Dansul – un loc important în FNT 2016

A 26-a ediţie a Festivalului Naţional de Teatru i-a fost dedicată coregrafei Miriam Răducanu, o personalitate de neegalat a scenei româneşti.

Luana Pleşea, 05.11.2016, 14:00

A 26-a ediţie a
Festivalului Naţional de Teatru i-a fost dedicată coregrafei Miriam Răducanu, o personalitate de neegalat a scenei
româneşti. Deschiderea oficială a
festivalului a fost marcată de personalitatea coregrafului Gigi Căciuleanu -
vernisajul expoziţiei Căciuleanu şi un spectacol-coupe. Iar doi dintre cei
trei invitaţi străini au fost celebrii coregrafi Angelin Preljocaj şi Carolyn
Carlson. Şi lista poate fi completată de alte câteva spectacole în care dansul
a fost parte importantă, cu coregrafii semnate de Pal Frenak, Răzvan Mazilu,
Andrea Gavriliu. S-ar putea spune că dansul a plutit în aer pe tot parcursul
festivalului.

Când
dedici un festival unei personalităţi ca Miriam Răducanu, îl dedici nu numai
dansului, dar şi culturii şi frumuseţii, spune Gigi
Căciuleanu, una dintre personalităţile artistice care îi datorează descoperirea
şi formarea. Născută în 1924, Miriam Răducanu a
revoluţionat dansul în România prin modul în care a adus laolaltă arte precum
poezia sau muzica, reunite (…) prin forţa şi mesajul unei gestualităţi unice, apreciază criticul de dans Gina Şerbănescu.

Făcătorul
de dans, cum preferă să fie numit, Gigi Căciuleanu a deschis, după cum
spuneam, Festivalul Naţional de Teatru, dar l-a şi închis prin lansarea
volumului Miroirs, care cuprinde texte scrise de-a lungul timpului De când mă ţin minte, tot scriu pe bucăţele de
hârtie, pe unde s-o nimeri, aşa îmi notez dansurile. Aşa am şi spus la lansarea
cărţii, că este o carte care conţine dansuri, aşa cum dansurile mele conţin
poezie şi desene. Nu este deloc o carte plicticoasă şi nici greu de citit.
Dimpotrivă, conţine poezii de spus. Volumul e în mai multe limbi, pentru că
foarte multe dintre poezii nu le-am scris direct în română. Dar mi-am tradus în
română poeziile scrise în franceză şi am reînceput să scriu şi am redescoperit
limba noastră frumoasă. Şi mă întreb de ce există esperanto, când există limba
română, care conţine atâtea elemente care ar fi putut unifica o vorbire
internaţională.

Primele două zile de festival l-au readus în
faţa publicului român pe unul dintre cei mai apreciaţi coregrafi de pe continent:
francezul de origine albaneză Angelin Preljocaj. După Albă ca Zăpada,
Preljocaj a venit acum cu un spectacol inspirat dintr-un basm chinezesc:
Fresca/ La Fresque, care a avut premiera mondială cu doar o lună mai
devreme. Coregraful Angelin Preljocaj Am fost foarte interesat să descopăr alte poveşti decât cele
tradiţionale, pe care le folosim, de obicei, pentru baletele romantice, de
exemplu Cenuşăreasa, Lacul lebedelor. Am vrut să caut în alte culturi modul
în care se transmit poveştile şi ce transmit ele, ce sensuri dau. Şi am
descoperit acest basm chinezesc medieval, pe care îl consider cu adevărat
magnific, care abordează o problemă extrem de subtilă precum cea a
reprezentării. Adică, în cele din urmă, întreaga istorie a picturii, care este
o artă ce dăinuie de la epoca peşterilor, pentru că oamenii preistorici desenau
scene de vânătoare, şi până azi, cu arta conceptuală. Găsesc foarte interesantă
toată această istorie a picturii şi a reprezentării. În prezent, în epoca internetului,
trăim reprezentarea într-un mod atât de ciudat. În plus, este o poveste de
dragoste foarte frumoasă, o poveste visată de cineva care se îndrăgosteşte de o
reprezentare.

Născută în
California şi stabilită la Paris, coregrafa Carolyn Carlson a susţinut un
workshop în cadrul Festivalului Naţional de Teatru şi a venit în FNT cu două spectacole: Short Stories / Scurte
povestiri şi Now/ Acum. Spectacolul Acum are la bază idei precum dansul
trăieşte şi moare acum sau avem posibilitatea de a schimba lumea acum.
Carolyn Carlson, despre gândurile care au născut acest spectacol Pe de o parte,
îmi place foarte mult Gaston Bachelard. Am făcut trei spectacole după textele
sale: Water and dreams, Air and dreams, iar acesta este după La poétique
de l’espace. Vorbeşte despre păduri, intimitate şi imensitate. Pe de altă
parte, am început să iau metroul ca să merg la repetiţii. Şi am observat că
nimeni nu era acolo. Adică, fiecare era preocupat de telefonul său mobil.
Vorbim despre Paris… Şi m-am gândit: este cineva aici cu adevărat? De ce nu
te poţi uita pur şi simplu la oameni şi să te bucuri de călătorie? Găsesc că
acum suntem mai neatenţi la viaţă. Sunt prea multe lucruri. Deci, m-am hotărât
să numesc spectacolul Acum.

Dansul s-a regăsit în FNT şi ca formă de
exprimare în cadrul unor spectacole de teatru. Două dintre ele, prezentate în
ultima zi de festival, au avut coregrafia semnată de Andrea Gavriliu. Este
vorba despre un spectacol montat de Vlad Massaci la Teatrul Sică Alexandrescu,
Braşov – Dansând în noapte, după celebrul film Dancer in the Dark regizat
de Lars von Trier şi despre un spectacol semnat de Mihai Măniuţiu, pus în scenă
la Teatrul Aureliu Manea, Turda – La ordin, Fuhrer!, cu Maia Morgenstern în
rol principal. Prin coregrafiile sale,
Andrea Gavriliu reuşeşte să creeze adevărate lumi în cele două spectacole La Dancer in the Dark,
am încercat să inventăm o lume sonoră cât mai expresivă, pentru că în momentul
în care cineva este aproape orb, celelate simţuri i se ascut foarte tare, în
special auzul. Am încercat să exprimăm asta corporal prin faptul că ritmul şi
sunetele din jurul nostru devin mult mai pregnante şi au un efect asupra
corpului nostru. De aceea, am ales o muzică foarte sugestivă, prin care toate
sunetele aparent obişnuite, care ne înconjoară în viaţa de zi cu zi devin
muzică. La La ordin, Fuhrer! e cu totul altceva. Este vorba despre destinul
unei femei crescute în ideologia nazismului, dar este cineva care a dorit să
facă bine, chiar dacă acest regim a fost catastrofal pentru omenire.
Coregrafic, am încercat să dezvolt un limbaj inspirat din rigoarea regimului
nazist.

Despre
semnificaţia prezenţei atât de pregnante a dansului în FNT 2016, Andrea
Gavriliu spune: Tot ce face un actor în
construcţia rolului său are o componentă coregrafică foarte importantă. Şi cred
că lucrul acesta trebuie să fie din ce în ce mai vizibil şi pentru creatorii de
teatru, dar şi spectatorii trebuie să vadă asta.
Iar Gigi Căciuleanu este de părere că a fost o sărbătoare a artei: Mi se pare foarte simbolic şi îmbucurător
pentru mine personal faptul că am făcut parte din acest festival de teatru,
dansul fiind o particularitate a acestei generalităţi care este teatrul.