“Amar”, un documentar premiat la Astra Film Festival
Anul trecut, Premiul pentru Perspective noi de la Astra Film Festival i-a revenit documentarului "Amar", regizat de Diana Gavra, care din 8 martie a intrat în cinematografe.
Corina Sabău, 16.03.2024, 14:14
“Amar”, un documentar premiat la Astra Film Festival
Anul trecut, Premiul pentru Perspective noi de la Astra Film Festival i-a revenit documentarului „Amar”, regizat de Diana Gavra, care din 8 martie a intrat în cinematografe. Diana Gavra a construit, cu tenacitate și curaj, „o relație de încredere și intimitate cu protagoniștii pentru a ne apropia de un grup de oameni pentru care a fura din buzunare este – așa cum descriu ei – „un mod de viață”. Cu obiectivitate, fără senzaționalism, oferind eroilor spațiu pentru a-și exprima sincer viața complicată – acest film dezvăluie cu măiestrie personalitatea oamenilor din spatele stereotipurilor”. Am citat declarația juriului competiției Astra Film Festival. Amar Răducanu, un tânăr de etnie romă, principalul protagonist al filmului, și regizoarea Diana Gavra s-au întâlnit în 2021. Amar i-a furat Dianei un plic cu bani, Diana a făcut plângere la poliție și, cu ajutorul camerelor de supraveghere, hoțul a fost prins. Amar tocmai ieșise din închisoare, unde ajunsese tot pentru furt, și i-a propus Dianei Gavra să-i restituie banii pentru a scăpa de o nouă condamnare. Diana și-a dat seama că pentru a-i restitui banii, Amar ar fi fost nevoit să fure din nou. A acceptat însă să-și retragă plângerea punându-i o condiție: să se lase filmat și să devină personaj în filmul ei documentar. Amar a spus da și așa a început colaborarea dintre cei doi.
La momentul începerii filmărilor, Diana Gavra, regizoare, avocată, profesoară la Școala Naţională de Studii Politice și Administrative SNSPA, avea și un doctorat in integrarea romilor, deci documentase subiectul. Realizarea filmului a fost pentru ea o provocare de a-și depăși limitele și de a încerca să relaționeze cu o lume care îi era străină.
„Am vrut ca prin acest film să pun o altă lumină asupra acestei lumi și să privesc lucrurile din perspectivă umană. Să-i văd pe acești oameni cum sunt ei în realitate, să le cunosc problemele, trăirile, emoțiile, dorințele și frustrările. Am reușit, pe parcursul unui an, să surprind botezuri, nunți, înmormântări, absolut tot ce s-a întâmplat în viața lui Amar, a familiei lui și în cercul său de prieteni apropiați și rude. Desigur că oamenii ca noi nu interacționează deloc cu acest mediu. Trăim în lumi paralele, fiecare în bula lui, iar noi avem impresia că toată lumea gândește ca noi, că ne putem înțelege unii pe alții, că lumea noastră este perfectă. Lumile noastre- a mea și a lui Amar- interacționează numai în caz de conflict. Cum s-a întâmplat în 2021, el mi-a furat niște bani, eu am făcut o plângere și totul se termina trimițându-l la pușcărie.
De fapt, noi nu știm cum trăiesc acești oameni, iar ei nu știu cum trăim noi. Ei nu știu nici ce alte perspective de viață ar putea avea, pentru că nici noi nu ne-am pus problema asta, că ar putea duce o altă viață. De aceea m-am gândit ca prin acest film să arunc o lumină și asupra lumii lor, dar și asupra lumii noastre, ridicând probleme inclusiv de responsabilitate socială. Reiese și din film că Amar s-a născut în București, chiar în centrul Bucureștiului, pe strada Episcop Radu, lângă Calea Moșilor, dar este complet analfabet. Noi avem dezbateri despre analfabetismul funcțional și ne îngrijorăm că este foarte răspândit. Dar Amar nu știe nici să-și scrie numele. Și mă întreb, cum este posibil ca un copil născut în 1986, în centrul Bucureștiului, să fie lăsat de izbeliște? Este adevărat, familia nu l-a dus la școală, că n-a fost acesta modelul lor de viață, dar societatea ce a făcut pentru el? Mă gândesc că în statistici ar fi trebuit să existe menționat că acest copil n-a frecventat școala. Și atunci mă întreb dacă noi n-avem oare nicio responsabilitate față de oamenii ăștia? În epoca ChatGPT ce posibilități poate avea Amar, care nu știe să-și scrie nici măcar numele?”
Amar spune poveştile unor oameni care provin din medii defavorizate, care au avut adicţii și au crescut pe străzi, de asemenea, ale unor oameni care au ajuns să cunoască pe propria piele sisteme, legislaţii şi condiţii de detenţie din diferite penitenciare ale Europei. Unii sunt incurabili, alţii au ajuns să fie integraţi de sistemele sociale din alte ţări, au învăţat să scrie şi să citească, au o viaţă socială, au o locuinţă şi îşi ocupă timpul constructiv. În momentul în care a întâlnit-o pe Diana Gavra, Amar Răducanu avea 35 de ani și făcuse 13 ani de închisoare pentru furt. Propunerea Dianei, de a-l face personaj de film, i-a schimbat viața, spune Amar.
” Vă dați seama că am ieșit din lumea asta, chiar vreau să ies din lumea infracțională. Am o familie, am copiii, nu mai vreau să mă mai duc la pușcărie, că mi s-a luat de atâta pușcărie. Vreau să fiu și eu mai bine, la casa mea. Și mi-a picat bine propunerea doamnei Diana Gavra, am vrut să văd cum este lumea asta pe care nu o cunoșteam. Și chiar îmi place. Când am început să filmăm a fost mai greu pentru că nu eram învățat cu camera, dar pe urmă a început să-mi placă. Și până la urmă a fost bine, am început și eu, și colegii mei să înțelegem cum trebuie să ne mișcăm în fața camerei.”
Documentarul AMAR este o producție Pintadera Film și Pro Omnia Cinema realizată cu sprijinul Centrului Național al Cinematografiei. Directorul de imagine al filmului este Marius Panduru, iar imaginea este semnată de Rareș Dima, Lóránd Márton, Ștefan Comănescu, Alexandru Mavrodineanu, Gabriel Scoarță, Andrei Petrea, Radu Strîmbeanu. Montajul a fost realizat de Eugen Kelemen și Monica Pascu.
