui Stelian Tănase (istoric și scriitor, primul președinte al Grupului pentru Dialog Social (GDS), fondator și redactor-șef al revistei „22”. Eu am fost pentru continuitate dar, sigur, am adăugat foarte mult. Însă linia politică independentă, programul de integrare europeană și orientarea pro-atlantică au existat de la început la revista 22, de pe vremea când Ministerul de Externe și conducerea țării nu le aveau în vedere. În vara lui 1991, revista mergea prost, scotea un tiraj foarte mare care nu prea se vindea, așa că GDS-ul a decis să organizeze un concurs de proiecte. La acel concurs s-a înscris Alina Mungiu-Pippidi (jurnalistă, activistă a societăţii civile), care avea în plan o altă formulă de revistă, diferită de cea moștenită de la Stelian Tănase. Atunci m-am gândit și eu să depun un proiect și am fost anunțată că voi fi redactor- șef. Era septembrie 1991 când am preluat conducerea revistei.”
Doar pentru secțiile care au spațiu! La evenimentul organizat de MNLR, Carmen Mușat a povestit cum a descoperit literatura Gabrielei Adameșteanu, în anii 80. „Am descoperit-o pe Gabriela Adameșteanu ca scriitoare în anii 80, în acei cumpliți ani 80, când eram studentă și când se vorbea în șoaptă, cu admirație, despre două cărți: Cel mai iubit dintre pământeni de Marin Preda și Dimineață pierdută de Gabriela Adameșteanu. Erau anii în care cartea era marfă de contrabandă, dacă nu aveai o relație la librărie era greu să-ți procuri aceste cărți, cozile la librării erau uriașe, iar librăresele profitau și vindeau cărțile respective în pachet cu alte cărți propagandistice. Despre Dimineață pierdută se vorbea la diferite niveluri ale societății. Se vorbea la facultate, se vorbea în cercurile cunoscătoare ale literaților, inclusiv la coafor se vorbea desprea cartea Gabrielei Adameșteanu. Se vorbea despre autenticitatea cărții, despre faptul că e o carte care surprinde răsucirile istoriei și ce se întâmplă cu oamenii în asemenea momente. Pentru prozatoarea Gabriela Adameșteanu este esențial să înțeleagă modul în care istoria mare afectează istoriile mici, destinele oamenilor obișnuiti, dar și destinele personalităților care devin victime ale istoriei fără ca rangul social să facă neapărat diferența.”
Gabriela Adameșteanu a fost vicepreşedintă (2000-2004) şi preşedintă a Centrului Român PEN (2004-2006), membră a Juriului pentru Premiul Uniunii Latine (2007-2010) și președintă de onoare a primului juriu pentru Premiul Goncourt român (2012). Deține Ordinul Chevalier de lOrdre des Arts et des Lettres (2013), acordat de Ministerul Culturii din Franța. Cărțile ei, constant reeditate, sunt traduse în 16 limbi, la edituri cunoscute și foarte bine primite de critica literară, națională și internațională.
