Artişti plastici din Râmnicu Vâlcea
Au la activ numeroase expoziţii personale în România şi în străinătate, se declară îndrăgostiţi de zona Vâlcea, unde trăiesc, şi sunt invitaţi la Club Cultura: Petti Velici, Sergiu Plop şi Marcel Duţu.
Corina Sabău, 14.03.2015, 09:13
Au la activ numeroase expoziţii personale în România şi în străinătate, se declară îndrăgostiţi de zona Vâlcea, unde trăiesc, şi sunt invitaţi la Club Cultura: Petti Velici, Sergiu Plop şi Marcel Duţu. Veţi avea ocazia să-I cunoaşteţi atât din programele noastre, cât şi prin pânzele lor, care vor ajunge la câştigătorii concursului Govora.
La 18 ani a avut prima expoziţie personală, s-a specializat în conservare-restaurare, iar în urmă cu mai bine de 20 de ani, Petti Velici s-a stabilit la Râmnicu Vâlcea, oraş care îi trezeşte nostalgii şi care îi aduce liniştea de care are nevoie. ”În Râmnicu Vâlcea am ajuns pe vremea când eram elev la liceu, într-o tabără de vacanţă, organizată de Liceul de Artă Craiova, şi atunci am avut ocazia să cunosc Râmnicul vechi. Între timp s-au schimbat multe, dar nu m-aş fi gândit – conservator cum sunt – că voi ajunge să mă mut aici. Însă asemănarea dintre această localitate şi zona în care am copilărit, cu linişte, cu Oltul care îmi aducea aminte de Dunăre, cu activitatea culturală mult mai pregnantă decît la Turnu Severin, m-a făcut să rămân aici. Iar liniştea aceasta este foarte importantă pentru mine. Pentru că, dacă există oameni care pot picta şi într-o gară, eu nu sunt genul ăsta. Îmi trebuie o anumită intimitate, o anumită linişte, iar zona asta îmi aduce liniştea pe care mi-o doresc. Este importantă pentru tot: şi pentru găsirea subiectului, a culorii, a stării care coboară în mine.”
Petti Velici se declară dezamăgit de statutul artistului în România, care mai degrabă supravieţuieşte decât trăieşte, de asemenea, de neglijenţa autorităţilor faţă de patrimoniu. Pictura rămâne refugiul său: ”Pictez flori. Florile îmi creează linişte. Mă ocup şi de grafică, sunt lucrări care îmi cer foarte mare atenţie. Am în plan şi o serie de portrete, doresc să fac o galerie de portrete. Vor fi cu oameni de la sat, oameni vârstnici, care îmi amintesc de mama, de tata, de bunicul meu, de străbunici. Deocamdată am câteva schiţe şi desene.”
Sergiu Plop s-a născut în satul Arineşti din Basarabia şi se revendică de la avangarda rusă. A devenit “oltean”, cum declară, după succesul pe care l-a avut, la începutul anilor 90, cu prima sa expoziţia de la Râmnicu-Vâlcea, din 1993, împreună cu Arcadie Răileanu. Declară că pictura sa este caracterizată de câteva perioade: o perioada neagră – până în 1993, o a doua perioadă – un fel de pointillism, care s-a terminat cu achiziţionarea întregii expoziţii de către un colecţionar german. A urmat perioada verde, iar acum pictează mai ales figurativ, dar nu poate garanta că nu se va întoarce la abstract.
“M-am născut în partea nordică a Basarabiei. Cum se spune, nordicii sunt mai interiorizaţi, cei din sud sunt mai expansivi. E ceva adevăr în asta, când am venit în Râmnicu Vâlcea a trebuit să mă schimb. Ce-mi place aici, este că lumea este tot timpul activă. Şi cred că asta mi-a influenţat pictura, mai ales perspectiva asupra culorii. Culorile mele sunt mai vesele, mai luminoase. Contează foarte mult să simţi lumina zonei.”
În Republica Moldova există un potenţial artistic foarte valoros, consideră Sergiu Plop. De aceea, de câţiva ani încearcă să-i promoveze pe artiştii basarabeni: ”Am început din 2009, am organizat două ediţii la Muzeul Nicolae Bălcescu din localitatea cu acelaşi nume, lângă Vâlcea .Apoi am început să organizez evenimente în Vâlcea, au urmat alte trei ediţii pe care le-am intitulat La Râmnic. M-am gândit să-i invit pe pictorii basarabeni pentru că unii dintre ei nu sunt cunoscuţi în zona noastră şi doresc să promovez pictura de acolo, şcoala de la Chişinău. Mare parte din aceşti pictori sunt şi profesori la Academia de Artă. Sunt mulţumit de cum au ieşit aceste tabere, a fost o perioadă când aduceam la Biblioteca Antim Ivireanul aproape lunar câte un autor din Chişinău. Cele mai multe ediţii au fost organizate în preajma Zilei Imnului Naţional (29 iulie – n.a.), care se sărbătoreşte anual la Râmnicu Vâlcea. Anul trecut, expoziţia a fost organizată la Muzeul de Artă şi a ieşit foarte fain. Vreo două ediţii au fost organizate la Muzeul Satului Bujoreni, artiştii chiar au pictat acolo. Şi am organizat şi câteva excursii, ca să vadă artiştii invitaţi cu ce se mândreşte zona noastră. Pentru că Vâlcea are multe locuri frumoase, sunt mănăstirile, i-am dus şi la Târgu Jiu, să vadă Coloana Infinitului.”
Locul preferat al lui Marcel Duţu este atelierul lui din Drăgăneşti-Olt, acolo unde ne-a acordat şi interviul pentru RRI. Pe cei care l-au apropiat de pictură, Traian Zorzoliu şi Nicolae Truţă, pictorul îi evocă plin de recunoştinţă: ”Chiar aşa s-a intitulat expoziţia, “Pentru Nae”. Nicolae Truţă, pentru mine, a însemnat o piatră de temelie. Nu m-a pregătit pentru admiterea la Arte Plastice, dar l-am cunoscut de când era organizatorul, de fapt întemeietorul taberelor de creaţie. Şi o tabără de creaţie îţi oferă şansa de a cunoaşte şi alţi artişti, eu mă simt foarte bine comunicând cu alţii, mă stimulează. Prima tabără de creaţie la care am participat a avut loc la Vitomireşti. Iar în timpul facultăţii, se organizau tabere la sfâşitul fiecărui an, era într-un fel şi examenul, şi debutul unui viitor artist.”
Este un şir de arcade şi coloane, explozii de sensuri, tendinţe de aici-acolo şi vertical”, aşa îşi descrie Marcel Duţu pictura. Pe scurt, un modernist: ”S-au întâmplat atâtea în arta plastică, încât nu pot spune că aduc eu ceva nou. Caut. Dar nou sub soare e greu să mai aduci. Lucrările mele sunt însă atipice, mă preocupă tridimensionalitatea. Am avut recent o expoziţie la Vâlcea şi am realizat patru lucrări noi. Am pornit de la idea de cub. Mai exact, în centrul fiecărui tablou era un cub pictat. Am pornit de la ideea de cub, ca formă perfecta, versus imperfecţiunea oamenilor. Lucrările expuse vor pleca în Germania”.
