Christophe Woehrle din Franţa

Christophe Woehrle din Franţa, student al cursului de limba română oferit de Institutul Cultural Român din Paris

Carmen Pelin, 14.10.2021, 09:38

Christophe Woehrle din Franţa, student al cursului de limba română oferit de Institutul Cultural Român din Paris, doctor în istorie contemporană, titlu obţinut la Otto Friedrich Universität din Bamberg, Germania, care face cercetări legate de istoria prizonierilor români din Primul Război Mondial înmormântaţi în cimitirele din Alsacia şi Lorena şi care se află în România între 15 şi 17 octombrie

La RRI ni se prezintă, scurt, în limba română invitatul nostru:

Numele meu este Christophe Woehrle, sunt istoric, trăiesc în Franţa, în Strasbourg,în regiunea Alsacia. Studiez limba română, e un pic greu, dar îmi place foarte mult.”

Christophe Woehrle urmează deja de un semestru cursul online de limba română oferit de Institutul Cultural Român din Paris.

Sunt tatăl unei fiice în vârstă de 26 de ani, eu am 52 de ani, sunt căsătorit a doua oară, iar, cum cea de-a doua mea soţie avea deja 3 copii, creştem împreună 4 copii, care sunt toti mari acum, cel mai mic are 18 ani anul acesta. Tatăl meu s-a stins din viaţă destul de tânăr, iar eu am fost nevoit să muncesc încă de la 14 ani în minele de potasiu din Alsacia. Am muncit în mină până la 40 de ani, apoi m-am îmbolnăvit grav şi am hotărât să mă reapuc de şcoală. Aşa că la 40 de ani mi-am luat bacalaureatul, am terminat apoi inclusiv facultatea, masteratul şi doctoratul. Sunt doctor în istorie contemporană la Universitatea Bamberg din Germania. Şi sunt interesat inclusiv de soarta prizonierilor români din Primul Război Mondial care au ajuns în Alsacia. De aceea mi-am dorit să învăţ româna şi să încep un pic să înţeleg limba română, care mi se pare cam dificilă. Poate şi din cauza faptului că o învăţ destul de târziu, la o vârstă la care e mai greu să faci un asemenea lucru, dar e o limba latină, e foarte similară cu franceza, şi româna, şi franceza au multe cuvinte asemănătoare, româna are însă şi multe capcane. E destul de complicat deci. Trebuie să îţi formezi întâi un vocabular, iar aceasta e partea cea mai grea pentru mine. Apoi mai e si pronunţia care îmi dă bătăi de cap, sunt anumite sunete pe care acum câteva luni nu reuşeam să le pronunţ foarte bine, cum ar fi i-urile scurte. Dar la cursuri, profesoara noastră, doamna Laura Zăvăleanu, ne e de un real ajutor. Limba română e aşadar pentru mine o adevărată bogăţie, în acelaşi timp e şi destul de dificilă.”

Doctor în istorie contemporană, titlu obţinut în 2019 cu distincţia Magna Cum Laude la Universitatea Otto Friedrich din Bamberg, Germania, Christophe Woehrle predă în prezent istoria şi geografia la Colegiul Stockfeld din Strasbourg. Pentru cercetările sale legate de soarta prizonierilor de război, inclusiv a celor români, istoricul francez a fost decorat recent în Franţa cu Ordinul Artelor și Literelor în grad de Cavaler. El a fondat chiar şi o asociaţie intitulată Memoria şi istoria mormintelor eroilor români din Alsacia“. De unde interesul său pentru destinul soldaţilor români luaţi prizonieri de germani în Primul Război Mondial?

Străbunicul meu, Henri Vincentz, care a luptat în Primul Război Mondial ca soldat german – pe vremea aceea Alsacia făcea parte din Reich-ul german, a fost luat prizonier de ruşi, ulterior a fost prizonier german în Franţa. El mă ducea, pe când aveam numai vreo 15 ani, la cimitirul românesc din Soultzmatt, și aşa am început eu să descopăr istoria prizonierilor de război români. Cred că străbunicul rezona cu destinul tragic al prizonierilor români care şi-au găsit sfârşitul în Alsacia. O emoţie specială îl încerca de fiecare dată când mă lua cu el acolo. Şi mi-am spus mereu că într-o bună zi voi vrea să înțeleg mai bine ce s-a întâmplat cu acești oameni care au venit şi au murit în aceste locuri.”

“Istoricul celor uitați”, cum l-a numit presa franceză, Christophe Woehrle, a cercetat numeroase arhive din Germania, inclusiv arhive militare, sau arhivele Comitetului Internațional al Crucii Roșii de la Geneva. Işi doreşte să poată ajunge să cerceteze şi arhive din România. Deocamdată va face o primă vizită în ţara noastră, în calitate de preşedinte al Asociaţiei Memoria şi istoria mormintelor eroilor români din Alsacia“, chiar în acest sfârşit de săptămână.

Pe 15 octombrie voi veni în România, la Bucureşti, pentru a o cunoaşte pe Majestatea Sa Margareta, Custodele Coroanei Române. Am creat în Alsacia această asociaţie dedicată eroilor români din Primul Război Mondial şi i-am cerut Majestăţii Sale Margareta să îşi ofere Înaltul Patronaj organizaţiei noastre. A fost de acord şi iată că ne vom întâlni la Palatul Regal pe 15 octombrie pentru a primi acest Înalt Patronaj al Majestăţii Sale şi întregul său sprijin. Voi rămâne în România până pe 17 octombrie, mă voi întâlni şi cu Ambasadoarea Franţei în România, Excelenţa Sa Laurence Auer, la sediul Ambasadei, şi va fi, cred, şi o întâlnire organizată de Institutul Cultural Român pentru a vorbi despre asociaţia noastră. Pe lângă întâlnirile oficiale deja stabilite îmi propun să mă plimb puţin prin Bucureşti. Cât se va putea, desigur. Vor mai fi şi alte ocazii viitoare de a veni în România prilejuite de proiectele mele. Mi-ar plăcea, bineînteles, să descopăr toată România, toate locurile ei, mai ales pe cele din care provin prizonierii de război despre care am făcut cercetări, cum ar fi Muntenia, Oltenia, Constanţa. Mi-ar plăcea ca într-o bună zi să pot merge pe urmele acestor eroi, pentru că cercetările mele vizează soarta a aproape două mii de prizonieri de război români care au murit aici. Le ştiu numele, prenumele, știu de unde au venit, dar ar fi interesant pentru mine, ca istoric, să aflu mai multe despre ei.”