Alina Grigore, marele premiu Scoica de Aur la Festivalul de film de la San Sebastian

Filmul de debut al regizoarei Alina Grigore, Crai Nou (Blue Moon) a obţinut anul trecut marele premiu - Scoica de Aur - la unul dintre cele mai prestigioase festivaluri de film din Europa, cel din San Sebastian (Spania).

Corina Sabău, 08.01.2022, 16:07

Filmul de debut al regizoarei Alina Grigore, Crai Nou (Blue Moon) a
obţinut anul trecut marele premiu – Scoica de Aur – la unul dintre cele mai
prestigioase festivaluri de film din Europa, cel din San Sebastian
(Spania). Crai nou/ Blue
Moon este scris şi regizat de Alina Grigore și îi are în distribuție pe
Ioana Chiţu, Mircea Postelnicu, Mircea Silaghi şi Vlad Ivanov. Scenariul
filmului este inspirat din experiența personală a actriței și regizoarei Alina
Grigore, care și-a trăit o parte din copilărie într-un sat din județul Neamț.

În
special fetele n-aveau nici o șansă să evolueze, abuzul fizic și psihic la care
erau supuse devenind o obișnuință în mediul rural, spune Alina Grigore
amintindu-și perioada respectivă. Crai Nou este povestea tinerei Irina, care
vrea să evadeze dintr-o familie toxică şi visează să meargă la studii în capitală,
dar eşuează, contaminată de violenţa din jur. Trofeul obţinut la San Sebastian
de Crai Nou recompensează un film făcut fără bani de la Centrul Național al Cinematografiei,
de o echipă foarte dedicată. Am vorbit cu Alina Grigore despre premiul obținut,
despre cum a reușit să transforme într-o poveste cinematografică o experiență
trăită și despre metoda sa de lucru neobişnuită din spatele filmului.

Alina
Grigore: Eu am locuit o perioadă în mediul rural, aveam
șapte ani când am plecat din București să locuiesc într-un sat din județul Neamț
și am avut un șoc cultural destul de puternic. A fost cu atât mai șocant cu cât
eram destul de mică și eram obișnuită cu alt gen de comunitate, așa că am scris
încă de pe atunci un jurnal al întâmplărilor din jur și am continuat să scriu
și mai târziu, întorcându-mă din când în când la acele pagini. În primul rând,
nu exista un interes al părinților față de educația copiilor, pentru că
interesul lor era în primul rând să supraviețuiască, ceea ce nu este deloc
blamabil. Dar cum preocuparea principală era supraviețuirea, copiii erau
încurajați să muncească acasă sau să plece să muncească în străinătate.
Mi-amintesc de un moment în care eu mă duceam acasă să-mi fac temele, iar
prietena mea cea mai bună se ducea acasă și urma să se apuce de săpat, asta se întâmpla
în clasa a I-a sau a II-a, în anii 90. Din
păcate, situația nu s-a schimbat foarte mult, nici acum copiii din mediul rural
nu sunt încurajați să-și continue studiile. Inspirându-mă din ce văzusem, am
început mai târziu să scriu acea carte pe care îmi doresc s-o public și poate o
s-o fac la un moment dat. La filmul acesta am lucrat folosing metoda de lucru a
școlii de actorie InLight, aceasta însemnând că le propunem actorilor o idee pe
care o dezvoltăm după aceea împreună. După ce am scris scenariul a fost o muncă
foarte susținută, am tot discutat și aprofundat situațiile și personajele cu
actorii, cu directorul de imagine, cu editorul. Și așa am început să descoperim
motivațiile personajelor.

Ce a însemnat folosirea
metodei de actorie InLight, metodă care dă și numele unei școli fondată de
Alina Grigore împreună cu o echipă de artiști, ne spune regizoarea filmului
Crai Nou.

Ce aducem noi prin InLight este că
ne concentrăm pe colaborarea cu actorii și cu ceilalți membri ai echipei. Adică
îi încurajăm pe toți din echipă să spună cum văd lucrurile, stăm de vorbă cu
directorul de imagine, cu editorul, aprofundăm scenariul și vorbim despre
personaje și situații.

Din punctul meu de vedere este o muncă foarte
captivantă. Scriem fișe de personaje, venim cu propuneri, improvizăm, legat de
această poveste am căutat și găsit amintiri comune, tema fiind legată de
familie este imposibi să nu găsești lucruri comune. Și toată această cercetare, tot acest background îl ajută
foarte mult pe actor. Este de mare ajutor atunci când ești pe set să-ți
descoperi lucruri comune cu ceilalți, să cunoști motivațiile partenerului de
scenă. Acesta a fost un aspect, apoi m-a interesat ce gândesc și cum explorează
actorii scenariul.

Pentru mine tipul acesta de muncă colaborativă este foarte
important. Când se traduce un text mă interesează inclusiv ce crede traducătorul
despre textul respectiv, așa că este evident că propunerile actorilor și ale membrilor
echipei mi se par foarte prețioase. Mi se pare mai eficientă colaborarea pentru
că, în momentul în care îi lași pe ceilalți să exploreze, ei ajung la un nivel
foarte înalt de creativitate și este în folosul tău, ca regizor, tu te poți
folosi de această creativitate. Pe când, dacă ești mai degrabă tipul de regizor
care doar coordonează, nu există prea multă comunicare. Despre asta este
InLight, despre colaborarea cu ceilalți. Și dacă ai încredere în genul acesta
de abordare, părerea mea este că aduci mai multă emoție, mă refer în special la
construcția personajelor.

În plus, ai o echipă mai fericită, care știe că se
poate exprima liber ținând cont de câteva limite, desigur. Au existat câteva
secvențe în care actorii au avut libertate totală, mă refer mai ales la o
secvență cu Mircea Postelnicu și Ioana Chițu, despre care toată lumea a spus că
a ieșit ca un dans, ca un tango între directorul de imagine, regizor și actori.
Și, de fapt, asta îmi doresc, ca realizarea unui film să fie ca un dans
împreună.

Până la Crai Nou, regizoarea Alina Grigore era cunoscută mai ales ca
actriţă. A jucat în câteva seriale şi în lungmetrajulIlegitim, regizat
de Adrian Sitaru, la care a fost și scenaristă.