Festivalul Internaţional al Filmului de Dans Bucureşti
Din dorinţa de a pune bazele unei industrii creative de film de dans, în urmă cu trei ani s-a născut Bucharest International Dance Film Festival
Luana Pleşea, 29.09.2017, 15:12
Din dorinţa de a pune bazele unei industrii creative de film de dans, în urmă cu trei ani s-a născut Bucharest International Dance Film Festival, eveniment care a reuşit rapid să adune un public numeros. Iniţiatoarea festivalului este Simona Deaconescu, coregrafă, dar şi creatoare de filme de dans. Tot acest demers a început de la mine realizând filme. Am făcut filme de dans care au mers foarte bine în festivalurile internaţionale. Unul merge foarte bine şi acum. Fiind invitată la unele dintre aceste festivaluri, mi-am dat seama ce comunitate faină este acolo. Vezi foarte multe lucruri noi, filmele sunt atât de diferite între ele, iar publicul e foarte numeros. Mă aşteptam să fie festivaluri de nişă, dar am ajuns în săli de cinema cu sute, aproape o mie de oameni. Un public fidelizat, oamenii vorbeau foarte lejer despre acest tip de film şi erau şi pasionaţi, un fel de fani ai genului. Mi s-a părut foarte interesant şi am zis că sigur este posibil să faci şi la noi aşa ceva, pentru că publicul de la noi este foarte curios. Atâta timp cât există curiozitate, şi noi, ca industrie creativă, putem oferi produse care să o satisfacă”.
The Age of the Strange este conceptul sub care festivalul a adunat anul acesta, la a treia ediţie, o serie de evenimente care propun o întoarcere la starea de natural: 35 de filme scurte, dintre care 20 în competiţia internaţională, 7 în competiţia românească şi 8 în seria Midnight Specials, o expoziţie de artă vizuală, performance-uri şi ateliere. Simona Deaconescu, directorul artistic al festivalului Ne aflăm într-o epocă cu suspans, o epocă în care simţi pericolul, cu toate că nu se întâmplă, poate, lângă tine. Tot timpul te simţi ameninţat, într-un fel sau altul. Câteodată, chiar am impresia că trăim într-un fel de paranoia. Am încercat să construim această ediţie în jurul acestei contradicţii: cum mai reuşeşte corpul să rămână natural, mai vrea să rămână natural în această epocă sau alege să se altereze sau se alterează fără voia sa şi rămâne prins în acest context?”.
20 de filme din 14 ţări au fost selectate din peste 300 de aplicaţii pentru a intra în competiţia internaţională. Simona Deaconescu: Am avut filme care vorbesc despre un corp politic… De exemplu, filmul 2-28”, care a luat o menţiune specială şi care vorbeşte despre efectul pe care l-a avut dictatura generalului Chang în Taiwan. Am avut filme care vorbesc despre conceptul de libertate aplicat în Israel, filme în care se vorbeşte despre situaţia femeii şi drepturile femeii în Irlanda… Adică au fost filme care au tratat foarte clar anumite probleme care există în societatea contemporană sau care au atras cumva atenţia asupra lor. Am avut filme care la nivel de propunere artistică abordau ideea de sistem – ce înseamnă un sistem. Dar, pe de altă parte, am prezentat şi filme care vorbesc despre ce înseamnă dansul într-o societate, care este puterea lui, ce poate schimba, filme despre oameni cu personalităţi puternice, evenimente inedite sau experimente la nivel de estetică, în care ni s-a părut că se inovează genul filmului de dans prin abordarea artistică a creatorilor”.
Cea mai îndrăzneaţă propunere pentru ediţia din acest an a Festivalului Internaţional al Filmului de Dans a fost lansarea unei competiţii naţionale, crede Simona Deaconescu: “Ne-am dat seama că poate nu sunt neapărat foarte multe filme româneşti de dans acum, dar, dacă noi lansăm un call” care este dedicat special creatorilor autohtoni, poate impulsionăm comunitatea artistică să realizeze filme. Căutăm filme de dans care au o idee puternică, care propun un limbaj interesant. Încurajăm coregrafii din România să colaboreze poate cu regizori sau să îşi asume rolul de regizori şi să facă filme de dans. Am selectat şapte filme, foarte diferite şi ca stil, şi ca propunere, şi ca abordare cinematografică, dar şi coregrafică. E interesant faptul că premiul pentru Cel mai bun film românesc a fost câştigat de filmul Golden Boi”, realizat de două coregrafe foarte tinere. Toţi membrii juriului l-au votat şi explicaţia a fost că e ceva nou, proaspăt, e ceva care poate nu e perfect, dar nu a mai fost văzut înainte, se simte că s-ar putea inova. E un film cu corpuri imperfecte, puse într-un spaţiu imperfect. Dar şi celelalte filme au fost foarte bine integrate în context. Mi se pare că este un precedent şi că o să existe filme de dans în România în viitor”.
Cele două filme de lungmetraj invitate în festival, deşi diferite ca gen, au umplut sala cinematografului. La Danseuse/Dansatoarea”, lungmetraj de ficţiune, regia Stéphanie Di Giusto, a avut premiera în 2016 la Festivalul Internaţional de Film de la Cannes, secţiunea Un certain regard. Pelicula spune povestea lui Loïe Fuller, o răsfăţată a celebrelor spectacole de cabaret de la Folies Bergère (Paris) la începutul secolului al XX-lea şi sursă de inspiraţie pentru Toulouse-Lautrec, dar şi pentru fraţii Lumière. Al doilea lungmetraj proiectat, Wim”, este realizat de Lut Vandekeybus, sora celebrului performer, coregraf şi regizor Wim Vandekeybus. Pornind de la pe spectacole, repetiţii, interviuri şi arhive familiale, Lut explorează creativitatea neliniştită a fratelui ei.
A treia ediţie a Bucharest International Dance Film Festival s-a desfăşurat în perioada 7 – 10 septembrie la Cinema Elvira Popescu, MNAC – Muzeul Naţional de Artă Contemporană, CNDB – Centrul Naţional al Dansului Bucureşti şi în spaţii neconvenţionale.
