EXT. MAȘINĂ. NOAPTE, un nou film de Andrei Crețulescu
EXT. MAȘINĂ. NOAPTE combină mai multe genuri și stiluri, construind o poveste despre cum (NU) se face un film – „Un making-of cu aer de cronică absurd/postmodernă”, după cum notează regizorul.
Corina Sabău, 19.10.2024, 14:02
EXT. MAȘINĂ. NOAPTE, cel de-al doilea lungmetraj regizat și scris de Andrei Crețulescu are în distribuție patru actori emblematici ai noului val care joacă mai multe roluri: Rodica Lazăr, Șerban Pavlu, Andi Vasluianu și Dorian Boguță. Compus din trei părți, filmate în planuri-secvență, EXT. MAȘINĂ. NOAPTE combină mai multe genuri și stiluri, construind o poveste despre cum (NU) se face un film – „Un making-of cu aer de cronică absurd/postmodernă”, după cum notează regizorul. În opinia actorului Șerban Pavlu, filmul „este inedit în toate privințele: felul în care este scris, montat, cast-ul filmului, care face mai multe lucruri, inclusiv personajul meu.”
Andrei Crețulescu: ”E un film foarte românesc. Sigur, mi se poate spune, dar toate filmele românești pot fi considerate foarte românești. Este adevărat, însă acesta, cu toate că poate părea dificil sau năstrușnic, este și foarte retro, este și foarte vorbit, și de aceea mă refer la acest „foarte românesc”. Este un film foarte vorbit, în plus, am senzația – confirmată deja de reacția publicului, atât la TIFF, cât și la proiecțiile de la premieră – că este un film la care publicul vorbitor de limbă română poate să vibreze un pic mai mult. Dar, evident, când am spus că este românesc, nu m-am referit la faptul că este un film destinat doar publicului de aici. Am spus că e foarte românesc, pentru că, așa cum deja se știe, este un film foarte, foarte vorbit. De aceea, eu cred că publicul nativ de limba română are un avantaj uriaș față de spectatorii care sunt obligați să citească subtitrarea, la care evident că pierzi aproape jumătate din semnificația dialogurilor.
Este și un film greu spre imposibil de marketat, pentru că, oricât de mult ai vrea să pui degetul pe el și să spui se încadrează în genul ăsta, o posibilă încadrare va fi greșită din start, pentru că n-ai cum să cuprinzi practic toate palierele pe care se plimbă filmul ăsta, ca o bilă într-un joc, dacă vrei. De aceea vor fi spectatori care-l vor vedea ca pe un thriller, alții îl vor vedea ca pe o comedie sau ca pe o satiră, alții vor detecta discursul meta-cinematografic. Toate definițiile și încadrările astea sunt corecte. De fapt, nu există definiție perfectă, dar nu există nici una greșită, ca zic așa. Sunt mai multe filme într-unul singur. Sunt foarte multe filme într-unul singur.”
EXT. MAȘINĂ. NOAPTE, un thriller sîngeros care se transformă în propriul său „making of”, dar și o conversație despre film, despre frică și ficțiune a avut premiera în cadrul Zilelor Filmului Românesc de la TIFF (Festivalul Internațional de Film Transilvania) și a intrat recent și în cinematografele din țară.
Andrei Crețulescu: ”De fapt, inițial plănuiam un thriller adevărat, un thriller clasic, ca să zic așa, un thriller în 10 personaje pe care furtuna le-a blocat la o cabană de munte și care ajung, din diverse motive, să se omoare între ele. Era o poveste foarte sângeroasă și suna foarte bine pe hârtie, ca scenariu. Numai că a venit pandemia și a trebuit să regândim toată întreprinderea. Iar dincolo de pandemie am devenit și tătic și m-am gândit atunci că un film în care oamenii se omoară între ei poate nu mă mai reprezintă în momentul acela. Așa m-am gândit că poarte ar fi mai incitant, mai provocator, să facem un film despre cum se face un thriller, să facem un film despre niște oameni care vor să producă un thriller sângeros. Astfel că și thrillerul inițial există cumva în filmul ăsta, numai că are o altă perspectivă.
Pe de altă parte, m-am gândit că e mai simplu dacă în loc de un film cu zece actori în distribuție avem un film cu doar patru actori. Dar acești patru actori joacă în total vreo 12 personaje. Deci am câștigat și n-am câștigat, ca să zic așa. Și a fost mult mai greu, pentru că ne-am autoimpus cumva de la început această structură de-a compune filmul din trei cadre mari, care să fie turnate în plan-secvență, adică fără tăietură. Și asta a fost greu pentru pentru toată lumea din echipă, în afară de mine, să zicem. Este greu pentru absolut toată lumea, dar în același timp este și mai pasionant pentru că este mai onest. Neavând tăieturi, tot ce se întâmplă se întâmplă în fața ta. Neavând tăieturi nu ai plan detaliu, nu ai prim-planuri. Eu, ca autor al filmului, nu-ți condiționez perspectiva, nu te constrâng – prin montaj – la cine sau la ce să te uiți. Tu, spectator, ai un tablou și alegi să te uiți la ce crezi că te pasionează sau te intrigă. De aceea planul-secvență mi se pare o propunere cumva mai onestă în relația noastră așa specială, regizor – spectator.”
Codruța Crețulescu, Vlad Rădulescu și Claudiu Mitcu sunt producătorii filmului, din partea Kinosseur, Avanpost Media și Wearebasca. Imaginea filmului este semnată de Andrei Butică, montajul a fost realizat de Cătălin Cristuțiu, decorurile și costumele de Mălina Ionescu. Inginer de sunet este Alexandru Dragomir, iar Marius Leftărache semnează sound design-ul. Andrei Crețulescu a fost remarcat de critică în 2015, când scurtmetrajul RAMONA a fost premiat la Cannes, în cadrul secțiunii Semaine de la Critique. Lungmetrajul său de debut, CHARLESTON (2017), a avut premiera mondială în Competiția de la Locarno, a fost prezentat în peste 30 de festivaluri internaționale și a fost un succes de public pe ecranele din România.
