Keisa Loci din Albania, studentă a Universității Naționale de Muzică din București

Mă numesc Keisa Loci, sunt din Albania, am venit în România să studiez pian la Universitatea Națională de Muzică, a fost o șansă pentru mine să fiu aici.

Carmen Pelin, 07.02.2019, 11:45

Mă numesc Keisa Loci, sunt din Albania, am venit în
România să studiez pian la Universitatea Națională de Muzică, a fost o șansă
pentru mine să fiu aici.

În Albania, Keisa Loci a
studiat muzică clasică timp de aproape 16 ani. În România ajunge în 2015,
grație sistemului de burse puse la dispoziție de statul român, prin Ministerul Afacerilor
Externe, cetăţenilor străini.
Tânăra urmează mai întâi anul pregătitor la limba română la Facultatea de
Litere a Universității din București. Iar din 2016 e studentă la Conservatorul
din Capitală. Ne povestea că a îndrăgit muzica din copilărie.

Tatăl meu cântă la chitară și de mică îl ascultam pe el
cântând și mi se părea ceva foarte
frumos și voiam să ajung și eu să cânt ca el. Iar la 7 ani ai mei m-au înscris
la o școală de muzică și așa am început. Muzica a fost mai mult un hobby pentru
tata, el lucrează la Ambasada Statelor Unite ale Americii din Albania. Mama n-a
lucrat niciodată, nu a fost neapărat nevoie să lucreze, ea mereu a stat cu noi,
iar acest lucru a contat foarte mult pentru noi pentru că ne-a învățat atât de
multe pentru viață – noi mai avem și o altă soră în vârstă de 16 ani, care
studiază vioara, și mă bucur mult să am o mamă care mi-e și o foarte bună
prietenă, nu numai mamă.

Pe linie maternă, Keisa
Loci are și rădăcini în România.

E o poveste fascinantă. Bunica mamei mele era din România, a fost
aromâncă, Ioana se numea, s-a căsătorit cu un albanez și pe urmă a rămas în
Albania. Mama nu a avut șansa să o cunoască pe bunica ei, dar în familie s-a
tot auzit povestea bunicii. Ne-am întâlnit și cu o verișoară de-a noastră, care
a venit în România înaintea noastră, ea e la doctorat, la Galați, la medicină,
și eu am aflat acest lucru, m-am dus la ambasadă, am avut și medie mare la
liceu și mi-a plăcut atât de mult România încât am vrut să vin să studiez aici.
Oricum, eu am auzit atât de multe despre faimoasa România. Mi-au plăcut mereu
mitologia de aici, oamenii, cultura, muzica, dintotdeauna m-a atras această
țară. Oamenii mi s-au părut sociabili, uneori, puțin reci, însă depinde cu cine
te întânești totuși, asta e valabil în orice țară. Eu mă simt foarte bine în
societatea de aici.

Keisa Loci e destul de
ocupată cu studiile, în plus și lucrează cu normă parțială la o companie
internațională din București ca agent de servicii pentru clienți, așa că nu
prea a avut timp liber pentru a călători prin țara noastră.

Mi-ar plăcea să ajung odată în
Brașov, la Timișoara sau Sinaia.

Când are mai mult timp
la dispoziție, Keisa Loci iese în oraș cu prietenii, îi place să citească -
cartea sa preferată e Harry Potter de J. K. Rowling. E pasionată de studiul
limbilor străine. Pe lângă română, vorbește și italiană sau engleză. E
familiarizată cu câteva nume ale culturii române.

Caragiale, Eminescu și Enescu, desigur, marele compozitor,
un geniu, pentru noi, cei din muzică, e atât de important să învățăm despre
Enescu, e greu să îi cânți piesele. Eu am cântat Toccata de Enescu pentru
pian, e atât de frumoasă, are și elemente de muzică tradițională asemănătoare
cu cele din muzică tradițională din Albania. Am cântat aici, la facultate, unde
avem tot timpul examene, concerte, eu, de exemplu, am avut ocazia să cânt Toccata
de Enescu în anul întâi.

Keisa Loci e deocamdată
studentă în anul III la Universitatea Națională de Muzică din București. Vrea
să se înscrie și la un masterat în domeniu.

Mi-ar plăcea să continuu pe drumul muzicii,
deci să fiu pianistă și să susțin concerte în alte țări ar fi visul meu. Vreau
să cânt pe scene internaționale, vreau să învăț tot mai mult, să cunosc alte
culturi. Mi-ar plăcea să merg în altă parte și aș rămâne în altă țară, dacă ar
fi cazul. Mi-ar plăcea să ajung în Statele Unite ale Amercii pentru că, pentru
cineva care studiază muzica, e plin de posibilități acolo de a cânta pe scene
mari, de a fi un superstar. Aceasta e şi ideea visului american. Iar pentru
mine ar fi un vis să ajung acolo.