Yaren Julie Okur din Franţa

Yaren Julie Okur din Franţa, studentă la programul de masterat Drept şi Guvernare în Afaceri Internaţionale şi Europene al Colegiului juridic franco-român de studii europene din Bucureşti

Carmen Pelin, 28.05.2020, 10:35

Yaren Julie Okur are 24 de ani şi vine din
Franţa, unde a urmat studii de licenţă şi masterat în drept la Universitatea
Paris 5 RenéDecartes. S-a înscris
apoi la Sorbona, la un masterat în Drept şi Guvernare în Afaceri Internaţionale
şi Europene, delocalizat la Bucureşti pentru un an printr-un parteneriat cu Colegiul
juridic franco-român de studii europene din Capitală. De ce a ales să studieze
dreptul?

În familie am avut rude care au studiat dreptul,
în plus mi-a plăcut mult şi mie acest domeniu, iar o carieră în drept mi se
potriveşte, am şi fost sfătuită să merg pe această cale, sunt o fire destul de
riguroasă, ceea ce se pliază perfect pe acest domeniu.

Yaren Julie Okur ne povestea cum s-a simţit în
România, unde a avut parte de prima sa experienţă internaţională de studiu:

Mai tot timpul am trăit în Franţa, de fapt nici
măcar în Franţa nu am trăit în alt oraş decât în Paris, şi cum îmi doream să mă
plimb puţin, să mai schimb locul, pentru că Parisul e un oraş foarte agitat, e
un permanent du-te-vino acolo, în care simţeam că îmi lipseşte parcă puţin liniştea,
mai mult, cum îmi doream şi să descopăr o altă ţară, Bucureştiul a picat la fix.
Bucureştiul m-a uimit încă de la sosirea mea aici, pentru că nu mă aşteptam să
descopăr un oraş atât de frumos, m-a captivat din prima deci. E uşor să
trăieşti aici, e un oraş primitor, chiar mi-a plăcut. Cu oamenii, în general,
m-am înţeles foarte bine, sunt zâmbitori, m-am descurcat să-mi fac singură
cumpărăturile, mai apelam uneori la limbajul semnelor, când dădeam peste
vânzătoare care nu vorbeau nici engleza, dar a fost bine.

Am şi călătorit la Braşov,
la Sinaia, la Sibiu – în zona Braşov am vizitat şi castelul Bran, m-am plimbat peste
tot cu maşina, să pot admira peisajele. Oraşele din provincie mi s-au părut
diferite de Bucureşti, bine, cel puţin zona în care eu am fost. De fapt,
înainte de a sosi aici, eu aşa mi-am şi imaginat că va arăta întreaga ţară, ca
în aceste oraşe de provincie, mai mult cu peisaje rurale, cu zone mai puţin
dezvoltate, care îmi amintesc de fapt de oraşe din Turcia, nu de Istanbul, care
e şi el foarte europenizat, dar mai degrabă de oraşe mici din sudul Turciei, cu
aceleaşi peisaje rurale. Dar Bucureştiul e cu totul altceva, am rămas surprinsă,
chiar arată ca un oraş european.

Cei din familie m-au tot întrebat de România, depre
care nu ştiau mai nimic, iar de fiecare dată când vorbeam la telefon cu
prietenii sau cu părinţii mei mă tot întrebau cum e în România şi eu le spuneam
numai lucruri de bine. Le tot spun că România trebuie vizitată, că e o ţară din
păcate prea puţin cunoscută, dar care merită vizitată.

Odată cu declanşarea pandemiei de Covid-19, Yaren
Julie Okur a plecat la Istanbul, aşa cum îşi dorea de mult. Acolo şi-a găsit un
stagiu de practică în domeniul afacerilor internaţionale într-o companie
multinaţională. Cursurile masteratului le urmează acum online, tot aşa îşi va susţine
şi examenele. Timpul liber şi-l dedică şi sportului, a făcut înot, tenis sau karate. Din toamnă, după încheierea stagiului, vrea să înceapă procesul de
recunoaştere şi echivalare a studiilor sale din Franţa şi România în Turcia, la
singura universitate francofonă de acolo, Universitatea Galatasaray din
Istanbul.

Am ales un masterat în Afaceri
Internaţionale pentru că mi-am dorit să profesez în plan internaţional. Vreau
să merg la Istanbul şi să lucrez acolo într-o companie internaţională. Din
moment ce vorbesc şi turcă, pe lângă franceză şi engleză, mi-am spus de ce să
nu mă folosesc de toate aceste cunoştinţe în plan internaţional. Am vrut dintotdeauna să locuiesc la Istanbul, să lucrez acolo, să mă
afirm acolo în calitate de cetăţean francez în Turcia. Cred că turcii au foarte
multe de câştigat de la o persoanele cu dublă cetăţenie. Şi de fapt
dintotdeauna m-a interesat să contribui la dezvoltarea acestei ţări, nu
neapărat să rămân în Franţa, unde sunt mulţi oameni ca mine, cu cetăţenie
franceză şi turcă, dar în Turcia sunt mai puţini. Aşa că aş fi mai mult de ajutor
Turciei.