Expoziția „Între România și Franța. Un parcurs plastic remarcabil”

Expoziția anuală a Pinacotecii București, din cadrul Muzeului Municipiului București (MMB), are o importanță aparte pentru că se înscrie în contextul general de celebrare a 30 de ani de francofonie în România.

Ion Puican, 17.02.2024, 14:47

(Afis expoziția „Între România și Franța. Un parcurs plastic remarcabil”)

Expoziția anuală a Pinacotecii București, din cadrul Muzeului Municipiului București (MMB), are o importanță aparte pentru că se înscrie în contextul general de celebrare a 30 de ani de francofonie în România. Astfel, la Palatul Suțu din centrul capitalei, una dintre locațiile emblematice ale MMB, are loc expoziția „Între România și Franța. Un parcurs plastic remarcabil” – expoziție ce poate fi vizitată până în toamna acestui an, la final de septembrie. Despre expoziție am stat de vorbă cu directorul adjunct al MMB, Elena Olariu:

„Expoziția a fost deschisă pe 17 noiembrie 2023 și va rămâne deschisă până pe 26 septembrie 2024, deci este suficient timp ca iubitorii de artă să o poată vedea. În anul 2023 s-au sărbătorit 30 de ani de francofonie în România și din acest motiv a fost deschisă și această expoziție. Ideea cea mai importantă care se desprinde, prin parcurgerea lucrărilor expuse, este legătura intrinsecă dintre arta românească și cea franceză. Începând din secolul al XIX-lea, în a doua jumătate a secolului și mai ales în prima parte a secolului XX, până la instaurarea regimului comunist, tinerii români mergeau în Europa să studieze arta. Studiau la Munchen și la Paris. La Paris, studiau la cea mai mare academie de artă din lume, la Beaux Arts, pentru că Parisul devenise centrul mondial al artei, cel puțin în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. „

Elena Olariu ne-a detaliat mai multe despre istoria francofoniei românești din perspectiva artelor plastice și atracția pentru Franța și, mai ales, pentru Paris a artiștilor români. Elena Olariu ne-a vorbit și despre începutul artei moderne în România și întemeierea școlii superioare de artă, început pornit de pictorul Theodor Aman (1831-1891).

„În capitala Franței pleacă și Theodor Aman, de exemplu, cu el și deschidem expoziția noastră, care face studii complete de artă la Paris. Și chiar începe să expună la saloanele oficiale de acolo, saloane care erau mari expoziții de artă, cele mai mari din Europa, în care expuneau artiștii francezi, dar și artiștii care studiau în Franța sau artiștii care rămâneau după studii la Paris pentru a-și continua o carieră strălucită. Deci Theodor Aman își îndeplinește acest mare vis de a studia în capitala europeană a artei. Se reîntoarce în România și înființează Școala de Belle-Arte de aici.”

Directorul adjunct al MMB ne face o trecere în revistă a unor mari nume de artiști români (precum Nicolae Grigorescu, 1838-1907, Ion Andreescu, 1850-1882 sau Ștefan Luchian, 1869-1916), artiști ale căror opere se pot vedea în expoziția de la Palatul Suțu, influențați de Franța și de legăturile artistice cu arta de acolo:

„Un alt artist important, un mare maestru, pictor național, Nicolae Grigorescu, pleacă și el la Paris să-și desăvârșească studiile de artă. Mulți dintre ei erau pictori de biserici anterior și mergeau la Paris să învețe arta modernă, arta picturii de șevalet, am spune noi astăzi. Andreescu la fel. Avem o lucrare interesantă în expoziție. … După Grigorescu, Andreescu, vine la Paris și Ștefan Luchian, care, chiar dacă studiase inițial la Munchen, stă o perioadă la Paris. Deci acest pelerinaj, să spunem foarte interesant între München și Paris, se păstrează pentru multă vreme.”

Elena Olariu ne descrie și relația extraordinară dintre pictorul român Theodor Pallady și marele pictor francez Henri Matisse:

„În Franța, artiștii români cunosc și mari maeștri francezi, … Pallady, de exemplu, se împrietenește cu Matisse, … și, pentru cei care nu știu, povestea extraordinară a iilor românești, îi face cadou marelui artist francez o mică serie de ii tradiționale extraordinar cusute. I le dăruiește lui Matisse, care realizează și el o serie importantă de lucrări artă, grafică, dar și pictură cu aceste iei țărănești purtate de tinere care îi pozează ca model. … Aceste legături extraordinare nu au dat rezultate doar pe plan artistic, ci și pe planul promovării în general, a culturii române și asta e foarte important de semnalat.”

Ce alți artiști sunt prezenți în expoziția „Între România și Franța”?

„Alți artiști importanți pe care îi putem vedea în expoziție sunt fie Ștefan Popescu, care într-adevăr a studiat la München, dar a trăit foarte mulți ani la Paris. Kimon Loghi, de exemplu, este un alt artist important care pictează, călătorește prin Franța și pictează. Iosif Iser, Max Arnold, Ștefan Constantin și foarte mulți alți artiști care oscilează între România și Franța. La sfârșit aș dori să o amintesc și pe Cecilia Cuțescu-Storck, care în expoziție este reprezentată cu o serie de lucrări de artă grafică și o pictură.”

La finalul discuției noastre, Elena Olariu ne-a declarat:

„Noi credem că această expoziție reflectă pe deplin aceste relații importante stabilite între România și Franța, mai ales în perioada interbelică și apogeul la care arta românească a ajuns în acea perioadă.”