Festivalul de Teatru Toma Caragiu de la Ploieşti

La mijlocul lunii mai, Teatrul Toma Caragiu din Ploieşti a organizat a V-a ediţie a Festivalului de Teatru Toma Caragiu.

Luana Pleşea, 30.05.2015, 10:09

La mijlocul lunii
mai, Teatrul Toma Caragiu din Ploieşti a organizat a V-a ediţie a Festivalului
de Teatru Toma Caragiu. Prin evenimentele propuse publicului ploieştean,
festivalul a continuat direcţia începută în urmă cu un an cu programul Noul
val – chip de regizor, de spaţiu al întâlnirilor regizorale. Regizori tineri
precum Sânziana Stoican, Mariana Cămărăşan, Andreea şi Andrei Grosu, Horia Suru
şi Dragoş Alexandru Muşoiu s-au regăsit pe afiş alături de regizori familiari
publicului, precum Victor Ioan Frunză, Cristi Juncu şi Răzvan Mazilu.

Teatrologul
Andreea Dumitru este, începând de anul trecut, selecţionerul festivalului:
Am dorit să continui pariul pe care l-am pus la prima ediţie, acela că
festivalul acesta poate să capete o identitate, un profil care să îl facă
aparte printre mulţimea festivalurilor de teatru din ţară. Şi am continuat
această temă a Întâlnirilor regizorale, reuşind să aducem ceea ce ne-am dorit
la ediţia precedentă, şi anume cât mai multe nume de regizori tineri în
selecţia oficială. Dintre cei nouă regizori care au venit anul acesta cu
spectacole, şase sunt foarte tineri. Chiar unul dintre ei, Dragoş Muşoiu, e
debutant, am adus spectacolul lui de debut de la Teatrul Naţional din Craiova.
Este foarte interesant de observat cum aceşti tineri regizori lucrează în
moduri extrem de diferite cu textul, cu spaţiul, cu actorul şi nu se feresc de
textele mari.

Iar publicul ploieştean i-a primit foarte bine pe
tinerii regizori, povesteşte selecţionerul Andreea Dumitru: Poate
că nu sunt cele mai experimentale montări sau cele mai curajoase din punct de
vedere estetic. Sunt nişte montări mai degrabă făcute să aibă succes de public,
ceea ce eu cred că e un lucru extraordinar totuşi, pentru că un festival în
care nu sunt puzderie de spectacole care să se joace simultan pe mai multe
scene, ci maxim două reprezentaţii pe seară, e bine să se joace cu sala plină,
nu cu sala goală. Sunt spectacole extrem de valoroase, foarte bine jucate -
asta s-a văzut în toate serile – şi cu structuri foarte solide. Iar noi ne-am
propus să construim publicul şi pentru alt gen de spectacole, mai curajoase din
punct de vedere estetic. De aceea, ne-am întâlnit în acest festival cu viitorii
spectatori – liceeni şi studenţi din Ploieşti, mergând în întâmpinarea lor la
Universitate sau la Biblioteca Judeţeană. Acolo, au avut ocazia să discute cu
Răzvan Mazilu, cu Claudiu Bleonţ, deci cu personalităţile prezente la festival.

Una dintre aceste întâlniri a fost organizată în
contextul împlinirii a 90 de ani de la naşterea actorului Toma Caragiu, care
şi-a petrecut copilăria în Ploieşti şi, mai târziu, a fost director al
Teatrului de Stat din acelaşi oraş. Regizorul Mihai Lungeanu, Redacţia Teatrul
Naţional Radiofonic – Radio România, a fost gazda evenimentului care a avut loc
la Biblioteca Judeţeană Nicolae Iorga: Am profitat de faptul
că doamna Magda Duţu, colega noastră, a realizat în timp două CD-uri dedicate
lui Toma Caragiu şi am propus teatrului să organizeze o audiţie publică în care
iubitorii de teatru radiofonic şi de teatru în general să afle despre Toma
Caragiu o mulţime de lucruri pe care nu au cum să le afle din altă parte. În
plus, să organizeze un concurs pentru generaţia tânără şi foarte tânără, care
nu ştie cine a fost Toma Caragiu, premiul fiind cele două CD-uri. S-a
dovedit o acţiune de succes atât pentru teatru, cât şi pentru ideea pe care
noi, ca redacţie de teatru radiofonic, o susţinem, aceea de a reinsera
termenul, noţiunea, preocuparea pentru teatru radiofonic în orizontul cultural
al tinerei generaţii.

În acest cadru, al întâlnirilor cu tinerii
regizori, Teatrul Toma Caragiu, instituţia organizatoare a festivalului, a
prezentat premiera spectacolului Menajeria de sticlă, de Tennessee Williams,
pus în scenă de tânăra Sânziana Stoican cu actorii teatrului ploieştean. Un
text frumos, un text celebru… Totuşi, am întrebat-o pe Sânziana Stoican ce a
convins-o să se oprească asupra lui: Universul acesta al
familiei dezbinate, în care un tânăr încearcă să-şi găsească propriul drum în
viaţă şi pentru asta trebuie să se subordoneze altor valori decât cele în care
el simte că ar trebui să creadă. Toate aceste relaţii de familie mi-au plăcut
foarte mult şi de asta m-a interesat în principal textul. Consider că aceste
teme rămân valabile peste ani. Relaţiile de familie nu se schimbă, iar
contextul social din perioada în care a fost scrisă piesa e cumva similar cu ce
trăim noi acum. Era o perioadă de criză economică, în care oamenii nu îşi
găseau de lucru, în care trebuiau să facă multe sacrificii pentru a putea
supravieţui. La nivel de context social, am simţit nişte similitudini cu ce se
întâmplă acum chiar la noi, în România anului 2015. Mai mult decât atât, am
vrut să păstrez acel parfum al epocii, pentru că mi se pare esenţial pentru
modul în care este scris textul, pentru faptul că e prezentat ca o amintire a acestui
tânăr.

Într-un peisaj teatral care nu duce lipsă de
festivaluri, se pare că Festivalul Toma Caragiu Ploieşti şi-a găsit locul şi
rolul său. Selecţionerul Andreea Dumitru: Pentru comunitatea
ploieşteană este un privilegiu să aibă un festival care aduce aici unele dintre
cele mai bune spectacole din stagiunea respectivă. Iar pentru fenomenul teatral
românesc este iarăşi o propunere teatrală binevenită, aşa cum am simţit şi la
ediţia precedentă, când, dorindu-ne să facem un festival de regie, foarte mulţi
oameni de teatru şi mai ales tineri ne-au spus ce bine că v-aţi gândit la
asta, pentru că actorii au mai multe prilejuri de a se expune, de a-şi arăta
arta, pe când despre regizori se vorbeşte foarte puţin, ori ei sunt cei care,
până la urmă, fac mişcarea teatrală sau o duc într-o direcţie sau alta. Şi sunt
foarte importanţi şi pentru mişcarea teatrală internaţională. Programatorii
străini vin în România în căutare de regizori noi şi abia apoi descoperă
tinerii actori sau actorii noştri cei mai importanţi. Deci, eu mi-aş dori ca
aici să se lanseze numele cele mai valoroase în regie şi să vedem cele mai
valoroase producţii ale regizorilor consacraţi.