Ateliere cinematografice pentru copii
După ce, timp de aproape zece ani a ţinut cronică de film în cele mai importante publicaţii culturale, din 2013 Ileana Bârsan a iniţiat o serie de ateliere cinematografice pentru copii.
Corina Sabău, 08.03.2014, 08:52
După ce, timp de aproape zece ani a ţinut cronică de film în cele mai importante publicaţii culturale, din 2013 Ileana Bârsan a iniţiat o serie de ateliere cinematografice pentru copii. “Cinema-ul este cea mai populară artă, însă este cea mai puţin prezentă în vieţile copiilor. Cinematografele, din păcate, sunt limitate la lista de animaţii şi filme de entertainment de dată recentă, televiziunile nu au programe speciale pentru copii în care cinema-ul şi artele vizuale să fie conţinute, iar şcolile nu au în programă nicio oră dedicată educaţiei cinematografice” spune Ileana Bârsan, jurnalist şi critic de film, explicând cum i-a venit ideea atelierelor, destinate copiilor între 7 şi 14 ani. În plus, Ileana nu este la prima experienţă de acest tip. A participat, în calitate de formatoare, la proiectul – inedit în învăţământul românesc – L’education à l’image, proiect iniţiat de Ambasada Franţei în România, Societatea Culturală Next şi cineasta franceză Vanina Vignal. L’education à l’image a pornit în România în 2009 şi a reuşit să-i aducă pe liceeni mai aproape de cinema, prin proiecţii şi dezbateri pe marginea filmelor care au marcat istoria acestei arte. Un alt program care a contat pentru Ileana este EducaTIFF numit iniţial Program de educaţie media şi cinematografică, lansat în cadrul Festivalului Internaţional de Film Transilvania. Ileana Bârsan: ”Cum scriu de câţiva ani despre film, la un moment dat critica specializată pe cinema a început să decadă, şi m-am gândit că, de fapt, nu prea mai există oameni cu care să schimbi idei pe marginea acestei arte. Critica de cinema nu este, însă, discreditată în acest moment doar în România, e un fenomen destul de general. În plus, revistele în care aş fi putut scrie despre cinema au dispărut, iar spectatorii cam lipsesc din cinematografe, adică ajungem în cazuri fericite la cel mult 200.000 de spectatori, aşa că mi-am dat seama că spectatorii trebuie cumva formaţi. Sigur că este un plan cu bătaie lungă, vorbim despre nişte copii care abia acum încep să vadă filme, să fie interesaţi de această altă modalitate de a spune o poveste, şi de a încerca să înţeleagă aceste poveşti prin prisma propriei vieţi. Mi-am dat seama că aceasta ar fi o soluţie, formarea unor spectatori care să vadă cinema-ul şi ca pe o modalitate de a spune o poveste, şi care să poată face corelaţii între cinema şi alte arte. »
Ileana Bârsan ne povesteşte şi cum se desfăşoară un atelier: ”Modulul introductiv durează cinci săptămâni, cu o şedinţă pe săptămână, în weekend. Vizionarea şi discuţiile ţin cam două ore. În modulul introductiv le prezint copiilor fragmente din filme, fragmente care să nu depăşească zece minute. Şi ei încearcă să înţeleagă imaginile în mişcare, jocul actoricesc, rolul mizanscenei, rolul luminii, lucruri de abecedar de cinema. Nu teoretizăm deloc, ei singuri descoperă privind filmele cum se construieşte povestea, cum se construieste o scenă, care e contribuţia actorului şi care e contribuţia regizorului, cât se vede el în toată povestea asta. Tot în modulul introductiv descoperă şi tehnica montajului, pornind de la o fotografie ajung la cinema şi la montaj. Pot spune că s-au bucurat foarte tare să descopere că şi ei sunt capabili să gândească în imagini.”
Dar atelierele de cinematografie organizate de criticul şi jurnalistul Ileana Bârsan pornesc şi dintr-o experienţă mai puţin profesională: ”Mi-am dat seama de utilitatea lor şi uitându-mă la copiii mei, mai ales la fata mea cea mare, care are aproape 13 ani. Cinema-ul este un extrem de eficient şi rapid mijloc de a comunica, ai o reacţie aproape instantanee când te uiţi la un film, şi aşa se naşte o idee, o dilemă. Iar copiii nu numai că reacţionează imediat, reacţia lor este şi sinceră, exprimă fără ocolişuri ce simt când văd o poveste. Aşa că, în afară de a învăţa câte ceva despre ce înseamnă cinematografia, aceste cursuri le stimulează copiilor creativitatea. Imediat vin cu idei, analizează ce văd pe ecran, vin cu alte variante, se naşte o dezbatere, iar la sfârşit ajung să se chestioneze pe ei. Şi asta e foarte important.”
“De la fotografie la imagini în mişcare. Memorie, imaginaţie şi poveste. La ce sunt bune filmele?“ şi “Regizor, narator, personaj, spectator. Cine spune povestea şi ce urmează? Cum a fost filmul?“ sunt câteva din întrebările pe care criticul de film Ileana Bârsan le propune micilor ei cursanţi.
