Filmul “Bacalaureat”, distins la Cannes cu Premiul pentru cea mai bună regie, lansat pe DVD

În cadrul Târgului Internaţional Gaudeamus 2016, la standul editurii Humanitas, a avut loc lansarea pe DVD a filmului Bacalaureat, premiat anul acesta la Cannes cu Premiul pentru cea mai bună regie.

Corina Sabău, 31.12.2016, 09:26

În cadrul Târgului
Internaţional Gaudeamus 2016, la standul editurii Humanitas, a avut loc
lansarea pe DVD a filmului Bacalaureat, premiat anul acesta la Cannes cu
Premiul pentru cea mai bună regie. La lansare, alături de regizorul filmului,
Cristian Mungiu, şi actorul Adrian Titieni, interpret al rolului principal, au
fost prezenţi directorul editurii Humanitas, Gabriel Liiceanu, precum şi
scriitorul şi editorul Marius Chivu. Bacalaureat, care a adus peste 55.000 de
spectatori în cinematografele din România urmează să fie distribuit în peste 50
de ţări. La sfârşitul acestui an, a ajuns pe ecranele din Franţa şi Spania, iar
la începutul anului viitor urmează premiera în Canada (ianuarie 2017), SUA
(ianuarie 2017) şi Marea Britanie (martie 2017). Punctul
tare al lui Cristian Mungiu ca regizor şi ca scenarist este felul în care pune
în scenă nişte ecuaţii morale aproape de nerezolvat, extrem de complicate,
nişte ecuaţii în care se amestecă sentimente şi concepte tari precum datoria,
responsabilitatea, morala, dragostea, lucruri de genul acesta, care uneori sunt
raţionale, alteori nu. Şi punctul de greutate al filmelor sale este felul în
care toate personajele au dreptate în acelaşi timp, felul în care ţi-e foarte
dificil să înţelegi al cui adevăr este mai solid, cine are dreptate, cine
exagerează. Bacalaureat este primul film al lui Cristian Mungiu în care nu mai
este vorba de moarte. Este vorba de o chestiune foarte apăsată legată de viaţă,
şi mai ales despre succesul în viaţă. Ce este uluitor aici, şi mă bucur că
pentru prima dată avem acces la forma tipărită a scenariului, este felul în
care Cristian Mungiu reuşeşte să construiască aceste personaje şi dialogurile
dintre ele într-o formă extrem de exactă şi echilibrată.

La lansarea dvd-ului din cadrul
Târgului Internaţional Gaudeamus 2016, filosoful şi editorul Gabriel Liiceanu a
analizat filmul lui Cristian Mungiu dintr-o perspectivă istorică. Din
păcate, România, intrând în modernitate, trage după ea o istorie a Levantului,
adică o istorie a unei societăţi bazate nu pe reguli, ci pe relaţii. Faţada
societăţii a fost pavoazată modern, este adevărat, cu legi şi cu instituţii
democratice, dar în interiorul ei au continuat să funcţioneze structuri
întârziate. Forma a devenit modernă, dar fondul a rămas levantin, a spus
Gabriel Liiceanu, care a făcut referire şi la societatea pe care o regăsim în
filmul lui Mungiu: O societate care este prinsă într-o
falie a istoriei în care indivizii sunt cei în carne şi oase, indivizi care nu
se pot ridica la nivelul statutului de cetăţean care i-ar face să trăiască sub
egalitatea unor legi şi unor reguli. În faţa legii, individul devine
întotdeauna abstract. Această lume este descrisă de filmul lui Cristian Mungiu.
Lumea acestor indivizi concreţi, între care nu funcţionează regulile şi legile,
ci relaţiile, un sentimentalism dulceag, o cumsecădenie infinită. Iar
sentimentalismul acesta învăluie lumea şi care îţi dă senzaţia că totul poate
fi aranjat, totul poate fi schimbat datorită acestor relaţii. Transplantul de
ficat nu aşteaptă rândul, lista de aşteptare nu funcţionează, se intră mereu
prin faţă, relaţiile sunt decisive, totul se bazează pe băieţi buni, pe
aranjamente, pe ne înţelegem, pe fentăm legea, suverană este relaţia
personală, şi nu regula abstractă, care dă alura unei societăţi moderne.
Urmarea pentru o societate care nu poate face saltul de la relaţie la regulă
este, în mod fatal, corupţia. Iar corupţia este pusă în scenă de Cristian
Mungiu cu mult talent, pentru că este vorba de o societate în care poziţiile
sociale sunt ocupate nu prin selecţie, nu prin merite, ci prin lanţul
slăbiciunilor. Şi atunci, răul este insidios, apare în lume mai întâi prin
masca binelui. Ceea ce frapează în film este că toţi sunt băieţi buni, toţi în
frunte cu viceprimarul, cu politicianul, care este adorabil. Şi directorul de
liceu tot aici se încadrează, cum spuneam, toţi sunt băieţi buni. Şi atunci
care este este drama celui care refuză această lume şi care vrea să-şi salveze
copilul, trimiţându-l departe de acestă lume? Ca să poţi refuza această lume,
mai întâi trebuie să intri în ea. Iar din momentul în care ai intrat în ea, începe
murdărirea treptată. Aşa se întâmplă şi cu medicul, care era un om cinstit, pe
măsură ce intră în lumea aceasta, se murdăreşte treptat.

Regizorul Cristian Mungiu: Până
la urmă, acest film pleacă dintr-o mare disperare, pe care o observ, pe care am
înţeles-o şi pe care o resimt şi eu din când în când, şi dintr-o mulţime de
dileme, nu ştiu dacă dileme morale, cât mai ales nişte dileme personale în
raport cu vârsta noastră, cu viitorul nostru, cu soluţiile noastre. Mai ales în
raport cu aceste soluţii, la care eu mă gândesc în raport cu copiii noştri.
Putem spune o mulţime de lucruri abstracte copiilor, mai ales când ei sunt
foarte mici, însă din momentul în care ei intră în viaţa reală şi se lovesc de
diverse situaţii, constată că discursul nostru foarte coerent de acasă nu are
nici o legătură cu lumea reală în care au nimerit. Traversez momentele acestea
de părinte în fiecare zi, şi ca atare am şi decis că, deşi nu am soluţii, măcar
să fac un film în care să ridic aceste întrebări.

Proiectat în premieră la Festivalul de Film de la Cannes şi distins
cu Premiul pentru regie, Bacalaureat a fost cotat cu 5 stele de Peter
Bradshaw, celebrul critic de la The Guardian. Filmul regizorului român
este complex, e un studiu psihologic ca o pildă morală, despre alegerile
meschine pe care oamenii le fac pentru a-şi face drum cu coatele în viaţă.
Oameni constrânşi de o loialitate pe care le-o datorează altora, care, la
rândul lor, i-au ajutat în treburi josnice, se folosesc de corupţia generală
pentru un alibi personal, ce-i justifică, scrie Bradshaw.