Freiraum – Copiii libertăţii
40 de institute Goethe din Europa au demarat proiectul FREIRAUM. Termenul german nu este foarte ușor de tradus, însă, în context, ar putea denumi o anume frică sau angoasă faţă de ideea de libertate
Monica Chiorpec, 09.02.2019, 12:02
40 de institute Goethe din Europa au demarat proiectul FREIRAUM. Termenul german nu este foarte ușor de tradus, însă, în context, ar putea denumi o anume frică sau angoasă faţă de ideea de libertate; o teamă fie indusă de o potenţială pierdere a libertăţii personale, fie legată, în sens colectiv, de o incapacitate de a beneficia de libertate în sensul ei garantat astăzi de instituţiile europene.
Aşadar, proiectul celor de la Goethe-Institut îşi propune să obţină o radiografie cât mai amănunţită a percepţiei asupra libertăţii din partea tinerilor europeni. Evelin Hust, directoarea Institutului Goethe din Bucureşti „Am vrut să vedem cum am putea conecta oamenii din diferite ţări ale Europei şi să reflectăm la acest lucru, la ideea de libertate. Este astăzi libertatea în pericol? Este ameninţată libertatea de expresie, având exemplul Turciei şi al Poloniei? Este ameninţat dreptul de a alege un mod de viaţă, cum s-a întâmplat în România în cazul Coaliţiei pentru familie, atunci când cineva defineşte ideea de familie? De asemenea, ne-am pus şi întrebări legate de felul în care se mai poate manifesta libertatea în cazul recesiunii economice. Pe de altă parte, suntem cu adevărat liberi? Promisiunile Uniunii Europene sunt traduse, cu adevărat, în libertăţi? Cred că rolul democraţiei şi beneficiile pe care le poate oferi sunt privite mai sceptic aici decât în ţările vestice.”
Proiectul FREIRAUM de interconectare a diferite capitale europene a adus în tandem Bucureştiul şi capitala Lituaniei, Vilnius, prin tragere la sorţi. Iar Ruxandra Ţuchel, realizatoarea filmului „Copiii libertăţii”, mărturiseşte faptul că alegerea, deşi aleatorie, este una cât se poate de potrivită pentru a ilustra ideea de libertate de astăzi în contrast cu perioada comunistă traversată de ambele ţări. „Este foarte importantă această temă a libertăţii. Dacă o gândim în contextul actual al exploziei de populism şi de naţionalism, putem să spunem că este o problemă din ce în ce mai serioasă. Dar este foarte interesant, mai ales în spaţiul Europei de Est, să vedem că, de la o generaţie la alta, între părinţi şi copii, istoria nu pare de înţeles. Copiii cu care am stat de vorbă sunt elevi de liceu, în clasele terminale, au 17-18 ani, iar părinţilor lor, care îşi începeau tinereţea în anii 90, imediat după căderea Zidului, le este foarte greu să le explice acestor copii că lumea s-a schimbat şi că libertatea pe care o au ei acum era utopică în urmă cu treizeci de ani sau mai mult.”
Probabil că ideea de libertate se reflectă astăzi, aşa cum observă şi tinerii intervievaţi în documentarul „Copiii libertăţii”, cu precădere în posibilitatea de a călători liber pentru studii sau pentru a urma o carieră în alte ţări europene. Însă, în acest caz intervin, uneori, barierele economice. Evelin Hust „Cred că, pentru cei tineri, libertatea în mobilitate şi de a alege unde vor să studieze sau să trăiască este acum mult mai extinsă. Dar acest fapt îi priveşte doar pe tinerii foarte bine educaţi. În ultimii ani, ne-am dat seama de faptul că unii dintre tineri se simt lăsaţi în urmă, mai ales că după recenta criză financiară am avut rate ridicate ale şomajului în ţări ca Portugalia, Spania şi Grecia. Probabil că tinerii de acolo se întreabă unde sunt libertăţile lor, din moment ce le lipsesc mijloacele economice pentru a se putea bucura de aceste libertăţi. Nu putem generaliza aceste lucruri, dar cred că, uneori, tinerii văd libertatea ca pe ceva normal, pentru că noile generaţii nu au experimentat vremurile în care, în România sau în Estul Germaniei, oamenii stăteau dincolo de Zid, iar libertatea de mişcare era extrem de restricţionată.”
Dincolo de Cortina de Fier, viaţa tinerilor nu era deloc uşoară, iar încecările de a imita stilul de viaţă al occidentalilor putea avea, deseori, reprercusiuni grave asupra libertăţilor, într-un regim totalitar în care drepturile oamenilor erau încălcate zi de zi. Spre deosebire de România, Lituania ocupată de sovietici trecea printr-un proces de rusificare la nivel lingvistic şi cultural. Ruxandra Ţuchel explică de ce tinerii lituanieni au o viziune diferită faţă de cei din România. „A fost o experienţă foarte interesantă pentru că situaţia seamănă puţin cu ceea ce se întâmplă în România. Evident, între noi şi ei, în afară de istoria aceasta a comunismului pe care am traversat-o în comun există o foarte mare diferenţă, anume că ei s-au aflat sub ocupaţie. Atunci, cultul limbii şi interesul pentru cultura naţională au cu totul alte conotaţii. Ele sunt mai mult decât nişte vorbe, sunt arme de luptă împotriva celor care încercau să îi deznaţionalizeze. Sunt lucruri complicate şi sunt curioasă ce se întâmplă cu tinerii de vârste similare dintr-o ţară care nu a cunoscut totalitarismul postbelic, mă gândesc la Franţa sau la Marea Britanie. Aici, în fostele ţări comuniste, tendinţa este foarte clară. Toţi vor să plece din ţară. Diferenţa dintre România şi Lituania este că tinerii români vor să şi rămână în altă ţară, în timp ce lituanienii vor să se întoarcă acasă după încheierea studiilor.”
În mod surprinzător, urmele grele lăsate de regimul comunist în Lituania postbelică au fost şterse până astăzi aproape în totalitate. Dacă tinerii din Vilnius îşi doresc să plece în state europene vestice pentru studii, este fiindcă sistemul de învăţământ li se pare greoi, depăşit şi mult prea teoretic. În documentarul „Copiii libertăţii”, tinerii lituanieni identifică ideea de libertate cu lucrul la care ţin cel mai mult: posibilitatea de a alege oricând pentru ei înşişi.
