Evenimentul teatral „Horror Vacui”
În București a avut loc cel mai lung eveniment teatral din lume, între 15-22 februarie, la Galeria de Artă Galateca din centrul capitalei – 7 zile, 24 de ore din 24, 505 actori (câte 3 actori pe oră), 505 texte despre gol și abandon – proiectul „Horror Vacui” (tradus ca fobia de gol), o premieră teatrală la nivel mondial realizată cu sprijinul Muzeului Abandonului și Papercuts – o inițiativă pentru schimbare civică.

Ion Puican, 22.02.2025, 14:13
Acest performance teatral și-a propus să realizeze o mediere emoțională și totodată să facă un apel pentru recunoașterea unei părți a trecutului traumatic al României: abandonul copiilor din țara noastră și istoria acestui fenomen în perioada comunistă dinainte de 1989 și cea post-comunistă. Peste 1 milion de copii au fost abandonați în perioada regimului comunist, devenind victimele sistemului care i-a transformat în „copiii nimănui”. O inițiativă ce își propune să încurajeze schimbarea socială prin mai multă reziliență culturală și civică. Actorul, dramaturgul și inițiatorul proiectului „Horror Vacui”, Alexandru Ivănoiu ne-a spus care a fost inspirația din spatele proiectului:
„O întrebare pe care am primit-o foarte des în ultima vreme și mi se pare că în fiecare zi de performance găsesc câte un răspuns nou. Azi mi-am dat seama că am creat acest performance și pentru ca colegii mei actori să fie mai, mai înlănțuiți, mai uniți, să vină să se vadă unii pe ceilalți dincolo poate de un soi de diferențe estetice sau politice între noi. Am fost curios, cred, și dacă ne putem ralia mai mulți oameni în jurul, minim 500, în jurul unui singur proiect, în jurul unei idei. Într-o perioadă în care mi se pare că e atât de simplu să găsim diferențe și e și mai simplu să transformăm diferențele alea în niște motive foarte ferme pentru care să nu stăm cu cineva sau să evităm pe cineva la lucru. Și cred că, sigur, așa cum este toată dimensiunea asta a abandonului explorat în fiecare poveste și așa cum explorăm și opusul abandonului, cred că așa explorăm și noi, artiștii formate noi și momente în care e mai important ce facem împreună decât ce facem fiecare individual.”
Textele folosite în spectacolul-eveniment „Horror Vacui” sunt bazate pe mărturii și povești arhivate de către Muzeul Abandonului sau texte ale unor autori contemporani. Acestea conturează o meditație colectivă despre recunoașterea trecutului și reconstrucția viitorului. Mai mult, inițiativa aceasta își propune să creeze un spațiu intim și continuu de dialog în găsirea unor soluții. Alexandru Ivănoiu ne spune ce date au stat la baza acestui proiect:
„Putem să vorbim despre cele 253 minim de de exemple, mărturii, fotografii, materiale, într-un cuvânt pe care ni l-au oferit cei de la Muzeul Abandonului pentru a le include în „Horror Vacui”, cu restul de elemente pe care ne-am bazat acest performance sunt texte scrise de autori contemporani, texte donate și mărturii și testimoniale donate de la alte ONG-uri sau alți actori sociali și culturali care se luptă cu abandonul. Deci a fost o desfășurare de forțe dincolo de cei 505 actori. Și pe baza textelor și aici mulțumim și suntem profund recunoscători Muzeului Abandonului, căci pe baza muncii lor de arhivă am reușit să creăm noi viața din acest spectacol.”
Care au fost cele mai mari provocări pe care le-a întâmpinat proiectul?
„Principalele provocări, în mod absolut evident, au fost cele legate de program. E foarte greu să potrivești programele a 500 de actori și de foarte multe ori există, pentru măreția acestui proiect, a existat un timp limitat, dar în același timp, paradoxul e că nu cred că era un timp mai bun de atât. Deci să strângi 500 de actori în două luni e foarte greu, dar nu imposibil.”
Care a fost scopul organizatorilor cu proiectul „Horror Vacui” ne spune tot inițiatorul acestuia, Alexandru Ivănoiu:
„Ceea ce ne dorim să atingem cu acest demers este în primul rând, sigur finalmente, ar fi o schimbare legislativă. Să existe o comisie care să documenteze și să cerceteze faptele de abuz împotriva copiilor instituționalizați din 66 și până în 2007, lucru pe care îl cerem formal și noi Papercuts și Muzeul Abandonului și mai multe ONG-uri de profil. Ne dorim să cercetăm pentru a avea un act care să ne spună clar câți, cine și cum. Pentru că credem că doar în baza acestui act am putea genera o schimbare. Și până la recompense sau alte modificări și mijloace punitive, cred că o recunoaștere este cel mai mare pas spre vindecare și e atât de simplu de făcut.”
Alexandru Ivănoiu ne-a vorbit și despre cei care au participat la realizarea proiectului teatral și totodată despre reacția publicului la proiectul „Horror Vacui”:
„În general, oamenii care au participat în proiect au răspuns foarte pozitiv. Adică ne-am bucurat de o rețea de voluntari și de actori deschiși, care au și dat mai departe informații, au și vorbit frumos despre idee și cred că, la rândul lor, sunt mesageri alături de noi, al misiunii pe care o avem. Reacția din partea publicului e una foarte frumoasă. Cred că cel mai înălțător este că avem public la 5 dimineața, la 4 dimineața. Oamenii se trezesc să își vadă prietenii, familia, colegii și apoi rămân și să-i vadă pe alții. Și în timpul nopții se face. Se creează o mică comunitate, ceea ce e special.”